Plange (urla) atunci cand nu primeste ce vrea!
Plange (urla) atunci cand nu primeste ce vrea! | Autor: Mickyyy
De vreo cateva saptamani nu mai reusesc sa ma inteleg cu fata mea cea mare, ma rog, e mult spus mare, pentru ca are abia 2 ani si 3 luni. Insa e un copil inteligent, care pricepe multe si cu care ma pot intelege (atunci cand vrea sa asculte) ca si cu un om mare.
Problema e ca de ceva vreme a devenit ingrozitor de alintata. Nu stiu daca asta e cuvantul, dar daca nu faci ce vrea ea intr-un anume moment, se pune pe urlat si o tine si jumate de ora, timp in care nu mai poti sa vorbesti cu ea. Degeaba ii explic eu ca daca plange si nu vorbeste nimic, eu nu inteleg care ii e de fapt supararea, si cum pot sa o ajut. Plange, urla, tipa, se tavaleste pe jos, si sincer de multe ori mai mult deduc ce vrea, sau aflu mult dupa ce reuseste sa se linisteasca.
Sa va spun cazul de azi dimineata. La 6 jumate se trezeste mandra mea ca vrea la olita. Bun, ne ridicam din pat, iesim din dormitor (unde dormea Daria, ca sa n-o trezim si pe ea) si mergem in sufragerie cu olita. Pe drum vede niste cereale si i se pune pata ca vrea sa manance cereale. Ii dau canita cu cereale, ia doua trei imbucaturi si hai sa ne asezam pe olita. Stiu ca e placerea ei sa-si dea singura pampersul jos, asa ca-i cer frumos canita din mana ca sa poata sa-si dea pampersul. Ea nu si nu, ca mananca cereale, si nu poate sa lase canita din mana. Normal ca nu putea sa-si dea pampersul jos cu cana in mana, asa ca pun mana si i-l dau eu, si-o asez pe olita. Din momentul ala incepe urlatu. Si da-i si plangi, si urla, cu gesturi isterice (dat din maini, din picioare), si bineinteles nu voia sa vorbeasca absolut deloc uc mine. Reusesc sa aflu printre tipete ca motivul e pampersul, ca n-am lasat-o pe ea sa si-l dea jos. Degeaba ii aduc aminte ca i-am propus asta inainte si n-a vrut sa lase cana din mana ca sa-l poata da jos singura, degeaba ii spun ca faptul e consumat, acum nu mai avem ce face, dar ii promit ca o lsa pe ea data viitoare, degeaba ii explic ca nu obtine nimic cu plansul, degeaba ma enervez pe ea.....orice incercam sa fac, cu vorba frumoasa sau pe un ton mai ridicat, nimic nu avea efect. Se trezeste si barbata-meu, acelasi scenariu. Culmea, sta fata mea linistita pret de un minut cat ii explic eu ce s-a intamplat, dupa care vazand ca nici tati nu are cu ce s-o ajute sau cum sa-i faca pofta iar se pune pe urlat. Si a tinut-o asa vreo jumate de ora. La un momentdat am iesit amandoi din camera si-am lasat-o singura, sa urle si sa se tavaleasca pe jos.
A mai urlat vreo 10 minute, dupa care s-a linistit, m-a rugat sa-i pun un pampers la loc (desi ea nu mai poarta decat noaptea), iar dupa ce i l-am pus a fost un ingeras de fata.
Stie deja ca nu obtine nimic cu plansul, si in alte situatii cand a plans am lasat-o sa urle pana n-a mai putut si abia cand s-a linistit am mers sa vaorbesc cu ea. Dar degeaba, plange si urla de fiecare data cand nu-i dam ce vrea. In alta zi a fost pedepsita pesntru o prostioara de peste zi si i-am promis ca nu va primi poveste inainte de culcare. Si-atunci s-a tavalit jumate de ora pe jos, urlete, lacrimi, tipete, bineinteles ca n-a primit nimic, si abia dupa ce s-a linistit am luat-o in brate si-am vorbit cu ea.
Sa nu credeti ca nu incerc s-o linistesc atunci cand incepe sa urle, incerc sa-i explic, incerc sa vorbesc cu ea, degeaba.
N-am fost adepta bataii ca modalitate de rezolvare a problemelor, desi la nervi ii spun ca o s-o bat macar sa stiu ca are un motiv sa planga, insa cred ca pot numara pe degetele de la o mana de cate ori i-am dat vreo palma la fund pana acum.
SIncer, nu stiu ce sa ma mai fac cu ea. Poate aveti voi vreo idee, poate se-ntampla ceva ce mie-mi scapa. Cum sa-o fac sa inteleaga ca ce vrea ea nu se poate intotdeauna, si indiferent cat plange, urla si se tavaleste pe jos, nu obtine?
