Inceputul sfarsitului sau momentul adevarului...
Raspunsuri - Pagina 6
Adria_ spune:
In ceea ce priveste consilierea ... nu stiu... nu ma vad capabila sa mai lupt alte luni de zile cu morile de vant (in ciuda spaimei ca il voi pierde... trebuie sa ma gandesc la viata mea). Eu sunt SIGURA ca nu se va schimba niciodata indiferent de cati psihologi l-ar consilia sau m-ar consilia. In primul rand el nu accepta ca are vreo vina. El se vede perfect si atat. El nu a gresit, toata vina este a mea. Sunt foarte curioasa cum va decurge discutia din seara asta.
La consiliere, daca te duci, nu te duci pentru el sau pentru relatia voastra ca deja ai ajuns la concluzia ca nu mai merge) ci pentru a-ti restabili increderea in tine, doar pentru tine. El poate este perfect pentru o alta femeie ca doar fiecare sac isi are petecul, nu?)
Si apropo de situatia celuilalt... Nu mi se pare mai rea situatia lui- nu se cearta cu sotia, nu se jignesc ei intre ei, dimpotriva, se sprijina, se ajuta, deci sunt prieteni, la urma urmei... isi respecta intimitatea... asta e un lucru mare... Si nu m-ar mira peste vreo cativa ani sa se reindragosteasca....
serenity1 spune:
Da, este inceputul sfarsitului... Si doare al naibii de tare...
Aseara am "discutat".. Adica eu am spus ce ma doare, el a ascultat si mi-a spus ca va incerca sa-si tempereze tonul. Dar nu s spus ce avea de spus pana la capat. M-a sunat acum, cu un motiv pueril (ce sa mai cumpere din Cora) si mi-a zis ca discutia nu a fost incheiata (aseara a tacut). Nu a fost incheiata in sensul ca el isi va tempera tonul atat timp cat va mai sta cu noi... Dar va mai sta putin, pana isi aranjeaza treburile (probabil sa-si gaseasca unde sa stea).
M-au lovit vorbele lui exact in moalele capului. Sigur ca in continuare eu sunt vinovata...si mai nou...nici un barbat (adevarat, ca momai sunt multe) nu va mai sta cu mine...
nuschu spune:
Cicina, sunt absolut de acord cu tine:
quote:
Dupa parerea mea, toti avem in noi raspunsurile pe care le cautam dar ne trebuie curaj sa le scoatem la iveala si sa reactionam de consecinta. De multe ori ne lasam duse de vant numai pentru ca nu reusim sa mergem contra, si acel "nu reusim" trebuie ajutat dar de cineva de aproape, nu de un doctor.
Asta spuneam si eu, ca solutiile "sufletului" tot la noi sunt, numai ca trebuie, asa cum spui si tu, sa fim sprijiniti sa le scoatem la iveala si fiecare cauta acest sprijin unde simte ca-l poate gasi. Tu, poate, nu l-ai gasit in terapeutul tau, din diverse motive. Pentru mine, ajutorul terapeutului a fost esential. Fiecare reactioneaza diferit, eu asta spuneam, experientele sunt multiple si pana nu incerci orice varianta pozitiva care sa te ajute, nu cred ca e bine sa-ti refuzi o alternativa. De aceea ma gandeam ca poate lui Serenity i-ar fi de ajutor discutia cu un terapeut (nu neaparat doctor), asa cum spune si Adria_, nu e niciodata prea tarziu sa faci ceva pentru tine, daca pentru casnicie nu se mai poate !
Serenity, sper ca te vei intoarce sa ne spui cum a fost discutia si cum iti merge tie.
Pisica, zambind
Roxane spune:
Serenity, ce faci, cum esti? Sper din suflet ca totul a fost in regula aseara cu sotul tau si te asteptam cu vesti bune 
Elise spune:
Serenity,
Nu fii sigura ca va pleca, poate fi doar o amenintare... sau poate chiar va pleca o perioada ca sa "te dreseze" mai convingator.
Oricum, n-as baga mina in foc ca are intentia sa va despartiti definitiv. S-o fi gindit peste noapte cum sa argumenteze in asa fel incit sa aiba ultimul cuvant, ca aseara l-ai luat prin surprindere...si asta a gasit.
Probabil, in locul tau, i-as fi spus ok, sa-si vada de drum.
Si sa-si ia si un caine ca de nevasta n-are nevoie.
Iar cine va sta cu mine in continuare nu e treaba lui, ma descurc eu, sa nu se ingrijoreze....
Elise
viviana spune:
Serenity, nu stiu daca sunt in masura sa-ti dau vreun sfat pentru ca nu am trecut prin asa ceva. Iti pot spune doar ce as face eu. eu as divorta, indiferent cat de greu mi-ar fi pe plan material. M-as gandi la viitor. As incerca sa ma vad peste cativa ani cand copilul va fi plecat de acasa. Si atunci nu vom fi decat noi doi. Ce vom discuta? Ce lucruri placute vom face impreuna? Ce sfaturi va putea da copilui meu? Ce imi va spune el, in toiag fiind, cand voi sparge o farfurie?
Apoi, as incerca sa vad in viitorul copilului meu. Daca este fetita s-ar putea ca ea sa calce pe urmele mele. Sa se lase, la randul ei, abuzata psihic de sotul ei pentru ca asta a vazut in casa si i se pare normal. Daca este baiat ar putea, la randul lui sa abuzeze luand-ul drept model pe tatal sau.
Pentru ca la tine nu este vorba de ceva de moment este vorba de ceva ce se va perpetua...
