de ce sunt romanii...nu stiu cum sa-i numesc!

Raspunsuri - Pagina 8

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns monica-elizabet spune:

of, mai fetelor dar eu nu stiu de ce va apucati sa spuneti la tot prostu' cum ca bbita al vostru este infiat...
am vazut copilashi adoptati care seamana atat de bine cu paritntii lor adoptivi si copilashi care nu sunt adoptati si nu seamana cu parintii lor...eu una nu as spune decat rudelor si prietenilor f apropiati fiindca oamenii sunt si rai si redusi multi dintre ei...oricum asemenea intrebari nu se pun de fata cu un copil si mai ales daca o persoana ti-a "marturisit" un lucru ca acesta trebuie sa tii secret pana cand persoana respectiva decide cand este timpul sa afle cel mic si nici atunci nu trebuie sa vorbesti de fata cu el...odata ce a fost infiat il iei ca parte integranta din familia respectiva nu? eu asa gandesc...
si eu am patit-o de nu stiu cate ori prin parc cand il vedeau pe alex fara 2 dintisori din fata(a trebuit sa-i scoatem la 2 ani) vaaaaiiii dar ce-ai patit tu puisor de nu mai ai dinti??? cine ti i-a mancat???sau nu te-ai spalat pe dinti??? pe mine ma apaucau nervii cand vedeam atata prostie...nu e clar ca ceva nu este in regula...mai trebuie sa-l si intrebi?...apoi el venea saracutul la mine si ma intreba...mami dar eu de ce nu am dintii din fata??? si ce greu imi era sa-l fac sa inteleaga de ce...ma gandesc ca daca eu imi facem griji... voi sunteti si mai ingrijorate de ce tampenii pot scoate anumiti oameni din ei...dar Dumnezeu o sa va ajute sa treceti cu bine peste toate, sunteti niste oameni minunati si voi si copilashii vostri meritati tot ce e mai bun pe lume.Dumnezeu o sa aibe grija sa va rasplateasca pentru tot ce faceti.
am tot respectul si pentru voi si pentru mamicile care au copilashii cu SD, autism si alte probleme...cand citesc pe la subiectele voastre am ochii in lacrimi, uneori de bucurie, alteori de tristete...cand va vad cum luptati pentru puisorii vostri si cate probleme intampinati, las ochii in pamant si nici nu-mi vine sa ma mai "vait" de problemele mele banale...insa toate suntem mame si vrem tot ce este mai bun pentru copilashii nostri.
numai bine


monica

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns aissa spune:

Monica acum ca spui realizez ca Alex nu are dintisorii...dar pe bune ca nu am constientizat niciodata asta....numai ca ai spus am scotocit in memorie si l-am "vizualizat". Da...prostia e mare, din pacate, si cu areal de raspandire mare.

Acum...la faza de mai sus vina mea a fost ca am crezut ca stie. Tipa e vecina cu soacra-mea si bona unei fetite in parc. Tot povestind cu ea de ce nu vine soacra-mea sa stea cu Ale...am zis-o pe aia dreapta: ca probabil nu o considera a fi nepoata ei. Ea mirata ca de ce si eu, convinsa, repet, ca stie, i-am zis ca sotul meu nu ii e de fapt fiu si ca Ale e adoptata asa ca probabil neavand nici un gram de sange legatura cu noi ne considera outsideri. Si asta a fost momentul uimirii ei maxime... Acum ca stia si totusi a jucat teatru nu mai stiu, dar de aia am deschis gura ca altel am invatat sa tac. De acum o sa si mint, adica in niciun caz nu voi mai spune. Sper.

Cristina si ghighiloi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns florypop spune:

Cris,cel mai important este sa fie pitica sanatoasa si voi sa va bucurati de ea.

Eu de exemplu de cand am nascut trec prin alta situatie. Sunt multe persoane care intr-un fel sau altul imi spun: "vezi ca puteai sa faci copii, de ce ai adoptat??"

