cum sa procedez?
Raspunsuri - Pagina 2
Mirunaa spune:
Si eu m-am gandit ca problema ar fi de ordin psihologic.
Sta cu mine cand fac mancare dar este atras mai mult de partea tehnica a gatitului.Ma refer la faptul ca trebuie sa-l las pe el sa foloseasca mixerul sau blenderul.Chiar acum mi-am adus aminte de cateva faze.Taiam odata zarzavatul pentru supa, eram la morcov.M-a intrebat ce-i ala....i-am explicat ca-i morcov, l-am intrebat daca vrea sa manance morcovel ca iepurasii si mi-a zis dezgustat ca nu vrea.A facut o grimasa specifica celei de sila fata de un aliment.
Altadata , in ideea ca poate-poate bea un suc de mere, curatam marul de partea din mijloc pentru a-l pune in storcatorul de fructe.A vazut pe masa un sambure de mar.M-a intrebat, fireste, ce este acela....si in acelasi timp a pus un degetel pe sambure.In momentul contactului lui cu samburele a icnit....mai avea putin si voma.
Tin minte ca de Craciun sotul meu a facut un curcan la cuptor.Cand l-a scos din cuptor(si va garantez ca arata excelent) si l-a pus pe masa|(masa era frumos aranjata) cand l-a vazut Rares(pe curcan) a icnit asa de tare ca a si vomat putin( noroc ca nu avea mai nimic in stomacel.
Va dati seama ca in situatii d'astea nu pot insista.
Problema cea mare este ca nelasandu-ma sa ii dau macar sa guste ceva....nici nu-mi dau seama ce-i place si ce nu.
Eu cred ca nu-i un copil anxios.Este un copil deschis, destul de sociabil(adica nu sare chiar la toata lumea in brate la prima vedere), este un copil invatat in colectivitate si ii si place(chiar daca nu l-am dus la gradinita sta cel putin 6 ore pe zi afara in parc si se joaca cu alti copii-selectiv, fireste).De asemenea, nu este genul de copil care plange disperat cand se murdareste....
Ma intrebai daca ii place sa stea cu mana in coca.Cand fac gogosi(dau un exemplu) vrea sa ma ajute punand el faina in aluat dar vad in privirea lui ca nu-l atrage ideea de a baga mana in aluat.
Sincer, nu stiu care-i cauza!
Toate cele bune!
Mirunaa spune:
...ca sa completez cele de mai sus ma gandesc daca ar avea vreo legatura faptul ca nici pe mine nu ma lasa sa mananc....o face de parca a manca (orice, in afara de lapte) este un lucru rau, chiar si pentru mine!Parca ma protejeaza....
Toate cele bune!
oanademunck spune:
Din ce mi-ai descris tu eu raman totusi la ideea unei anxietati pronuntate si a unei hipersensibilitati. Ii este frica (de mancare,ceea ce pt copiii in general este distractiv si anume joaca cu mancarea, cu coca)-baietelului tau ii provoaca o reactie de repulsie foarte puternica. Se joaca cu plastilina sau lut?. Trebuie sa te mai intreb ceva-la masa, mananca singur, foloseste manutele sa bage in gura sau ii dai tu in sticlutza, cu linguritza etc. As vrea sa stiu mai multe despre ritualul vostru de la masa-cum mancati(adica toti trei impreuna,el separat etc),cand mancati etc ca sa imi dau seama mai bine. Si inca ceva relatia voastra cu el (de cine este mai apropiat, mis e pare f important ce ai scris'ma gandesc daca ar avea vreo legatura faptul ca nici pe mine nu ma lasa sa mananc....o face de parca a manca (orice, in afara de lapte) este un lucru rau, chiar si pentru mine!Parca ma protejeaza....')
pupici
A, si ca era sa uit, sunt curioasa cum doarme, adoarme la el in camera sau cere unul din parinti sa stea cu el pana adoarme, se trezeste noaptea des etc
multumesc
poze aici
'Limitat in natura sa, infinit in dorintele sale,
omul este un zeu cazut
Ce-si aminteste de ceruri!'
