Scandinavii stiu DC... (119)
Raspunsuri - Pagina 19
lilanda spune:
Bonsoir ...iar ii revolutie pe forum??? (io nu citii inca tot sobiectu' Sabinei..ajunsei doar la propunerile de moderatori de la mama Rayu ...vezi tu cind ne-ntilnim in Romanika!!! ai noroc ca nu-i Ilie )...Ce ma socheaza e ca Sabina s-o enervat ...insa adevaru' e ca si io fusei socata de dialogu' "elevat" al iubtoarelor de manele ...drept pentru care nici nu mai deschisei sobiectu!!!
Io avusei azi o zi terbila...ma furisai sa plec acasa, la facut bagaje, de la un freak show adevarat ...s-o speriat si Ilie de make-upu' meu Partea buna e ca miine sint...in vacanta!!!
nema, greu cu translarea acuma si cred ca variantele lui Lai sint cele mai "poetice"...caci:
"gezogenen Grenzen" inseamna "granite trasate/desenate/stabilite", iar
"umgestoßenen Grenzen", inseamna, "granite mutate/indepartate/ridicate/rasturnate"...zau ca-i greu de tradus insa si nemtii si danejii folosesc curent expresiile astea !!
Io va pup ca-s frinta de boseala...sper sa mai intru miine sa va spui bye-bye si abia astept sa ma-ntilnesc cu revolutionarii !!!
pozulici si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=24607&whichpage=4" target="_blank">calatoria lui Ilie spre tara lui Hamlet
AB spune:
Erau nopti
de Paul Celan [Paul_Celan]
Erau nopți când mi se părea că ochii tăi, cărora le desenasem mari cearcăne portocalii, își aprind din nou cenușa. In acele nopți ploaia cădea mai rar. Deschideam geamurile și mă urcam, gol, pe pervazul ferestrei ca să privesc lumea. Copacii pădurii veneau înspre mine, câte unul, supuși, o armată învinsă venea să-și depună armele. Rămâneam nemiscat și cerul își cobora steagul sub care își trimisese oștile in luptă. Dintr-un ungher mă priveai și tu cum stăteam acolo, nespus de frumos în nuditatea mea însângerată : eram singura constelație pe care nu o stinsese ploaia, eram Marea Cruce a Sudului. Da, în acele nopți era greu să-ți deschizi vinele, când flăcările mă cuprindeau, cetatea urnelor era a mea, o umpleam cu sângele meu, după ce concediam oștirea dușmană, răsplătind-o cu orașe și porturi, iar pantera de argint sfâșia zorile care mă pandeau. Eram Petronius și din nou îmi vărsam sângele între trandafiri. Pentru fiecare petală pătată stingeai câte o torță.
Tii minte? Eram Petronius și nu te iubeam.
Nema greu cu critica literara... da-n fine. Cu riscul de a fi eu... Petronius si-a scris Satyricon-ul sub influenta greaca pe timpul lui Nero... Ce nu-i placea lui Petronius nu merita atentia
nu era dezirabil chiar... Era la urma urmei un indolent cu rafinament si educatie, ceea ce l-a si pierdut.
Celan cu toate implicatiile lui Paul Antschel nu-i epicurean, ba chiar un caracter decis si sec, nu revoltat in interior (vezi decizia de a scrie doar in germana... ambivalenta ei si acceptarea argumentelor in ordinea aparitiei lor temporale)nu accepta viata a la Petronius si ii e frica de inutilitatea ei.
Ce sens are frumusetea, geniul daca se pierde in nimicuri, daca nu-i inteles... Cu nimic mai bun decat Petronius.
Celan este disperat de a fi inteles, urmarit. Ce-l urmareste il tine in viata, deci dupa mine nu-i moartea. E dificil sa mori chiar si-n tragedia absoluta in care se regaseste el...cata vreme cineva te vede.
In fine poezia, vorba sunt ca sa invinga tragicul trait. Revine mereu la el, el umple urnele... retraieste inca o data sacrificiul
ca sa nu se uite.
Stii ca sentimentul ca nu e inteles de Heidegger, ca acum sunt si altii ca Broda care sa poata vorbi l-a dus la liniste. Si-n liniste nu l-a mai urmarit nimieni cu privirea.... s-apoi a urmat Pont des Arts.
Cu toata abundenta de motive crestine Celan nu este... as spune e obsedat de mitul de Havdalah. In poezia asta si nu numai se separa intre cotidian si sacru. Cata vreme se poate reintregi exista. Cata vreme priveste lumea si este privit de lume...pentru ca are o ofranda, are ceva sacru. Cand nu mai e motiv, cand ostirea dusmana e concediata.... statul sub reflector inseamna doar sa semeni cu Petronius.
ei bi, the Extra-Bramburici, si ceata de pitigoi (19.07.2003),(22.06.2005)
nematics spune:
quote:
Ce-l urmareste il tine in viata, deci dupa mine nu-i moartea. E dificil sa mori chiar si-n tragedia absoluta in care se regaseste el...cata vreme cineva te vede.
da, asta e convingator si da sens dar poate tocmai de aceea se adreseaza mortii, stiind ca aceasta sta la pinda, o sfideaza prin "eram Petronius si nu te iubeam", foloseste timpul trecut pentru ca deznodamintul se petrecuse la momentul la care povesteste el - Petronius voia sau era silit sa moara?
de ce s-a sinucis Celan? Din motivele sugerate de tine? Eu din pacate stiu foarte putine lucruri despre el...
PS: cine e Broda?
PS: http://www.arbre-de-lune.fr/auteurs/celan.htm
" La poésie [in general, nu neaparat "Erau nopti"] ... est un recours, un témoignage arraché à la mort, une parole vitale née au coeur de la plus grande douleur : celle des survivants"
intr-adevar, Petronius supravietuieste se pare, dar cu ce pret
PPS: scuze de subiect, dau un sa nu va intristez!
AB spune:
Mda el a fost cel care a militat dupa Shoah pentru cuvant, pentru poezie. Si cand stindardul a fost preluat prin '70 s-a facut liniste si apoi a devenit liniste. El a spus ca n-a scris niciodata un cuvant nelegat de viata lui.
Da, afost marcat de moartea parintilor si de faptul ca le-a supravietuit. N-a scris decat in germana, limba materna, in ciuda tragediei provocate familiei de catre acea generatie germana. (de aceea spun logic, luaind argumentele temporal)
A avut doua tentative de sinucidere. Intre cele doua viziteaza atelierul Brancusi si-si compara rana cu taietura coloanei....
ei bi, the Extra-Bramburici, si ceata de pitigoi (19.07.2003),(22.06.2005)
AB spune:
Martine Broda este poeta si ea, il traduce pe Celan in franceza http://www.arbre-de-lune.fr/auteurs/broda.htm
ei bi, the Extra-Bramburici, si ceata de pitigoi (19.07.2003),(22.06.2005)
AB spune:
Imi pierdeam vremea aiurea si n-am vazut
ei bi, the Extra-Bramburici, si ceata de pitigoi (19.07.2003),(22.06.2005)
Sabina spune:
dragelor, m-ati impresionat.
:)
Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia
Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
nematics spune:
Sabina, am citit undeva ca forta si maretia poemelor lui Celan sunt comparate cu maretia lui Wagner
arboria spune:
ABusor, lasa aburii sa tâsneasca aicea, bre, la scandinavi, nu la tot felul de atasamente aiurea.
sper ca te-ai razgandit si nu mai vrei stergerea contului
edit: vaz ca ti-ai sters mesajul care aparuse dupa acesta. asa e, nu de atasamente te "detasasei" tu
la multi ani, delphinului!