Scriitori exista pe acest forum?
Raspunsuri - Pagina 3
daniela_b spune:
Imi permit sa scriu si eu aici o bucata din ce am scris, nu stiu exact cui se adreseaza ( ma refer la categoria de virsta..) dar ma binedispune sa scriu.
Daca asta inseamna ca sint un mic scriitor, atunci sint. Daca nu, nu.
In rest va doresc succes tuturor, voua scriitorilor adevarati, pasionati, ordonati si ambitiosi!
Ce pacat ca nu pot fi si eu asa!!!
P.S. Scuze anticipate pentru greselile de gramatica...
Richi
.......................................
.....Dar lui Richi nu-i pasa de acestea si se zbenguia in fiecare zi mai tare , azi mai tare ca ieri si miine mai tare ca azi, cu toti prietenii pe care ii avea, traind din plin fiecare clipa din zi.
Daca nu ar fi fost scoala…
Ei, daca nu ar fi fost scoala ar fi fost prea frumos si atunci chiar ca nu ar fi avut nici o tristete! Asa, trezeste-te in fiecare dimineata, spala-te pe fata, periaza-ti dintii, lustruieste-ti blanita, aranjeaza-ti urechiusele spre spate, maninca-ti toate verdeturile din farfurie si , cind crezi ca s-a terminat cu dadaceala mamicii si te indrepti in pasul hoinarului spre poteca numai ce o auzi pe mamica:
"Si sa fii cuminte, sa fii atent, sa maninci pachetelul si...... –si aici facea o pauza- sa stii ca am vazut ca ai plecat fara sa te speli in urechi, dar nu-i nimic, miine poate ca nu vei mai uita!". O !asta il facea sa se inroseasca pina in virful mustatilor, caci la capatul potecutei il astepta Kassla, colega lui de banca si gindul ca ea o auzise pe Lilla il umplea de rusine.
Avea senzatia ca se facuse din alb ce era, rosu din cap pina in picioare si oricum ii paru rau ca din incapatinare nu a vrut sa se spele in urechi. Mai ales ca stia ca Mami, dincolo de zimbetul si rabdarea ei era unsa cu toate alifiile si doar cu o propozitie spusa in fata cui trebuie, adica guraliva clasei:Kassla, facuse ce n-ar fi reusit toata padurea : sa-l faca sa se spele in urechi fara sa-l roage.
Uite: Kassla deja se uita la el cu fata aceea de “am sa te spun la toata scoala !” Doamne, cite abtibilduri va trebui sa-i promita sa scape cu fata curata! Si de cite ori va trebui sa-i dea sa copie la geografie grasei asteia de Kassla!
Cu nasul inca rosu de rusine Richi ii intinse din mers Kasslei toata averea lui de prin buzunare: niste bile, sfoara, capse si o prastie mai mica(slava Domnului mai avea doua).
Si bine ca testoasa aceea mica si cu ochelari era baietoasa si habar n-avea de geografie altfel cite din iepuritele din Scoala 2 aveau sa afle secretele lui.?
- Cine a fost baietel obraznic? Kassla se strimba mieunind ca o pisica umflata si ridea cu gura (si asa prea mare) pina la urechi.
- Gura! Nu stii nimic, n-ai fost aici, nu erai tu! Vrei prastia sau nu?
Dupa ce ramase putin pe ginduri, dolofana puse repede mina pe agoniseala, cu ochii peste cap si cu gura desfacuta la maximum:
- Saru’mina tanti Lilla ....si-i facu din mina cu veselie exagerata mamicii lui Richi care inca se uita in urma lor.
- Intr-o zi vei fi foarte bogata Kassla. Si cred ca eu o sa te ajut, spuse cu naduf Richi dindu-si urechile intentionat spre fata pentru a-i da un aer mai rebel.
Ii era ciuda pe regula asta cu urechile asezate spre spate pentru a arata ca niste scolari ingrijiti.
Kassla era cheala si nimeni nu-i dadea sfaturi de frumusete la scoala.
- Inutil, Fat Frumos, Dolli nu vine azi. E racita si taticul ei n-o lasa sa vina. Asa ca nu mai incerca sa arati traznet, juniorule. Ha ha ha !! Kassla ridea tinindu-se de genunchi.
- Mama!
Kassla asta era de groaza. Fetele astea chiar isi dau seama imediat? Nota in gind sa nu se mai uite spre Dolli vreo saptamina .