Mirunaa spune:
Plastilina nu i-am dat niciodata sa se joace iar cu lut nu a avut ocazia.In schimb, cum este mare amator de joaca cu apa, in parc toarna apa in nisip si se joaca cu mocirleala de acolo.Dar daca stau bine si ma gandesc nu se joaca direct cu noroiul(nisipul cu apa) ci cu lopetica.
In scurtele perioade cand a mai mancat supa, a mancat-o singur cu lingura.Nu a bagat niciodata mana in supa sau in altfel de mancare.
Tot ce pot sa-ti spun este ca am observat ca are un simt tactil deosebit.Ma mira faptul ca numai printr-o atingere a unui sambure de mar(am dat un exemplu) i s-a declansat voma.
Cand se intampla sa mancam impreuna, adica serile si sambetele si duminicile, mancam toti 4(mai am o fetita de 13 ani).Aranjez masa frumos si pentru toti 4(in sensul ca-i pun si lui farfurie si tacamuri).Programul de masa este destul de regulat.Dar totul se lasa cu scandal pentru ca ma intreaba disperat"Mananci si tu mami?"Si cand ma vede hotarata sa mananc incepe si cere laptele ca ii este somn(asta se intampla mai ales la pranz si seara cand ii dau lapte cu biberonul).Bineinteles ca ma ridic de la masa si ma duc cu el la culcare....si, evident, mananc dupa ce el adoarme.
Poate ca am gresit(si gresesc in continuare) ca cedez usor....dar am intrat intr-un cerc vicios din care nu reusesc sa scap.
Eu sunt persoana de care este cel mai atasat.Isi manifesta iubirea si fata de tata dar eu sunt pe primul loc.Cu sora'sa nu se intelege.Intre ei nu este o relatie buna.Cea mare se poarta cu el ca o persoana exigenta(chiar imi reproseaza ca-l las sa faca prea multe) iar cel mic uneori se supara si daca il baga in seama.
Doarme cu mine noaptea in acelasi pat, il adorm eu.....dar nu leganat ci, isi bea biberonul se mai uita putin la desene si adoarme.Adoarme foarte greu, parca chinuit.Uneori am senzatia ca se chinuie sa nu adoarma.Se foieste foarte mult pana isi gaseste locul.Asta a facut-o de la varsta cand a fost capabil sa se intoarca singur de pe o parte pe alta.Pozitia lui favorita in somn este pe burtica. Nu se trezeste noaptea....
Ti-ai facut o imagine cat de cat?Crezi ca ai putea sa-mi dai niste sfaturi?
Toate cele bune!
oanademunck spune:
Buna din nou!
Da, mi-am facut o parere despre ce ar putea fi. este clar ca nu este de ordin fizic(deci o vizita la medicul de familie nu cred ca ajuta la problema asta). Bietelul tau este hipersensibil si anxios si probabil foarte dependent de tine. Cum si tu spui te afli intr-un cerc vivios din care nu mai poti iesi cedeand prea des si probabil protejandu-l excesiv. Taierea cordonului ombilical are loc in doua planuri si anume unul fizic, la nastere si unul psihologic in copilaria mica. Cel de-al doilea este foarte important in formarea personalitatii copilului, conturarea imaginii de sine, dobandirea increderii in fortele proprii. Tu nu trebuie sa cedezi de fiecare data (vezi exemplul mesei dat de tine, cand cel mic incepe sa planga iar tu cedezi nefacand altceva decat ai intari un comportament negativ). De asemenea atitudinea surorii mari trebuie schimbata(ins ensul ca criticile permanente nu il ajuta pe cel mic ci din contra). La fel de importanta este prezenta tatalui (nu stiu cat de des se joaca tata cu el insa este important pt cel mic ca tata sa faca mai multe lucruri cu el(de ex la masa lasa-l pe tata sa se implice mai mult). Nu te-as sfatui sa il fortezi cu mancarea asta nu aduce nimica bun. Incearca sa introduci bucatele mici, treptat, explicai ca mancarea nu este nimik rau sau periculos, din contra (sunt sigura ca ai incercat asta dar gaseste o modalitate care sa aiba raspuns in comportamentul lui). Incurajeaza-l sa se joace cu mancarea, eplica-i ca e normal sa se murdareasca si sa bage mancarea cu mana in guritza(poate iti suna ciudat dar e important ce-ti zic). Invata-l sa doarma singur in patutul lui nu cu tine(din nou dependetza lui de tine si a ta de el). Acum nu iti mai pot scrie foarte multe insa daca mai ai nelamuriri ramane pe maine
numai bine!!
