M-am hotarat....adoptie (38)
Raspunsuri - Pagina 24
vandana spune:
Mama lui Roxy.Am adoptat-o de la 1,5 iar acum are 4,5 si nu au fost deloc probleme.Nu stii niciodata nici despre al tau daca este sanatos asa ca degeaba intrebi.Nu am vrut nici sa aleg din mai multi fiindca nu m-am dus la piata ci am fost sa-mi cunosc sufletul pereche.Am hotarat ca daca ea a fost prima adusa in fata noastra ea sa fie si vreau sa-ti spun ca la 1.5ani avea doar 8kg era ca o papusica de mine dar din clipa cand am luat-o acasa nu s-a mai dezlipit de noi, iar placerile pe care crezi ca le vei avea sa nu astepti sa apara repede.Ai rabdare si vei vedea ce fericire iti poate aduce un suflet de copil.In familia mea dupa noi au mai fost 2 verisori care au luat si ei cate o fetita, asa ca nu mai astepta. Formalitatile acum dureaza f.mult.SUCCES.
simona dragusin spune:
Fetelor va pup.
Am si eu o intrebare in legatura cu articolul !
LA ce coafor se duc acei parinti pe care ii pomeneste d-na B.???
Nu de alta dar mai avem si noi aici fete care i-si cauta copil !
Fetelor care cautati bb,nu dezarmati ! Nu va descurajati si luptati in continuare !
Acum a cam trecut perioada concediilor si or sa inceapa sa se miste lucrurile.
Sint multe familii care nu au copii dar numai unora le da Dumnezeu gindul de a adopta !CELOR PUTERNICI ! Celor care vor si pot sa treaca peste greutati,piedici si rautati.
Dar in final NIMIC nu mai conteaza atunci cind i-ti stringi copilul in brate !
Nu stiu,poate credeti ca mi-e usor acum sa vorbesc pt ca eu mi-am gasit copilul.Dar nu e asa .Si mie mi-a fost frica ca as putea claca daca dura prea mult.Dar categoric as fi vrut sa stiu ca cineva ma intelege si ma sustine.
Si aici toate fetele ,chiar si cele care acum intra mai rar,va inteleg si va sustin pt ca toate au trecut mai mult sau mai putin prin ce treceti voi acum.
(Nico
)
SIMONA si PATRICIA
silvia_112 spune:
Fetelor lasati-o in pace pe d-na B ca oricum este paralela cu legile adoptiei.Imi aduc aminte cand a fost emisiune aceea la tv cu fetita adoptata si apoi dupa 2 sau 3 ani naturala a castigat procesul, cand au chemat-o sa de-a explicatii nu stia decat sa spuna ca nu are cum sa ajute si ca ea la vremea respectiva nu era la conducere sau ceva de genul acesta a spus.
Iar in legatura cu asistentii maternali ,eu am avut parte de o femeie cu suflet cat timp a stat Florina la ea{7 zile},din cauza ca ne-am dus cu o zi intarzaiere DPC-ul n-au mai vrut sa retraga dosarul ca sa putem sa o luam noi direct din spital si a trebuit sa stea la asist. maternal.Norocul nostru ca a stat putin si am putut sa o vizitam in fiecare zi
Silvia si Florina
mi-ha spune:
M-a surprins in mod absolut neplacut chestia cu rromii!Avem pretentii de la altii sa nu ne catalogheze si sa nu dea dovada de idei preconcepute,in schimb noi....
Oare noi,romanii,cum eram la inceputul anilor '90 cand ieseam in occident,...nu tot needucati si un pic salbatici?!
Si acum la subiect.
Nu ne temem noi, mamele adoptive,de momentul in care puiul nostru va afla adevarul despre adoptie?!Unele chiar au luat hotararea sa nu le spuna nimic.De ce?Pt a proteja copilul de eventuale traume.desi o sa-mi atrag oprobiul public voi spune clar ca nu legea e de vina ,ea este logica si normala.Atata doar ca este conceputa pt o tara mult mai avansata decat a noastra.O tara in care fetele de 18 ani nu-si abandoneaza copilul de rusinea vecinilor sau de teama tatalui.O tara in care o mama nu-si ia copilul acasa doar de dragul a 800 RON timp de 2 ani ,fara sa se mai gandeasca ce va face cu copilul dupa 2 ani.