Mickyyy si cele 2 fete cucuiete: 
Malina Ioana (31.03.2004) Daria Maria (22.06.2005)
Album Malina & www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=34545" target="_blank">Povestea nasteriiRaspunsuri
Jocelyn spune:
Asa incep toti copiii pe la aceasta varsta si o sa invete singurica ca degeaba urla. Tot ce trebuie sa faci tu este sa ai suficienta rabdare ca sa nu cedezi si sa o pupacesti dupa, sa-i arati cat de mult o iubesti dar in acelasi timp sa fii ferma. O sa mai treaca ceva timp pana o sa vada ca tavaleala si urlatul nu ajuta la nimic... si lucrurile or sa revina la normal, pana atunci eu zic sa te linistesti, desi probabil ca nu te consoleaza ideea ca mai toti copiii au varsta la care fac astfel si incearca sa iti pastrezi calmul cat mai mult.
p.s. asigura-te ca afectiunea primita si atentia, timpul de calitate petrecut cu ea ii satisfac nevoia de dragoste si ca "paharul cu afectiune" cum zic psihologii este mereu plin.
Sunt sigura ca o sa reusesti!
If you don't stand for something, you'll fall for anything.
luly spune:
Stai linistita si nu te consuma de pomana. E ceva specific varstei. Si noi am trecut prin ceva asemanator, dar acum am mai crescut ( 2 ani si 1/2) si ne-am mai calmat. Eu o las in pace cand incepe criza o anunt ca m-am suparat pe ea pt ca nu are nici un motiv sa se manifeste asa si ca nu mai vorbesc cu ea decat dupa ce se linisteste. S-o vezi dupa 2-3 minute cum vine la mine plangand ca ea s-a linistit si ca vrea sa vorbesc cu ea, sa nu mai fiu suparata. Ti se rupe sufletul. Mai fac un pic pe imbufnata si pe urma se linisteste de tot.
Nu are sens sa te rogi de ea prea mult. Trebuie sa-i spui ca greseste de 1-2 ori si dc vezi ca nu tine las-o in pace. Si pe mine ma adusese la disperare la inceput asa ca te inteleg f. bine. Nici noi nu suntem de acord cu bataia. Am amenintat-o si eu dar dc nu stie ce e aia nu are nici un efect.
Deci nervi de otel si menajeazate ca tb sa ai grija si de bb2.
Luly 
15+ si Diana (04.12.2003)
Mickyyy spune:
merci de raspunsuri.
stiu ca e specific si varstei, dar parca exagereaza; luly, tu zici de 2-3 minute, la mine urlatul tine jumate de ora. Degeaba ii spun ca sunt suparata pe ea, ca plange degeaba ca nu obtine nimic cu plansul, ca pana nu se linisteste nu o sa o mai bag in seama, ea o tine pe-a ei. Daca ar fi chestie de 5 hai 10 minute, poate nu m-as stresa atata, dar cu toate ca nu-i dau niciodata ce vrea atata timp cat plange (dupa ce se linisteste definitiv si reusesc sa discut normal cu ea uneori ii indeplinesc dorinta, insa depinde mult si de ceea ce vrea), data viitoare in loc sa scurteze perioada de plans ea o lungeste. Logica mea nu intelege de ce daca vede ca nu obtine nimic cu plansul, insa poate obtine cu vorba frumoasa, totusi insista sa planga??
Mickyyy si cele 2 fete cucuiete: Malina Ioana (31.03.2004) Daria Maria (22.06.2005)
Album Malina & www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=34545" target="_blank">Povestea nasterii
romana spune:
Mickyyy: Stiu si eu cum sint manifestarile astea. Baiatul meu cel mare ( 3 ani) e ca si fetita ta. Mai rau e ca mijlociul ( 2 ani) copiaza uneori comportamentul fratelui, dar pe mine ma bufneste risul de cele mai multe ori si uite asa incepe sa rida si el (mijlociul).
Ca sa potolesc mai repede crizele lui incerc sa-i distrag atentia cu ceva iesit din comun, asta daca am inspiratie, daca nu atunci il las sa se linisteasca singur si incerc sa nu ma enervez si eu.
Cel mare al meu un copil mai sensibi, care pune la suflet totul si cred ca si asta-i influenteaza comportamentul. Eu sper sa nu mai tina mult faza asta.
Deci eu cred ca trebuie sa folosim diversiunea sau ingoratul, in functie de situatie, iar noi sa raminem calmi ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat.
Ma gindesc ca daca incercam sa parlamentam prea mult cu copilul pe tema motivului care a generat "urlaturile" nu rezolvam nimic . Eventual putem discuta despre ceea ce s-a intimplat, atunci cind copilul s-a linistit. Dar fi sigura ca data viitoare face la fel, pe aceeasi sau pe alta tema.