poze aici
'Limitat in natura sa, infinit in dorintele sale,
omul este un zeu cazut
Ce-si aminteste de ceruri!'
Mirunaa spune:
Daca este dependent de mine de ce nu comunicam la fel de bine si in problema mancarii cum o facem in alte situatii.Ma gandesc ca daca este asa cum spui tu ar fi trebuit ca doar in prezenta mea sa manance.Ori, tocmai, cu mine nu vrea.Sau stie ca cedez usor si profita?
Tatal se implica mai mult cam de cand Rares a implinit 2 ani, practic cam din perioada cand a inceput sa vorbeasca mai bine si se pot intelege.Ies impreuna la plimbare se mai si joaca in casa impreuna.Au o relatie cat de cat multumitoare.Si cu toate astea , cand se joaca impreuna, Rares ma viziteaza din cand in cand pe unde sunt(in bucatarie, baie sau in dormitor) sa-mi faca prezenta.
Ma gandeam ca atitudinea asta a lui este normala, este doar un baietel de 3 ani care-si iubeste mamica si care stie ca este iubit de mamica lui.
Sa nu crezi ca nu-mi impun parerea in alte situatii?!?!Sa nu crezi ca face chiar ce vrea din mine.Cand este vorba de baie, de curatenia lui, in general, chiar daca maraie, comenteaza....reusesc sa-l conving.Totul pana la mancare.Acolo nu reusesc tocmai pentru faptul ca vad pe fata lui sila, dezgust.
Stiu ca ar trebui sa se schimbe si relatia intre el si sora lui.Si acolo am probleme, probleme care vin de la fata.Mi-a spus odata ca e fratele ei....cum sa se poarte altfel cu el.
Am sa iau o pauza de cateva zile si incer sa-i scot laptele treptat si vad....poate in lipsa lui i s-o face foame si o manca si altceva!!!!Crezi ca ar fi o solutie?
Toate cele bune!
filofteia spune:
Nu sunt de specialitate, dar am acasa un copil care nu mamanca orice... Nu as putea spune mofturos, pentru ca daca nu are nimic de mancare din ce i-ar place se multumeste cu o bucata de paine, ca sa nu mai vorbesc de ciudateniile alimentare pe care le are.
Pana la un an mancatul a fost un chin... nu-i plac piureurile nici acum (5 ani jumatate).
Totusi pare sa nu avem atatea probleme ca voi...Adica lui Adi ii plac merele, bananele, mai nou portocalele. Cartofii nu prea ii plac, in nici un caz fierti, asa ca eu nu-i pun nici macar in ciorba. Oricum nu manca decat un anume fel de ciorba, de teci cum ii spune pe aici si care este facuta din zarzavat (rosii, ceapa, ardei), teci (fasole alba pastai) si lapte prins. De la oul fiert nu manaca decat albusul, pentru ca galbenusul este scorbos, dar manaca omleta. Manaca spaghete (musai spaghete) fierte chioare si cu ketchup. Manaca rosii, goale.
Nimic amestecat. A spus ca el nu poate sa manace nimic amestecat...decat sandwichul...
Mai nou, adica de vreun an, accepta sandwichuri ca la Ed, Edd si Eddy.. ca a vazut intr-o zi la desene... manca morcov numai daca are si frunzele ca la Bugs Bunny... si mai nou pizza ca la Scooby Doo... Si ii mai plac nucile cu sare si paine.. si friptura de porc...
Crema de lapte Danonino... numai cu gust de caise...