Pe de alta parte ,de vina este si DPC-ul.Eu am mers cu adoptia pe legea veche.Calina a fost abandonata in maternitate ,iar mama naturala isi daduse ,fireste, nume si adresa false.Daca sotul meu nu batea drumul de 2 ori pe zi la dpc ,sa le care cu masina pe cucoanele alea sa faca toate anchetele,ca si pe cele de la primarie,nu o vedeam pe Calina scoasa prea curand de acolo.Daca nu aveam pile zdravene in politie pt a urni un ofiter pana la maternitate si care dupa aceea sa scrie un raport de 2 pagini in care sa spuna ca mama naturala nu exista la adresa mentionata,mai statea Calina mea in maternitate.[Si pe asta tot cu masina noastra l-am carat ca ,deh,politia nu are masini].
Desi s-ar putea sa va fi deranjat comentariile mele,eu asa vad lucrurile.Nu e o problema ca se cere acordul rudelor gr 4,atata timp cat pol si dpc se misca suficient de repede cat sa nu ajunga la majorat acel copil.
Si un sfat,daca imi dati voie!Cautati-va pile serioase la dpc,pol si COPIL ,luati-va masina si concediu si nu-i lasati sa respire pana nu aveti actele copilului gata.
SUCCES celor care mai cauta,inca.
aissa spune:
La multi ani Robert! 
Mi-ha ai dreptate...si eu cand am citit ieri comentariul Irinei am ridicat un pic sprancenele dar m-am abtinut sa comentez pentru ca eu cred ca a vrut sa zica altceva....sau ma rog a vrut sa sublinieze faptul ca solutia de a deveni maternal nu e buna pentru ca acolo chiar nu alegi ce copii primesti, ti se dau "la rand".
La faza cu legea....o fi ea buna dar accentul se pune pe aceasta reintegrare, D-na B e fan reintegrare, deci aplicarea ei scartaie. Si mare adevar ai spus, daca nu ai parghiile necesare sa ii misti din scaune nu se finalizeaza dosarul ani de zile.
Insa, parerea mea sincera e ca toate familiile PUTERNICE asa cum a zis Simona, stiu cand au copilul sa isi miste "ploile" in favoarea lor. Lupti doar pentru propriul copil.
Vandana bine ai venit! Si sa iti traiasca printesa!
PS: ce inseamna domne un articol, io-te cum ne-am strans aici, de mult nu a mai fost asa activitate pe subiect!
Cristina si ghighiloi 
nico_ro spune:
Tocmai m-am trezit cu o intrebare: oare de ce nu conduce d-na B. Oficiul Roman pentru Reintegrare in Familia Naturala, ca vad ca pe asta se marseaza... 
Cat despre adoptii, vad ca ORA nu prea le agreeaza... 
Adelia, succes in continuare! Nu te lasa foarte impresionata de perspectivele negre care-ti sunt prezentate, asa e "procedura", probabil ca sa ne convinga sa luam copii mai maricei carora le gasesc familii putin mai greu. Voi sa fiti neclintiti in hotararile voastre in ceea ce priveste varsta bb-lui, ca pana la urma va fi bine. Cel putin eu asa sper, ca si eu inca sunt in cautari... Dar optimista, in ciuda piedicilor care mai apar. Dar suntem puternice, nu?
Simo, si noi va pupam 
. Si pe toate fetele, fiindca daca sunt sperante, voi sunteti "responsabile" de ele!
Costi spune:
Fetelor madam Bertzi nu a trecut prin sabii si cutite, nu stie ce inseamna sa plingi noaptea, ca dimineata sa prinzi puteri s-o iei de la capat...
Azi ma consider" un caz fericit", dar pina sa spun asta as vrea sa va spun pe scurt povestea mea(desii unele dintre voi o cunoasteti) si sa-mi spuneti unde am incalcat legea care pina sa-mi string copilul in brate era ca o biblie pt mine, o citeam seara de seara tot voi gasi o portita...
Sunt cazuri si cazuri, tinere care calca gresit, mult prea tinere sa-si asume responsabilitati, femei care in urmatoarele zile dupa ce-si abandoneaza copilul se opresc la primul venit si-o mai trag odata si peste un an repetir, familii sarace care nu si-au permis prezervativul sau...taxa pentru chiuretaj, sau femei de nimic care chiar fac o afacere cu copii lor...nu le bagati pe toate in aceeasi oala...luati fiecare caz in parte doamna Bertzi!
Eu...in august 2005 am cunoscut-o pe micuta mea intr-o maternitate, aveam acordul pt acces al tuturor(medici si asistente). Mergeam saptaminal, cu nimicuri(pampersi, sapmonel, hainute)asa simteam ca-mi mai trece of-ul dupa 6 ani de tratamente intense.
Nu era prima data cind mergeam la acea maternitate "X", dar sosise ziua cea mare se nascuse copilul meu, iar eu trebuia sa-l cunosc.
Avea 5 zile, am facut cunostiinta intii de toate cu funduletul lui ridicat in vint, habar aveam cum arata, dar simteam ca este al meu, nici sexul nu i-l stiam in primul moment.