- Taca-ti ciocul sau ma supar.
Ce urit ii spusese, ciocul. Stia ca o sa se supere dar uite ca-i scapase asta. Kassla nu spuse nimic dar ii smulse caietele din brate pe care Richi i le ducea ca de obicei, ea era cam greoaie si-l intirzia, si- ntr-un pas mai saltat decit ii statea bine o lua inainte cu o viteza de parca si carapacea ii tresalta voiniceste. Mindrie de broasca testoasa, deh!
“Sint un bleg, iarta-ma “ zise in gind dar mindria nu-l lasa sa spuna mai tare.
- -Kassla, stai, stai, staaai!
Kassla
Kassla nu era suparacioasa si nici o jignire nu prea o atingea de obicei insa nu putea fi la fel de insensibila atunci cind venea vorba despre prietenul ei Richi.
Tinea prea mult la el, mai mult decit la un prieten, chiar ca la un frate si nu intelegea de ce Richi o facea sa sufere spunindu-i in fel si chip.
Sigur ca si ea il tachina de multe ori dar ea o facea zimbind si nu i-ar fi trecut niciodata prin cap sa-i spuna, de exemplu:” taca-ti botul ala cu dintii mari si cracanati!”
Uneori ii treceau prin cap niste porecle care ar fi putut sa-l dea gata dar niciodata nu avusese inima sa-I spuna in vreun fel rautacios.
Cit era ea de intelegatoare si de fidela si uite, na! cum o rasplatea Richi.
Nu era dimineata sa nu-l astepte cu rabdare la capatul potecii pe lenesul asta de iepure care intirzia tot timpul, nu era pauza sa nu-si imparta si sandvisul ei cu flamindul asta nerecunoscator.
Ba chiar o data incasase o varguta in locul lui Richi de la dra Mikko, spunind ca ea jumulise florile din clasa. E drept ca ea s-a gindit ca are carapace si varguta n-o va durea, dar nu se pune. Gestul conteaza.
Era tare necajita pe iepuras si nu stia ce sa faca sa nu se mai gindeasca la cuvintul acela: cioc. Toti baietii strigau in batjocura spunindu-i Cioculet, pina si fratii ei, caci da, Kassla avea o gramada de frati, vreo sapte.
Si pe nici unul nu putea sa-l sufere , toti erau niste huligani. Dar ea nu se ducea la aceeasi scoala cu ei, ci la Liceul 2, asa ca jumatate de zi avea alt frate, pe Richi. Ce mai frate!
Testoasa se indrepta rumegind la gindurile astea catre scoala, mai avea putin, se intoarse sa vada daca Richi nu o ajunsese din urma.
"Probabil ca s-a oprit sa ma lase sa ajung prima la scoala, carevasazica vrea sa tina suparare!".
Isi aseza mai bine ghiozdanul in spate, “uf, broastele testoase ar trebui sa poarte doar servieta dar na!uite! ea a vrut neaparat ghiozdan rosu ca al lui Richi! Richi in sus si Richi in jos! Ei lasa ca te aranjez eu domnule Richi, de miine port servieta!”
Vai!
Kassla scapa ghiozdanul de tot si ramase in loc respirind fara zgomot.
La capatul aleii, in fata scolii stateau linga un zmeur, Kago si Tik, batausii de la Liceul 2 .
”Asta-mi trebuia acum un joc de fotbal cu mine insumi pe post de minge!” Stia ca n-are nici o sansa fara Richi linga ea asa ca fara prea multe cuvinte se ascunse in carapace strigind prin deschizatura catre cei doi :
- E-n regula baieti, incepeti! Sa va vad, care da primul? Hai mai repede ca-ncep orele, am lucrare la matematica si laborator la biologie!
Primul se apropie bursucul, Kago, ii vedea un ochi privind in carapace.
- Mai, tu-mi faci mie in misto?
- Doamne, Kago! Cu cine faci gramatica? Kassla scoase doar capul din carapace. Nu voiai sa joci fotbal cu mine?
Aparu si Tik, vulpoiul, linga ei. Tik asta era un mare smecher si avea o ciuda pe Kassla…Ohoohoo!.
Si dintr-un singur motiv: era prietena cu Richi , cel mai aprig rival in padure si la invatatura si la fete.
- Si, daca scumpa mea Cioculet ti-as umple carapacea cu apa ,asa ca la un sport nou , mai grozav ca fotbalul, ce-ai zice?