Astia nu ii consider prieteni si sa stii ca mi-am indepartat destul de multi oameni din jurul meu pe tema asta. Dar am ajuns la concluzia ca nu conteaza parerea lor ci copiii sa fie sanatosi, sa creasca si vom vedea ce va fi. Dumnezeu e cu noi si cred ca va fi bine. Daca il vezi pe Andrei cum il iubeste pe Rares incepi sa plangi instantaneu. Eu am lacrimi in ochi de cate ori il pupa si il iubeste si ii face "mai-mai". Toti copiii pe care i-am cunoscut si au fost adoptati sunt niste copii speciali. Asa ca fi mandra si lasa gurile rele.

Pupici,

Flory si Andrei si Rares

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns silvia_112 spune:

Fetelor asemenea situatie am patit-o si eu anul trecut.Eram in parc cu Florina {avea Florina 2 luni si jum. cred}si o mamica a intrat in vorba cu mine ,povestea cum a nascut ce-i da sa manance -avea o fetita de 4-5 luni-iar la un moment dat din vorba in vorba ai spun ca este adoptata,nu va spun ce fata a facut parca ai dadusem cu ceva in cap.De atunci mi-am propus sa nu mai spun orisicum,daca se stie si ma intreaba nu ascund dar eu de buna voie nu mai spun .Uni oameni sunt inculti rau frate...nici nu sti cum sa faci ca sa nu pari deplasat.

Silvia si Florina


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mi-ha spune:

Fetelor,eu am invatat sa tac !!![nu cred ca ma va tine,ca si acum am o strangere de inima].

pe larg:
Am dus-o pe Calina la gradinita.Cand am inscris-o asist medicala m-a intrebat 'Ce greutate si ce lungime a avut la nastere?' '3,200 si 51 de cm' 'Ce coeficient Abgar a avut?' 'Nu mai stiu exact,dar bun' 'Aha,a supt la san?' 'Nu',am raspuns eu cu inima stransa ca ma va intreba de ce,noroc ca era plictisita si a lasat-o balta.

Acum problema este ca si eu,si sotul meu suntem profesori la un liceu si cu cls de pedagogic care fac practica la acea gradinita.Elevii si jumatate de gradinita[ma refer la personal]stiu ca ea este adoptata si ma gandesc sa nu gaseasca asta un subiect bun de discutat prin vreo pauza si ea cu atentia ei distributiva sa nu auda pe acolo ceva.

O saptamana s-a dus fara nicio problema la gradi,vesela si incantata ca se duce si ea la scoala ei-nu numai mami si tati- iar acum de 2 zile plange cand ajunge acolo si-mi spune ca ea vrea sa stea acasa cu mama,cu maia,cu tata,de nu mai stiu ce sa cred.Oi fi eu paranoica...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns LauraNicole spune:

Parintii Sandrei mele ( daca-i pot numi asa ) sunt idioti , inculti ( tatal e analfabet , mama are epilepsie si nu numai ) sunt vai de capul lor in gandire ( ea are inteligenta unei copile de maxim 14 ani ) si totusi eu o cresc inca pe Sandra pe care am luat-o de cand s-a nascut fara sa ma intereseze "bagajul genetic " si nu m-a oprit s-o iubesc ca pe copilul meu .
Si mie mi-au spus chiar ai mei :"Nu te gandesti cum e ma-sa si ta-su?Ce-ti trebuie copilul la retarzii aia?" si altele "dragute " .
Daca vor un copil perfect de ce nu si-l creeaza in eprubeta si pe calculator?