Dupa 2 zile si 2 nopti de nesomn a mers si taty sa-si cunoasca odorul.
Pina sa fac urmatorul pas...m-am interesat de situatie D-na Betrzi, sa nu fac Doamne fereste! ceva care sa afecteze "mama". Era abandonata cu acte in regula de mama, cu declaratie la dosar.
Am pus mina si am scris- "cu riscurile de rigoare, doresc plasamentul copilului "X" in familia mea, iar daca mama se va razgindi, cu bucurie ii voi innapoia copilul".
Am deranjat pe multi, incepind cu doctori si finalizind cu "stabi" cu bani care erau gata sa ofere recompense pt micuta.
Au urmat zile grele, mi s-a intyerzis sa vad fetita, mji s-au inchis portile si...singura posibilitate care mi s-a lasat a fost scrisul, plicurile si lacrimile, suferinta.
Printr-o fericita intimplare copilul pleaca din Bucuresti pt ca mama nu era localnica si schimb directia drumurilor mele.
N-am obtinut plasamentul nici aici, dar oameni cu suflet au cautat la rindul lor o maternala cu suflet pt micuta si a inceput ancheta si consilierea.
Aflu intr-o zi ca toate inscrisurile mele imi sunt de mare ajutor, ca naturala a fost vizitata acasa de "cineva"- cu un plic "gras" in schimbul copilului.Oare de unde stiau adresa...e greu de inteles ca de la doctorita din spital care imi interzisese sa vad fetita?
A refuzat pt ca e om cu frica lui Dumnezeu, eu am inteles ca aceasta femeie si-a abandonat copilul pentru binele lui, sa scape de saracie si am prins forte noi pentru lupta in care ma avintasem.
Am trecut prin 3 comisii- n toate mi s-a respins plasamentul, copilul avea 4 luni, aveam acordul DPC-ului de a-l vizita , naturala era la a 3 declaratie ca o da spre adoptie, dar agonia continua.
Craciunul a fost ce-l mai fericit din viaata mea, copilul venise in invoire la noi, am petrecut noaptea de anul nou sezuti jos in hol linga calorifer, uitindu-ne la TV-ul din bucatarie, cu urechea aproape de dormitor, unde dormea fetita. Cind au inceput artificiile ne-am asezat in genunchi linga patut amindoi si am vegheat somnul copilului sa nu se sperie si am plins amindoi ca doi copii.
Sosise ziua sa innapoiez copilul, n-am incalcat inici o regula, n-am intirziat nici o secund, la ora stabilita, cu multa multa durere am dus-o inapoi.
Dupa 5 luni jumate, dupa 2 consilieri, dupa 3 declaratii date de naturala a sosit si ziua sa fie chemata in instanta.
Eram acolo, intr-un colt, ascunsa, nici nu respiram, n-am vazut nici o lacrima la naturala, nici un moment n-am simtit la ea parere de rau, a spus un simplu "DA" si a plecat linistita la treburile ei.
Acum urma incredintarea...dar si asta intirzia...si au durat alte 6 luni pina sa fim chemati in instanta...nu pot sa va spun cite telefoane, cite drumuri am facut la dpc...nu mai puteam sa inteleg de ce se intirzie atit...copilul avea situatie clara, noi asteptam disperati...
Cu 20 de zile inainte sa implineasca un an aveam hotarirea de incredintare definitiva si irevocabila...fusese un an greu de suportat, varsasem atitea lacrimi ca secasera....dar eram in sfirsit fericiti...
Acum spuneti-mi fetelor unde-i e mai bine copilului linga noi care am suferit un an, sau linga acea femeie care n-a mai vizitat-o de cind a parasit spitalul, care nu i-a dat niciodata sa alapteze?
Unde am incalcat legea?
Vai de capul tau d-na Bertzi, nu stii ce e in sufletul nostru si ma simt jignita cind ma amesteci in oala cu ceilalti care incalca legea, nu te uita peste gard, uita-te in gradina ta, ca nu noi incalcam legea, voi a-ti facut-o de asa natura sa fie incalcata, voi a-ti lasat portite celor cu buzunarele pline!
Cu un an in urma eram sigura ca fetita mea va mai avea un fratior...dar ma gindesc bine inainte de a mai porni pe drumul acesta...
Noi n-am furat copii nimanui, noua Dumnezeu ni i-a scos in cale pentru ca el asa a hotarit:" voi veti fi parintii si el copilul vostru", dar e prea greu de inteles pentru unii...
aissa spune:
nu am cuvinte, nu ti-am stiut povestea...multa putere v-a trebuit sa treceti peste asta!
Cristina si ghighiloi