La intrebarea"
"Logica mea nu intelege de ce daca vede ca nu obtine nimic cu plansul, insa poate obtine cu vorba frumoasa, totusi insista sa planga??"
singura mea explicatie e ca de ciuda, din frustare, din neputinta. E mica si trebuie sa o iei asa cum e.
Rabdare muuuulta.
Romana, Cristian - 3 ani, Alin -2 ani si Maria -9 luni.
http://www.geocities.com/bebe_iunie_iulie_2003
si mail pentru poze
bebe_iunie_iulie_2003@yahoo.com
******************************************
Nulla dies sine linea!
luly spune:
S-ar putea sa vrea sa va atraga atentia. Poate se simte un pic data la o parte. Poate ca vrea pur si simplu mai multa atentie. Si eu ma gandesc cu groaza cum o sa fie dupa ce o sa fie si bb2 si nu o sa mai fie ea buricul. Decamdata ca e singura toata lumea e pe ea (parinti, bunici), dar pe urma nu o sa mai fie unica printesa, comoara si cred ca o sa sufere un pic si de aceea ii fac "pregatirea psihologica" de pe acum. Oricum intre fetele tale diferenta e mai mica si pana acum au avut timp sa se acomodeze una cu alta.
Intr-adevar e dificil, la mine tine 2-3 minute acum, dar cand era putin mai mica intr-adevar nu prea ma baga in seama dc ii spuneam ca sunt suparata pe ea.
Nu pot sa te consolez spunandu-ti ca o sa treaca si faza asta, stiu ca este greu. Eu la un moment data chiar ma gandisem sa consult un psiholog/psihiatru, atat de disperata eram, dar cum nu prea am incredere in ei am renuntat la idee.
Legat de faptul ca plange mult timp sa nu uitam ca pt ei ramane inca un mod de comunicare chiar dc vorbeste f. bine. Eu am mai inceput s-o dau pe gluma cand o vad ca-si ia fata de 
, si de multe ori are efect - plansul se transforma in ras.
Oricum nu are sens sa faci concurs cu ei - care are nervii mai tari- ca te infrang.
Luly 15+ si Diana (04.12.2003)
carmenp spune:
distrage-i atentia cu altceva, ignore, nervi de fier si nu uita de consecventa
Carmen,Ilinca&Ionut
tzucurei de tzucurei 1, 2, 3
Cricor spune:
Aici varstei de 2 ani i se spune "terrible two" - mare adevar.
Corina
Mickyyy spune:
Am uitat sa va spun...mai e o probblema, cea mica o vede pe cea mare cum se manifesta, si am impresia ca incepe sa-i calce pe urme. De unde era o cumintica, a inceput si ea din ce in ce mai des sa urle cand nu primeste ceva. la ea e mai usor cu distrasul atentie, functioneaza destul de bine, dar mi-e teama sa nu se "molipseasca" si ea, si-atunci sa te ti....nu cred ca as fi in stare sa rezist la 2 randuri de urlat 
!
Oricum merci pentru raspunsuri, din cate vad pre multe nu pot face, decat sa astept sa-i traca!!!
Mickyyy si cele 2 fete cucuiete: Malina Ioana (31.03.2004) Daria Maria (22.06.2005)
Album Malina & www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=34545" target="_blank">Povestea nasterii
eve44 spune:
Noi avem 2 ani si 10 luni.
Pe noi ne apuca urlatul si tipatul numai cind mergem in parc.
Dac nu faci in secunda aceea ce vrea el ,s-a terminat.Tipa si se tavaleste pe jos de se uita toata lumea la noi.Ii explic in toate sensurile posibile dar degeaba.
In casa nu avem manifestari de genul asta .
Nu stiu ,probabil vor trece in timp.
Succes!
Eve
"Cu penele altuia te poti impodobi ,dar nu poti zbura."L Blaga
Mickyyy spune:
eve, noi suntem exact pe dos....afara in general e foarte cuminte (sper sa nu i se urce lauda la cap , chit ca nu citeste pe forum, si s-o apuce damblaua si-n public) insa in casa zici c-a innebunit!
Nu mereu, sunt zile si zile, dar mi se rupe inima cand o vad cum plange, cum i se umfla ochii de la atata plans, cum se-nneca si cum tuseste dupa! Numai mama sa nu fi atunci.....rezist eroic tentatiei de-a-i face poftele, insa ma simt ultimul om, mama denaturata cum ziceam in alta parte.
Mickyyy si cele 2 fete cucuiete: Malina Ioana (31.03.2004) Daria Maria (22.06.2005)
Album Malina & www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=34545" target="_blank">Povestea nasterii