cosmarul unei mamici
Raspunsuri - Pagina 2
sofiabebe spune:
Sofia mea are opt luni, deja dormim in camere separate, dar inca ma mai duc inainte sa ma culc sa vad daca respira bine, daca e bine. Ii fac rugaciunile si ma duc la mine in pat. Se scoala foarte rar peste noapte si atunci adoarme numai la titica. Cand are o problemuta cat de mica sau daca ma supara si o cert imediat imi imaginez cum ar fi fara ea si innebunesc. Gandul asta e ingrozitor, dar inca nu am cosmaruri. Sa fereasca Dumnezeu pe toti copii si toti parintii de necazuri. Va pup,
bebe
moto spune:
Dragi mamaici tragand cu ochiu pe forum am vazut acest mesaj si am spus ::: vai ce ma bucur ,nu sunt singura mama ingrijorata ... dar cred ca mi-am luat un bolovan mare de la inima dupa ce l-am citit...Si eu ma gandesc cateodata:ca, mai bine imi dau eu viata mea decat sa pateasca ceva bebelasul ,copilul meu, s-au sa-i faca cineva vreun rau cred ca as inebuniii...si multe alte lucruri pe care si voi le faceti cu bb-ii vostrii :il ascult cum respira il verific tot timpul mai bine nu dorm toata noaptea si stiu ca este in siguranta ...si cand il are altcineva in brate ma gandesc si imi este frica sa nu-l scape dar momentele cand il alaptez sunt cele mai puternice cateodata imi dau lacrimile nu stiu de ce?ma uit la el si stomacul mi se strange de dragul lui .... SI citind aici m-am gandit :.......... si am ajun la aceasta concluzie:cred ca asta este DRAGOSTEA DE MAMA pe care acum o descoperim si incepem sa ne obijnuim si noi cu aceste sentimente atat de puternice pe care numai o mama adevarata le poate intelege.... Sa fim fericite Delia si bb-ul Sebastian
Laura Takacs spune:
Asa e cum zic fetele, cel putin o luna m-am tot ingrijorat si ma uitam din 10 in 10 minute sa vad daca respira, inclusiv noaptea, aveam impresia ca o sa moara din te miri ce motiv sau nici unul. Sunt griji normale pentru o mamica noua, nu ai "deraiat".
Ralusan spune:
Ancuta,
Ceea ce ti se intampla dovedeste ca esti o super mamica dar si o super grijulie! Fetita mea are 1 an si 6 luni si aceleasi cosmaruri si sentimente nu mi-au disparut nici acum...in toiul noptii ma duc tiptil in camera ei si incerc sa-i ascult respiratia. De cum ii aud respiratia regulata ma linistesc si mai stau langa patutzul ei o vreme pana imi pun liniste in ganduri. Am crezut la un moment dat ca e cazul sa ma duc la un psiholog, dar citind mai multe mesaje de acest gen de la alte mamici, mi-am dat seama ca toata viata mea voi avea o grija in suflet...si acum gasesc ca este normal sa fi asa!
Iti doresc numai bine tie si puiutzului tau!
Raluca si 
Ana-Maria
karol spune:
Hei, deci nici eu nu-s anormala.M-am linistit un pic.Si eu imi iubesc atat de mult puiul incat cred c-as inebuni daca i s-ar intampla ceva rau.Si mie imi vin in minte tot felul de accidente care ma fac sa ma cutremur.Chiar si acum cand sunt pe internet ma duc in camera fiicei mele din 10 in 10 minute ca sa ma asigur ca totul e ok.Si are 1 an si 4 luni.Prietenele imi spun ca sunt exagerata dar eu asta simt.
Acum 1 luna fetita mea si-a pierdut cercelusul din ureche si avea din acela cu surub.Am intors toata casa cu josul in sus si cand am vazut ca nu-l gasesc cred ca am plans
vreo 2 ore.Ma gandeam ca gata a inghitit cercelul care ii perforeaza stomacul si moare sau poate i s-o fi infipt in gat.Am chemat medicul acasa ca mi se parea mie ca copilul nu mai respira bine.Paranoia, pt ca am gasit cercelul intr-un final.
mamica dulce spune:
mamicutelor..ce pot sa mai spun..decat sa ne rugam la Dumnezeu ca temerile noastre sa fie desarte...
Cand am scris mesajul eram sigura ca o sa ma trimiteti cu toate la psiholog:) si cand colo nu sunt singura.