O perioada de timp nu m-as mai intalni cu prietenul. Pentru a fi sigura ca nu din cauza lui am divortat ci din cauza faptului ca nu mai puteam trai alaturi de sotul meu. As dori sa ma asigur ca daca cumva m-as casatori cu prietenul nu ii voi reprosa niciodata divortul meu.
nu stiu cati ani ai. Dar daca o duci asa, ani de zile si deodata pe la 45-50 ani de ani nu o sa mai mai suporti, o sa-ti fie mai greu sa-ti refaci viata. Anii trec foarte repede si te vei auzi deseori spunand: Acum nu e momentul. Are de dat copilul capacitatea, dupa aceea urmeaza bac-ul apoi logodna apoi casatoria...
vivi
Androix spune:
Sfatul meu este ca acum ca s-a hotarat sa plece sa nu "incepi" imediat relatia cu celalalt. Ai rabdare sa te limpezesti la minte, sa vezi cum iti este singura, sa iti revii dupa o casnicie esuata.
S-ar putea ca situatia actuala sa fie si pentru el un semnal de alarma si cine stie poate chiar se schimba.
Oricum iti doresc multa putere sa mergi mai departe, sa-ti cresti copilul bine si ii doresc micutului sa nu sufere prea mult pentru despartirea voastra.
Andreea mamica lui 
Filip Stefan
nuschu spune:
quote:
Originally posted by serenity1
Da, este inceputul sfarsitului... Si doare al naibii de tare...
Aseara am "discutat".. Adica eu am spus ce ma doare, el a ascultat si mi-a spus ca va incerca sa-si tempereze tonul. Dar nu s spus ce avea de spus pana la capat. M-a sunat acum, cu un motiv pueril (ce sa mai cumpere din Cora) si mi-a zis ca discutia nu a fost incheiata (aseara a tacut). Nu a fost incheiata in sensul ca el isi va tempera tonul atat timp cat va mai sta cu noi... Dar va mai sta putin, pana isi aranjeaza treburile (probabil sa-si gaseasca unde sa stea).
M-au lovit vorbele lui exact in moalele capului. Sigur ca in continuare eu sunt vinovata...si mai nou...nici un barbat (adevarat, ca momai sunt multe) nu va mai sta cu mine...
Serenity, e greu si doare, dar exista iesire ! E departe, poate, dar nu esti singura ! Si cea care trebuie de aici incolo sa creada in tine, esti tu, nu el, deci va fi dupa alegerea ta: TU vei sta sau nu cu un barbat.
Ai grija de tine si de copilasul tau
Pisica, zambind
andabrro spune:
dooaar doo comentarii pentru sotul tau -
quote:
Originally posted by serenity1
nici un barbat (adevarat, ca momai sunt multe) nu va mai sta cu mine...
ciinele moare de drum lung si prostu' de grija altuia (proverb romanesc)
si
quote:
Originally posted by serenity1
Dar va mai sta putin, pana isi aranjeaza treburile
in aceeasi zi, cind venea seara ar fi trebuit sa-si gaseasca valiza la usa, nu de alta dar poate se grabeste. si cu nota, cind pleaca sa nu uite sa lase adresa, pt actele de divort.
mult ii place sotului tau sa aiba ultimul cuvint dar ma intreb cit de departe e dispus sa mearga; ma gindesc la un alt proverb, "isi taie nasul ca sa faca-n ciuda obrazului" - daca ajunge acolo chiar e bun de lasat ca prea-i tolomac.
avind in vedere ca dupa discutia initiala a acceptat sa-si controleze tonul (chit ca apoi a venit cu addendum) ma face sa cred ca mai are o umbra de sansa, dar nu-i lasa loc de intors.daca nu te-a placut "proasta" (adeca docila) ia pune-l acuma pe carbuni, sa danseze ca mos-martin, asta i-o place mai bine.
PS - mi-am adus aminte alta - "barbatul adevarat" ... ha! dupa definitia cetateanului de neanderthal? eu zic ca barbatul adevarat e in stare sa-si controleze atit vorbele cit si actiunile, nu sa dea cu curu' de pamint si sa chitaie ca unul de 2 ani in temper tantrum.
daca mai are de crescut si maturizat, sa se mute la muma-sa (cu cateaua). mai, sa fie!
serenity1 spune:
Anda, la fel ca si la prima ta postare la subiect, m-ai facut sa zambesc. Ai un stil teribil de transant si amuzant. Mi-ar fi placut sa pot avea puterea ta. Iti multumesc mult pentru suport, la fel cum multumesc mult de tot si celorlalte fete care ma sustin.
Am descoperit zilele acestea ca am cativa prieteni tare buni, am primit deja suportul lor moral si am la dispozitia toate resursele lor oricand as avea nevoie de ele. E tare bine sa stii ca nu esti singur la greu...
Acum il astept sa vina de la job, sa vedem ce hotarare a luat. Am decis sa il las pe el de data asta sa vorbeasca, sa vad exact ce e in capul lui. Inapoi nu mai dau (desi in prostia mea, trebuie sa recunosc ca as da inapoi; mi-e tare greu si numai sa-mi imaginez ca cel pe care inca il iubesc atat de mult, nu va mai fi langa mine....dar inapoi nu mai dau).
Intamplator m-a sunat cumnata mea (sora lui) si i-am povestit ce se intampla cu noi. M-a socat cand am auzit-o ca ea stie prea bine ce spun si ca am luat o hotarare buna. Mi-a povestit cat era de violent cu ea, acasa (e adevarat, la mine s-a intamplat o singura data) si ca mama lor a fost cea care i-a tolerat acest comportament (chiar daca a avut un moment in care a fost gata sa o loveasca si pe ea). Am vorbit mult cu ea si se pare ca sotul meu va fi chiar singur in ceea ce va urma. Toti cei care ne cunosc il stiu cum este ...
Offf... Sa ma ajute Dumnezeu sa trec si de asta...