Am incercat sa-l fac sa manace si altceva, dar nu am vrut sa ajungem la probleme de alimentatie, asa ca nu am insistat si l-am lasat sa manace cum vrea el...
Biberonul de lapte noi l-am avut pana la 4 ani, cand a renuntat aproape singur... mai bea din el doar jumatate. Si Adi bea mult lapte si ii puneam cereale in el pentru ca erau cu supliment de vitamine. La noi Adi este si slabanog... a fost mereu mai slab decat trebuia.
oanademunck spune:
Buna Miruna!
Intra-devar scoaterea laptelui treptata din alimentatie este o solutie. Sunt convinsa ca nu va incepe sa manance maine daca tu ii scoti laptele azi. Copilul tau ii este frica sa manance!!Este speriat ca i se poate intampla ceva din cauza mancarii, ca celor dragi lui li se poate intampla ceva din cauza mancarii. Insa acesta este doar efectul. Cauza ??Ce a declansat aceasta situatie??De ce se comporta astfel?Varsta lui este mica iar astfel de anxietati sunt relativ usor de corectat daca se intervine cat de curand. Incearca sa aplici ce ti-am zis eu ieri, incearca si cu laptele, incearca sa ii dai de mancare in parc unde sunt si alti copiii si persevereaza si tinem legatura
Filofteia este o diferenta intre un copil care este selectiv in privintza mancarii si mananca ceaa ce ii place si un copil care are o reactie de refuz atat de puternic a mancarii in general . Ca sa te ajut putin psihologic o persoana trebuie sa incerce de cel putin cinci ori o mancare pentru a-i prinde gustul(de aceea daca insisti ai sa vezi ca baietelul tau isi va schimba incet incet gusturile si va incepe sa ii placa ceea ce el zice ca nu ii place).
Numai bine!
poze aici
'Limitat in natura sa, infinit in dorintele sale,
omul este un zeu cazut
Ce-si aminteste de ceruri!'
stefanluchian spune:
Intrebare pentru cunoscatori:
Carui personaj de desene animate nu-i place decit laptele cu cereale?
buggy spune:
Buna,Nu iti pot da un sfat specializat dar iti pot spune niste lucruri din experienta mea proprie. Nu voi uita niciodata perioada in care mancarea mi se parea un chin. Crede-ma ca am si acum in cap ceea ce simteam si gandeam atunci pana la varsta de 12-13 ani Am fost dusa la doctori, analize, tot tacamul nu aveam nimic. Tot ceea ce puteam manca erau fructele si atat, in rest un cosmar traiam la fiecare masa, simteam ca nu pot sa mestec si nu imi era niciodata foame. Eram foaarte slaba dar sanatoasa tun. Pot sa zic ca am inceput sa mananc si sa imi placa din clipa in care nu m-au mai batut la cap si m-au lasat sa mananc doar ce vroiam. E drept ca mancam fructe pana mi se facea rau si a doua zi o luam de la capat. In secunda in care nu m-am mai simtit obligata sa mananc am inceput sa "gust" mancarea.E f greu sa il lasi in pace o perioada stiu...dar cred ca daca nu va mai privii mancarea ca pe ceva respingator(cum pateam eu) va depasii momentul altfel cu cat se va simtii mai obligat sa manance cu atat ii va fi mai greu si ii va starni mai multa repulsieParerea mea ar fi sa consulti un nutritionist sau pe cineva de specialitate si pe cat posibil sa il lasi sa manance ce vrea si cat vrea. Lucrurile se vor echilibra de la sine. In plus tot ceea ce gatesti sa faci in asa fel incat sa arate bine...eu cand imi amintesc ciorba pe care mi-o dadeau cand eram mica in cana 
...
Incercati sa mancati toata familia impreuna si cu pofta. Cred ca o idee buna ar fi sa ii dezvoltati placerea de a gusta si atat. Sa faca diferente si sa incerce diverse lucruri, cat mai multe, doar sa le incerce si atat.Sper ca ti-am putut fi de folos si iti doresc mult succes si rabdare.
"Mi s-a spus si am uitat, am vazut si am inteles, am facut si am invatat" - Confucius
www.funscience.ro