- Tik, nu cred ca m-as supara prea tare, zise Kassla cam speriata acum ca Tik isi arata labele lui mari linga silueta labartata a lui Kago.
- Asadar ma inviti sa o fac?
Testoasa facu o pauza, trebuia sa se gindeasca repede la ceva, dar pe cind ea realiza ca are numai goluri In memorie iata ca-l zari pe Richi si capata curaj.
- Pe teasta mea ,eu nu m-as supara dar stiu pe cineva care ti-ar smulge coada si zicind asta iesi complet din carapace si se arunca asupra lui Richi.
- Richi, prietene, ce ma bucur ca desi ai intirziat te-ai gindit sa vii azi la scoala. Hai ca nu mai avem timp, incepe ora ta preferata ,matematica!.
Richi ramase in loc si desi isi daduse seama ca cei doi ii pusera gind rau Kasslei si de aceea ea se purtase asa, se bucura ca incidentul il impacase cu prietena lui fara ca sa mai fie nevoie de rugaminti.
Asa ca zimbi , o lua pe Kassla de git si privind catre cei doi spuse:
- Multumesc ca aveti grija de prietena mea chiar si cind nu sint cu ea . Imi povesteste tot timpul ce de treaba sinteti. Ramin dator cu niste fursecuri. Si se indrepata catre poarta scolii chicotind impreuna cu mica testoasa.
Tik il opri pe Kago calcindu-l pe picior.
- Ai rabdare fraiere! Vor mai fi ocazii de razbunare. Hai, ca iar ne pune absenti morocanosul de Vaddi.Si de domnul iepure vom avea grija altadata. Sa nu se puna el cu un vulpoi!
Ora de matematica
Nu era fiinta care sa nu tremure cind “domnul Vaddi” trintea catalogul pe catedra intr-un fel care te amutea. Trei minute nu misca nimeni.Iar daca nu apucai sa intri inaintea lui in clasa te punea absent doua ore.
Era de mirare pentru toti ceilalti profesori cum o cirtita mica si cam cheala, cu ochelari negri si mereu cu hainele botite putea sa bage in sperieti o clasa intreaga, ba chiar un liceu intreg, cu atit de putine vorbe.
Nu tipa, nu gesticula si desi puteai crede ca nici nu prea vede cu ochelarii aceia, se ridica tacut si –l dadea afara exact pe acel elev care copia.De fapt asta nu se prea intimplase in ultimii ani caci era o poveste prea cunoscuta si nimeni nu mai indraznea sa copie.Domnul Vaddi punea niste note atit de mici ca o nota de sase era deja drumul spre premii si olimpiade.
Oricum, nu era nici un elev care sa aiba pe acest trimestru vreun opt in tot Liceul 1.
Nimeni nu stia nimic de domnul Vaddi, nici unde sta nici daca are familie. Aparea de undeva de sub pamint, in fiecare dimineata, fix la aceasi ora, isi scutura hainele cu atentie vreo cinci minute, de parca s-ar mai fi putut face ceva pentru costumul acela mototolit si vechi, saluta toti profesorii din cancelarie mai mult mormaind si o lua cu catalogul sub brat catre ore. Nu se intorcea niciodata in pauze in cancelarie si numai la prima ora lua singur catalogul, dupa aceea trimitea elevul de serviciu sa-l schimbe pentru urmatoarea ora.
Dar, pina si domnul Vaddi avea un cosmar al lui: elevul Ruksi dintr-a opta A.
Si elevul asta trebuia sa aiba niste note acolo, in catalog, altfel domnul Vaddi nu l-ar mai fi intrebat niciodata nimic.
Insa, stiai ca atunci cind venea rindul lui Ruksi sa raspunda, ziua aia era de groaza pentru toti. El se ridica in picioare, incetisor, o mina de bursuc, firav si pricajit, miop si , mai ales, bilbiit. El zicea si ca e surd insa toata lumea il suspecta ca minte doar asa...de placere.
Aici, domnul Vaddi tragea aer in piept si stringea pumnii ca si cum se pregatea sa sara in lungime si apoi punea intrebarea cea mai simpla pe care o putea el pune, de multe ori nici nu era din programa scolara.
Important, isi zicea el, sa fie simpla, clara si s-o inteleaga si Ruksi.
Inutil....Povestea se repeta .
