Octavian Paler-80 de ani
Octavian Paler-80 de ani | Autor: Teodora D.
Interviul din www.cotidianul.ro/index.php?id=5979&art=14662&cHash=d6df020dfb" target="_blank">Cotidianul cu Octavian Paler ar fi ilustrativ atat pentru subiectul deschis de AB despre relatia tineri-batrani, cat si pentru "povestile batranilor". Dar pentru ca in 2 iulie Octavian Paler a implinit 80 de ani si pentru ca e o personalitate cu care romanii se pot mandri, merita un subiect separat.
Sunt binevenite opiniile despre el sau interviurile cu el; eu voi trece aici cateva fragmente din interviul la care am dat link-ul, cu speranta ca va veti face timp sa-l cititi integral.
"Locuiti in apropierea unui McDonald#8217;s. Paler a mincat vreodata un hamburger?
-Nu am mincat niciodata un hamburger.
Dar poate hamburgerul este fericirea.
-Pentru mine, nu. Fara sa fiu un antiamerican, nu sint dintre cei care cred ca orice vine din America e bun, imi vine in minte mcdonaldizarea.
Dar cit de frumos este ambalajul american!
-E adevarat! Ma rog, eu imi dau seama ca la virsta mea, dubla decit a dumneavoastra, nu pot gindi la fel ca tinerii. E natural conflictul dintre generatii. Dar acum e ceva mult mai grav. Tinerii de azi ii urasc pe cei batrini. Un tinar nu are voie sa fie modest. In mod logic, el trebuie sa creada ca va face gaura in univers. Azi, in Romania, sentimentul meu este ca batrinii sint uriti."
"Eu inainte de a veni in Bucuresti nu vazusem nici macar un alt sat... Nu ca nu vazusem un alt oras. Stiam o treime din vocabularul limbii romane. Va dati seama, nu stiam ca pe lume exista electricitate, telefon, ziar, tren, radio, ascensor, sosete, portari, agenti de circulatie, masini. Nu auzisem niciodata de astfel de notiuni. Ma rog, cunosteam universul vacilor, plantelor, eram specialist in meteorologie, stiam precis unde sa stau cind veneau trasnetele, ca trasnea ca pe front."
"Stiu exact, azi, la 80 de ani ce valoare au toate vanitatile. Totul e desertaciune. Eu nu mai am azi nici o certitudine. Certitudinile mele de azi sint ca hainele ciuruite de molii. Nu mai cred in aproape nimic, afara de valorile care stau la temelia fiintei mele. Din nefericire, nu cred nici in viata de apoi. Dumnezeu e falimentul ratiunii mele. Eu nu ma tem de Dumnezeu, ci de absenta lui. Din clipa in care-mi pun problema, nu mai sint in stare sa inteleg nimic din ordinea sau dezordinea vietii actuale."
Peste 100 de ani nu va conta ce cont in banca am avut, in ce casa am locuit sau ce masina am condus.
Dar lumea ar putea fi diferita pentru ca am fost importanta in viata unui copil.