Stiti ce mai fac cateodata?cand vad mamici pe strada cu carucioare sau bebei in brate ma uit la chipurile lor si incerc sa.mi dau seama daca si ele trec prin astfel de momente in care teama isi arata coltii ..Marc este sufletul meu si mai mult decat atat,vreau macar o zi sa nu mai am griji din astea ..ca toate mamicile de aici..cand doarme in patutul lui fac carare din 10 in 10 minute si cand imi zambestemi se topeste sufletul si plang de dragoste..si cateodata ma gandesc ca ce.ar fi daca,,n.ar mai fi si e ca un cutit in inima si in creier si plang cu hohote sau numai lacrimi mi se scurg pe obraji..
Fetelor dar VESTE BUNA!!!am bagat de seama ca de cand am inceput sa vorbesc despre asta ma simt mult mai bine,parca nu mai am crizele alea de la inceput,sper sa fie inspre bine ,pentru mine si pentru voi,toate mamicile sperioase:):):)
va pupam cu drag,Ancuta si bebelusul Marc
CristinaT spune:
Aiurea subiect... fata mea are 3 ani si cateva luni si la mine nu e vorba nici de depresie post sau prenatala,nu stiu despre ce e vorba....
Si ca sa fiu sincera deja nu mai pot. Am ajuns la concluzia ca o sa ma innebunesc singura... Eu nu mai pot...
3 ani !!! pe 14 februarie
ginutaC spune:
Si eu sint la fel.Raluca are 2 ani si 3 luni si tot fricoasa sint.Iar cind e bolnavioara(si multumesc lui Dumnezeu ca se intimpla foarte rar)stau de veghe si zi si noapte,iar noaptea de frica sa nu adorm pun ceasul sa sune din 10 in 10 min.Drept sa spun eu am crezut ca nu-s normala si nu am vorbit cu nimeni de grijile astea.Ma gindeam :gata, daca spun ma duc la nebuni,dar acum vad ca nu e asa.Grija si protectia o s-o pastram in suflet toata viata chiar daca avem un singur copil,sau 10.
Va pup si sa ne fie bb-ii sanatosi.
si Ralu
marius spune:
quote:
Originally posted by mamica dulce
mamicutelor..ce pot sa mai spun..decat sa ne rugam la Dumnezeu ca temerile noastre sa fie desarte...
Cand am scris mesajul eram sigura ca o sa ma trimiteti cu toate la psiholog:) si cand colo nu sunt singura.
Stiti ce mai fac cateodata?cand vad mamici pe strada cu carucioare sau bebei in brate ma uit la chipurile lor si incerc sa.mi dau seama daca si ele trec prin astfel de momente in care teama isi arata coltii ..Marc este sufletul meu si mai mult decat atat,vreau macar o zi sa nu mai am griji din astea ..ca toate mamicile de aici..cand doarme in patutul lui fac carare din 10 in 10 minute si cand imi zambestemi se topeste sufletul si plang de dragoste..si cateodata ma gandesc ca ce.ar fi daca,,n.ar mai fi si e ca un cutit in inima si in creier si plang cu hohote sau numai lacrimi mi se scurg pe obraji..
Fetelor dar VESTE BUNA!!!am bagat de seama ca de cand am inceput sa vorbesc despre asta ma simt mult mai bine,parca nu mai am crizele alea de la inceput,sper sa fie inspre bine ,pentru mine si pentru voi,toate mamicile sperioase:):):)
va pupam cu drag,Ancuta si bebelusul Marc
Eu in locul tau i-as face rapid un fratior sau o surioara. Avantajul cert este ca al doilea copil te ajuta sa iti disipezi atentia adica sa o imparti.
Marius
adi69 spune:
Cand avea o luna fetita mea a avut o noapte linistita in care nu s-a trezit la doua ore si nu a vrut mancare la trei ore.Pot sa spun ca toata noaptea am stat si am pazit-o iar la un moment dat am trezit-o sa manance .Imi era frica sa nu moara de foame si faptul ca nu plingea din doua in doua ore cum facea de obicei imi dadea de gandit.Daca s-a imbolnavit,daca are ceva?A doua zi am povestit unei mamici mai cu vechime si a ras de mine,mi-a spus ca am ratat o sansa de a dormi linistita.Acum fetita mea are un an,dar tot ma duc de doua trei ori pe noapte la ea.asta cand doarme in patutul ei caci de obicei taticul ei o aduce la noi in pat.
Si temeri de-astea sant acum ,nu chiar in fiecare zi dar destul de des.Cred ca asta inseamna sa fii parinte,nu?
Adriana mamicul Catalinei