Comorile mele:http://www.geocities.com/nickysweet4u/nickysweet4u.html
They need us :
http://www.unesco.8m.com/Romch/all.htm
We are:
http://ingerifaraaripi.8k.ro/
Pentru Barbye, una dintre noi- trebuie sa ajuti!
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=83472

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Lemoni spune:

Sincer dupa cum am mai postat la un alt subiect eu va citesc cu placere si va admir.Dar mi se pare ca sunteti putin rautacioase voi la faza( cu seamana cu tine sau sotul),sa fiu onesta am zis-o si eu lui Asi cu Razvanel dar fara sa vreau sa insinuez ceva rau in afirmatia mea eu daca as fi in locul vostru as lua-o ca un complimnet ,mai ales ca multi nu stiu ca sunteti parinti adoptivi si nu stiu ce realizati cand da-ti raspunsul e adoptat adica asta il face mai putin sa semene cu voi?
Sa va traiasca bb si sa va bucurati de ei.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Rufus spune:

Exista o anumita mentalitate, dar nu trebuie sa puneti la inima. In fond, suntem plini de tot felul de mentalitati, asta-i numai una.
Din aceasta cauza am evitat intotdeauna sa vorbesc despre statutul Ioanei, nu pentru mine, ci pentru ea.
Noi ne-am facut o poveste inca de la inceput, despre nastere si primele luni, pana Ioana a venit la noi; acum o stie toata lumea, inclusiv Ioana. E drept, sunt anumite lucruri trase de par, care i se par curioase fetei, dar pana sa se prinda va fi mare.
Si inca ceva: este omenesc sa fii putin curios despre mostenirea genetica a copilului care va fi al tau. La momentul cautarilor noastre, favorita era o fetita care avea ceva probleme cerebrale; eram gata sa ma arunc in lupta ca sa-i rezolv toate problemele, cum ar face orice parinte cu puiul lui. Si a aparut Ioana (era tinuta la secret, pentru niste elvetieni) si totul s-a schimbat.
Mi-a fost rusine multa vreme (si nici acum nu mi-e moale) ca m-am comportat ca la piata, am trecut de la o marfa la alta, dupa cum mi-a dictat interesul. Am luat-o pe cea sanatoasa...


poze multe cu noi
Ana a implinit un an
Vara lui 2006

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns silvvi spune:

Felicitari tuturor parinti adevarati! Respect si admiratie pentru dragostea voastra!

Ce am vrut sa zic: nici in cazul copilului conceput natural in cuplu nu poti sa stii bagajul genetic. Nu imi dau seama, cum asi putea evalua bagajul genetic al sotului, dar al meu? Si daca asi putea, ce, se pot sterge lucruri care nu iti convin ?

Stiu o poveste trista despre bagajul genetic (am citit-o): pe scurt: ea frumoasa, tinara, indragostita, invitata sa cunoasca parintii viitorului ei sot. Acolo ramine socata: parintii lui sunt surdomuti, plus mai are un frate mai mic surdomut. Despartirea, avortul, suferinta, intalnirea peste multi ani: ea singura, infertila, el casatorit, cu succes, cu trei copii sanatosi.






Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Hazul spune:

Venim si noi sa va uram UN AN NOU PLIN DE IMPLINIRI SI MULTE MULTE BUCURII alturi de puiuti!!!
Dam raportul, Mathea Roana s-a nascut cu bine,cezariana, are azi 3 luni si fratiorul ei o iubeste de ma innebuneste cat o pupa:)
Numai bine la toata lumea si sa auzim numai vesti bune.
Referitor la discutiile in legatura cu sa spunem sau nu daca sunt adoptati, sau cum raspundem la intrebari, eu asa am procedat:
L-ai nascut natural sau cu cezariana?
-Lucas a fost nascut natural .(nu am mintit, dar nici nu am spus ca nu eu l-am nascut)
L-ai alaptat? Pana la ce varsta?
-Lucas a fost alaptat pana la ...etc.
Si uite asa se termina intrebarile.
Salutari din Canada

Hazul
de Lucas 04-05-2000
si Mathea Roana 10/10/06
www.totsites.com/tot/mathea" target="_blank"> Pagina web Mathea


Mergi la inceput