M-am hotarat....adoptie (38)

Raspunsuri - Pagina 25

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Costi spune:

quote:
Originally posted by aissa

nu am cuvinte, nu ti-am stiut povestea...multa putere v-a trebuit sa treceti peste asta!

Cristina si ghighiloi





Multumesc Cristina, deabia acum ma simt eliberata de stres si suferinta, dupa ce v-am spus povestea noastra...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Tanaion spune:

Costi m-a impresioant tare tare mult povestea ta! Felicitari pentru tarie,perseverenta si pentru fetita voastra!

Tana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns carmens spune:

quote:
Originally posted by Costi

Noi n-am furat copii nimanui, noua Dumnezeu ni i-a scos in cale pentru ca el asa a hotarit:" voi veti fi parintii si el copilul vostru", dar e prea greu de inteles pentru unii...






Mare adevar ai spus. Dumnezeu ne-a dat acesti copii si pentru ei merita sa luptam.

La multi ani Robert !

carmen

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Silvia_Pui spune:

Aissa avea dreptate , acest subiect ne-a regrupat .
Si eu ma intreb de ce ne confunda dna B cu angajatii dumneaei . Pentru ca mie mi-au ,,oferit " truditorii domniei sale un copil in schimbul unei sume modice de 1000-1500 Euro , pe langa care mai trebuia inca ceva .
Am refuzat cu tarie nu pentru ca nu aveam acei bani ci pentru ca nu mi se parea corect sa ,, cumpar " un copil si mai presus de toate nu era legal .
Si la fel ca si Costi , am asteptat sa apara sufletelul . Si in momentul in care a aparut , desi aveam drept de vizitare de la DPC , au aparut si la noi cei dispusi sa ofere ,, mici atentii " mamei . Nu a fost deloc usor , dar am simtit ca Stef este copilul meu din prima clipa . Si nu a fost primul copil pe care il vedeam , dar in momentul in care l-am vazut pe el sufletul mi s-a umplut de caldura si ochii de lacrimi .
Acum cand vad fotografiile nepotelului meu parca retraiesc acele zile in care Stef a venit acasa . Si va spun cu convingere ca au fost cele mai fericite zile din viata mea . Au fost zilele traite cu cea mai mare intensitate .
Sa-i dea Dumnezeu puterea stimatei doamne B sa inteleaga ca noi vrem sa oferim dragoste , nu posibiliati materiale . Noi vrem sa ne crestem copiii frumos , cu frica de Dumnezeu . Am dorit acesti copii sa-i iubim , nu pentru ca aveam niste bani in plus si nu aveam cu ce sa-i cheltuim . Deja devin incoerenta de cati nervi imi provoaca individa si sistemul lor de incopetenti si corupti .

http://pg.photos.yahoo.com/ph/map75ro/album?.dir=828escd&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//pg.photos.yahoo.com/ph//my_photos

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns daphnyie spune:

Nico ai dreptate, initialele ORA cred ca vin de la Oficiul Roman Antiadoptii.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns aissa spune:

quote:
Originally posted by daphnyie

Nico ai dreptate, initialele ORA cred ca vin de la Oficiul Roman Antiadoptii.



Chiar ca! Nici eu nu inteleg ce legatura are ORA cu adoptiile in afara de faptul ca alora de se incapataneaza sa mearga pana la capat le dau intr-un final avizul. Ei de fapt nu au ca obiect de activitate adoptiile ci lupta impotriva lor!

Cristina si ghighiloi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns urziceanu spune:

Probabil ca multe dintre noi am strans atata durere in suflete ca acum,la aparitia acelui articol am inceput sa ne strigam cu glas tare durerea.
Intr-adevar drumurile pe care le-am facut ca sa avem copilul langa noi au fost presarate cu spini de cele mai multe ori.Si nu ni se mai uscau lacrimile de pe fata de durere atunci cand toata lumea ne privea ca pe niste extraterestrii.Va recunoasteti,nu?
Atestatul a fost o nimica toata fata de ce urma sa se intample in continuare.Si cand in sfarsit ai gasit puiutul...durere si mai mare.Nu mai suporti sa-l stii departe de tine nici o clipa.Nu poti obtine plasament sub nici o forma...bebe ajunge la maternali care nu intotdeauna se ocupa cum trebuie de copil. Poate nu au suficienta experienta,sunt atestati mult prea usor.....sau poate nu au suficient suflet.Mi s-a spus ca nu se pot lega de fiecare copil,de parca un copil ar fi un obiect.
Micuta mea aavut norocul ca niste oameni cu suflet sa demareze procedura de deschidere a adoptiei si momentul pana cand puiul sa vina la noi acasa afost relativ scurt fata de altii.La fel ca si Elena(Costi)Maya a venit in familia noastra inainte de Craciun.Un "pachetel"vinetiu,haraitor......dar cuminte.Nici nu pot sa mai vorbesc.Era asa de mica incat iti era frica sa o atingi.avea 4 luni jumate si aproape 4 kg.In prima noapte acasa(in invoire)fetita a facut febra,nu putea respira.am chemat medicul,a urmat tratament.....am ajuns la spital.Eram ca un extraterestru.Medicii se uitau la mine cu mila si disperare.Ma intrebau daca am facut vreun act pt adoptie.Ma sfatuiau sa renunt.Atunci ,parca cineva mi-a dat un sut puternic in fund.Nu intelegeam ce au cu mine....ce era in neregula cu fata.Am deschis brusc ochii si am vazut realitatea.In fata mea statea un corpusor vinetiu,cu coaste evazate,o piele descuamata,un capusor diform ....si niste ochi...care implorau.Am jurat ca indiferent ce boala ar avea sa nu renunt la ea niciodata.O suspectau de hidrocefalie.De ce eu Doamneeeeeeeeee?De ce ea?A fost diagnosticata la internare cu pneumonie interstitiala,bronsiolita,otita ,rahitismsi alte doua boli pe care zau le-am uitat.Fetita avea o forma severa de rahitism.Intr-o camera de spital o vegheam si ma rugam la Dumnezeu sa ne ajute.O faptura mica si neajutorata,cu perfuzii in mainile firave....afaptura care nu stia ce i se intampla...care se lasa doar in voia lui Dumnezeu .Tipa de durere cand ii puneau perfuziile.Nu-si putea tine capul .Medicii ma priveau ca pe un extraterestru.Au urmat radiografii de craniu si tot felul de analize.Dindecembrie si pana in luna martie fetita era tot timpul bolnava.Acasa ne vizita medicul care a spus ca nu trebuia sa ma implic,pt ca oricum fetita nu va trai.Am consulta alti medici.Unul dintre ei a mai adaugat in "palmares"si o boaa f grava care se numeste mucoviscidoza.Din nou agonie in familia mea...............dar astazi suntem bine,frumoase si destepte.Oare copilul meu ar mai fi suferit atata daca eu as fi putut sa il iau acasa de cand s-a nascut?Cui ii este necesara acesta suferinta?De ce statul cheltuie atatia bani pe asistentii maternali cand in famile copilul ar avea tot confortul necesar si dragoste parinteasca.Pe cine protejeaza noua lege?Copilul?Famila adoptiva?Sa fim seriosi!Ce s-ar fi intamplat cu Maya?



pupici

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns eu_andreea spune:

Buna fetelor! Sunt noua pe acest forum, dar am tot citit ce ati scris voi si intr-un final m-am hotarat sa ma inscriu si eu ca sa pot participa la discutiile voastre.
Sunt o mamica proaspat "atestata", aspiranta a unui mic ingeras!!!
Ma izbesc zilnic, peste tot, de aceeasi replica: "Nu avem cpoii!!!"
Tot asa ati patit si voi?
Ati fi de acord sa adoptati un copilas daca mamica lui este de etnie rroma, dar el nu este brunet, ci chiar blondut...?????
Mi-ar fi tare de folos sfaturile voastre!
Multumesc anticipat!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns aissa spune:

Bine ai venit si drum scurt de la aspirante la mamica!
Sincer? Am crescut si trait in Ferentari 30 de ani si m-am lovit zilnic de persoane de aceasta etnie. Si ei sunt tot oameni. Sincer cred ca ce le lipseste este educatia. Nu sunt invatati sa nu arunce gunoaie, traiesc in medii violente si devin la fel. Dar la ADN nu stiu daca se vede ca e rrom. Si sa stii ca vis-a-vis de blocul meu stateau niste tigani din aia cu palarii negre, ei (barbatii) toti erau bruneti cu mustata si ele, fetele, toate, erau BLONDE cu parul cret si cu ochi albastri. Nu stiu cum se uneau genele lor, dar aveau niste copii SUPERBI.

Cristina si ghighiloi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Tanaion spune:

Corina m-am uitat la poze si ai o fetita superba!!!
Si nu stiu cum sa zic, dar m-am tot uitat fetelor pe pozele copiilor vostri si toti sunt atat de frumosi!
Da intr-adevar cui ii foloseste aceasta suferinta a copilasilor si aceste experimente pe bietii copii cu asistentii maternali? Intreb si eu retoric si incerc sa nu ma descurajez. Sa-mi dea Dumnezeu putere sa merg pe drumul acesta si sa gasesc un pui mic care sa aiba nevoie de dragostea mea si a familiei mele.

Tana

Mergi la inceput