Ruksi se inrosea, ochii incepeau sa-i lacrimeze si se apuca de stranutat, repetind incetisor, in timp ce-si cauta batista in cele 10 buzunare de la haina: "st..st..st..iu, pe...pepe...pe...as, as, as, asta o st..st...st..stiu!".
Gata, era momentul, domnul Vaddi se dezumfla, se aseza la catedra cu capul in palme si se chinuia sa ramina calm. Credinta puternica in ceea ce facea el, in meseria lui de profesor nu il lasa sa termine chinul asta printr-o nota de trecere si gata...pur si simplu, nu putea. Avea sa-l lase pe Ruksi sa-si termine numarul, ca de fiecare data. Pentru ca Ruksi chiar invata, multe ore pe zi, era silitor si isi dadea tot interesul.
Cum sa-i pui nota mica?
Doar ca era nevoie de toata rabdarea din lume ca sa treci de momentul asta. Si, apoi sa ma fii si intransigent. Ruksi asta te dezarma pur si simplu cu batistele si alergiile lui...
Asa ca domnul Vaddi incerca sa nu se lase intimidat si nu uita niciodata sa-si ia calmante de rezerva cind il asculta pe muciosul de Ruksi.
Si vai de mama celui care urma la tabla....ei bine, abia acela regreta ca e in clasa lui...
Nici un raspuns nu era prea bun sau clar, nici o formula nu era corecta si te punea sa scrii de 3 ori, sa inteleaga toti. Si, cind credeai ca s-a terminat..............incepea teroarea adevarata, ascultatul din urma!
Cinci –sase lectii, din urma, sa stie el sigur ca ai aprofundat materia. Nu stiai? O! Ce placere, primeai un 3 imediat si sa zici mersi ca nu-ti modifica si prima nota! Tot iesea vreun 5 tras de par... acolo, daca aveai noroc...Of! Cind suna clopotzelul deja erau cu totii uzi pe sira spinarii si ce sa mai zici ca nici nu dadusera teza. Matematica era ceva de groaza! Cind dl. Vaddi inchidea usa in urma lui, toata clasa a 8- a A era terminata!!
Kendra
Pai, daca erai vulpe sau urs, unde sa inveti? La liceul 1? Nu, nicicum, ala era liceu de fraieri...
Si cum sa faci, sa nu te obraznicesti de tot, sa fii cuminte la scoala aia plina de animale speriate? In tot cazul, asta nu era ceva sa-i pese Kendrei.
Si daca maica-sa ar fi fost testoasa si tot la liceul 2 se ducea pina la urma, ca mai erau si dintr-astia cu carapace, mititei si cu tupeu.
Totusi...sa fim seriosi, Liceul 2 era pentru elite, nu pentru maruntei si tocilari.
Kendra era dintr-alea care fac si desfac... vulpe, ce mai!...
Coada, ochi, atitudine.
Trebuia sa fii prost sa nu observi.
Sigur ca daca erai cu adevarat atent puteai sa vezi ca e o prefacuta cum n-ai vazut...totusi cind vorbim de colegii ei...niste aiuriti, cum sa poata ei sa mearga dincolo de prima impresie.
Kassla venea intr-o fuga pe scurtatura. Daca se poate numi fuga, amestecul ala de dat din coate, cu gifiit, cu limba scoasa afara, la viteza de un metru pe ora. “Doamne ce mocaita...” gindi Kendra.
- Fumezi ?!!! Kendra...fumezi !!! Vai de mine, daca te vede Neder iti scade nota la purtare...ba nnnuuu, te exmatriculeaza! Te rog eu, nu mai fuma....
- Ma lasi? ce-ti veni...vii repede, cu bolovanul ala de ghiozdan pe spate, cred ca vrei sa faci ceva important...nu? Ai limba de-un cot...Ce-ti pasa ca fumez?
Kassla gifia si se tinea de genunchi schimonosita....
- Imi pasa...esti in ultimul an, o sa ai probleme.
- Mai broasca, uite care-i treaba, nu te mai gindi tu la chestii care sa salveze lumea, nu ti-am spus de un milion de ori sa lasi pe altii sa faca ce vor, atit timp cit nu-ti aduce nimic rau TIE. Ai auzit...TIE....Care cuvint nu l-ai inteles?
- Dar tu esti prietena mea...
- Sst, nu mai spune asta. Se interpreteaza, am zis ca sint...dar numai ca nu vreau sa stie nimeni asta. Nu mai tipa in gura mare, sint multi prosti printre tufe si nu imi convine sa auda.
Zi repede...ai facut ce te-am rugat?
- Pai, sa stii ca mi-a fost greu de tot, am avut zi grea cu matematica asta si numai eu stiu cit de greu am ajuns sa intru in contact cu tinta, unde mai pui ca am fost extrem de marcata de misunea asta ultrasecreta ce mi-a dat peste cap toata filozofia mea de...
- Kassla! Finalul, zi finalul...esti de groaza...si scuteste-ma de cuvintele astea pretentioase.
Testoasa se bosumfla. “De ce nu mai exista prieteni care sa ma aprecieze?”... Isi lasa ochii in jos si putin suparata spuse:
- Am facut tot ce mi-ai zis.
Kendra sufla satisfacuta fumul...Ahaaa
- Si?
- Pai nimic...A luat biletelul si a plecat.
- Nu a zis nimic?
- Ce sa zica? Poate... e timid ? Kassla zimbea si se bitiia dindu-si importanta,ca si cum flirtul ala “ultrasecret” al Kendrei ar fi fost scopul ei in viata...
- Bine, zise. Uite, trebuie sa plec. Du-te si spune-i, intre patru ochi, ca nu astept decit o zi. Dupa aia sa uite cum ma cheama. E nevoie sa repet? Sau, in sfirsit esti si tu atenta ?
“Mama...ce rea e vulpea asta increzuta, ce-oi fi gasit eu la ea...de ce suport eu care sint asa de fina, si de buna si de dulce si de draguta si de...”
Ramase o clipa pe ginduri...Ei, uite ca nu-i mai venea in minte cum!.
- Te astept miine, tot aici, sa-mi spui, dar te rog sa nu mai alergi...Imi face rau sa te vad cu ghiozdanul ala cit casa miscindu-se in toate partile. De ce ti l-oi fi cumparat?...Iti sta rau de tot cu rosu si verde la un loc...
Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii
aschiutza spune:
Daniela, foarte simpatice povestioarele tale! Mi-au placut mult!
--------------
Impotriva prostiei, zeii insisi lupta in zadar
William spune:
adrieene nu limba mea materna e romana, dar yubesc foarte mult limba engleza si sa scriu ceva in engleza mi-e mult mai usor, adica cand gandesc subiecte despre carte, le gandesc in engleza si parca in mintea mea deruleaza un film si orcum am 12 capitole scrise pe caietul meu si 2 scrise pe calculator mai am 7 sau 8 inca nu m-am decis si upa aceea il pun pe calculator si trimit si dupa ce o sa o trimit astept cu sufletul la gura sa vad ce sa intampla
adrienne12 spune:
Wow Wiliam esti tare. E f. greu sa scrii intr-o limba straina in conditiile in care gindesti/visezi/injuri/numeri in limba materna si in conditiile in care nu locuiesti intr-o tara vorbitoare de acea limba.Eu am facut multe cursuri, inclusiv de gramatica, comunicare, de scris efectiv, de la eseu/cerere si alte documente pina la email si desi sint de tispe ani in tara asta si citesc multa beletristica si nu numai, si am multi prieteni cu care conversez fluent am probleme cu traduceri din Ro in engleza.De pilda: incercam sa traduc Amintiri din copilarie de Creanga pt. o nepotica vorbitoare de engleza. Neologismele/arhaismele lui Creanga m-au blcoat complet.Bancuri: ascultam deunazi Divertis si incercam in zadar sa-i traduc cuiva poantele.Adevaraul e ca si invers e greu: unele glume ale lui jay Leno sau pur si simplu bancuri sint imposibil de tradus in Ro fara sa-si piarda farmecul.Am o prietena din Ro care traduce carti de ani de zile, are tispe publicate membra in Uniunea scriitorilor etc. Ei bine cind traduce o carte de regula are acea carte si in altwe limbi pt. a vedea cum a tradus altcineva anumite fragmente.E mare lucuru ca tu reusesti sa scrii intr-o limba straina si iti urez succes.
adimercedes spune:
Daniela, frumoasa povestea, insa exista niste inadvertente in ceea ce priveste liceul: e 1 sau 2? Ca initial zici ca vulpoiul si prietenul lui sunt batausii de la liceul 2, apoi proful de mate e de la liceul 1. Si apoi vulpita e la liceul 2 din nou. Mi se pare putin neclar...
Si poate in loc de "muciosul de Ruksi" vei folosi forma de "mucosul de Ruksi".
Dar e foarte interesanta povestea si cred ca o sa prinda la adolescenti. SI pe mine m-a captivat . mult succes in continuare.
"The pessimist may be right in the long run, but the optimist has a better time during the trip."
http://acorns.com.au/cs/blogs/literarykaleidoscope/
adimercedes spune:
quote:
Originally posted by gesi
Anculina nu ne-ai dezvaluit editura!
Îngerul care mi-a schimbat viata www.ogesi.blogspot.com" target="_blank"> Bla Bla Bla
„Imaginatia e mai importantă decât cunoasterea!”- Albert Einstein
Gesi, frumoase perspective duale asupra aceleiasi vieti de copilutz. E fantastic. Mult succes...
"The pessimist may be right in the long run, but the optimist has a better time during the trip."
http://acorns.com.au/cs/blogs/literarykaleidoscope/
daniela_b spune:
quote:
Originally posted by adimercedes
Daniela, frumoasa povestea, insa exista niste inadvertente in ceea ce priveste liceul: e 1 sau 2? Ca initial zici ca vulpoiul si prietenul lui sunt batausii de la liceul 2, apoi proful de mate e de la liceul 1. Si apoi vulpita e la liceul 2 din nou. Mi se pare putin neclar...
Si poate in loc de "muciosul de Ruksi" vei folosi forma de "mucosul de Ruksi".
Dar e foarte interesanta povestea si cred ca o sa prinda la adolescenti. SI pe mine m-a captivat . mult succes in continuare.
"The pessimist may be right in the long run, but the optimist has a better time during the trip."
http://acorns.com.au/cs/blogs/literarykaleidoscope/
Pai, e vorba de doua licee, de la asta pleaca povestea de fapt: "rivalitatea" intre cei care invata la licee diferite...
E adevarat ca, fiind un fragment, nu se deduce imediat din context (am ales in graba "bucata" pe care sa o scriu aici).
Iar observatia despre cuvintul "mucios" este binevenita, formularea corecta este "mucos" si-ti multumesc ca "m-ai tras de atentie"!
Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii
William spune:
Multumesc adrienne esti ff dragutza, pai asta-i adevarul mi-e mult mai usor gandurile mele merg in limba engleza, si multumesc si pentru succes, sper sa il am sa imi vad cartea publicata si atunci o sa rasuflu usor sper sa mai vb si bafta :P
iren spune:
Daniela, mie mi-a placut mult, cind publici sa-mi zici neaparat
Io shi plozii turbulentzi
In caz de greturi si alergii la anumite persoane, se recomanda retragerea intr-un loc izolat si racoros si consumarea, in liniste, a patru- cinci lamii pe ora.
daniela_b spune:
Mersi, Iren...
Am scris povestea in proportie de 60%, din pacate sint delasatoare ( sint prima care stie ca trebuie sa faca ceva in privinta asta) si ma apuc de 14 proiecte deodata ( in mintea mea fiecare dintre ele e atent planificat insa in realitate, e jale, practica ma omoara...). Cred ca am nevoie de un consilier de ala care-ti zice cum sa te descurci in viata...
Trebuie sa ma ordonez si sa imi asez prioritatile in ordinea fireasca.
Oare cind se va intimpla asta? Ei bine, cind se va intimpla o sa-mi iau inima si "manuscrisul" in dinti si ma duc sa bat la usa unei edituri. Si daca nenea editorul zice ca se poate face ceva, o sa publice cartea... (Doamne! cred ca ma uit prea mult la filme...)
Asa cum am zis si mai sus, scriu pentru ca ma binedispune, incerc sa scriu cu umor ca sa ma inveselesc(si-n acest mod!) dar nu m-am gindit niciodata sa fac mai mult de atit, asa ca nu stiu daca o sa public ceva vreodata.
Pe de alta parte, nu-mi pot da seama daca are vreo valoare ceea ce scriu asa ca realizezi cit de binevenite sint cuvintele celor care spun ca le place "povestea" mea si pe care imi permit sa le consider incurajari...
Cred ca o sa mai dureze ceva vreme pina sa se materializeze ceva dar daca da, chiar si peste 5 ani...o sa-ti ofer un exemplar cu autograf si sa fii sigura ca nu uit (mai esti aici peste 5 ani?ca sa stiu de unde te iau...)
Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii