Ortodoxie din Postul Mare in Postul Mare(24)
Raspunsuri - Pagina 16
irina.c. spune:
Felicia,bine ai venit!
Acum suntem doua mami de Ilinca aici 
.La Radu Voda merg eu si cu Adita.Joanna,si parintele meu isi trage mana,am mai vazut si alti preoti,pe mine ma intristeaza lucrul asta.
Crestinii ortodocsi cinstesc asa de veacuri harul lui Dumnezeu pe care il are preotul,dar cred ca din cauza comentariilor rautacioase pe tema sfintitii parinti isi retrag mainile.Din pacate la noi nu mai exista mult evlavie fata preoti.Am auzit azi o sora care povestea ca a fost in Grecia si ca acolo toata lumea are un foarte mare respect fata de slujitorii Biserici,nu ca in Ro.
Irina si 
bb Ilinca(26 aprilie '04)
"Traim intr-un paradis al nebunilor."
Serafim Rose
gandacelu spune:
a fost baiatul lui Ernest Bernea si a facut parte din grupul de la Paltinis - prieten cu Liiceanu, Plesu... daca ai citit Declaratie de iubire gasesti acolo mai multe despre el... sau Jurnalul de la Tescani e plin de desenele berniene... ma rog, gata, nu va mai bat la cap
gandacelu spune:
uite aici: http://www.aedificia.ro/RO/constrinv/Palama.htm
BISERICA GRIGORE PALAMA
Campusul Universității Politehnice, a fost ales drept loc pentru zidirea bisericii Sfintul Grigorie Palama pentru ca in această Universitate studiază 20.000 studenți și predau peste 2.200 de cadre didactice.
Rectoratul Universității Politehnice a aprobat alocarea spațiului necesar ridicării bisericii, gandită inițial ca o bisericuță de inălțime medie, cu proporții clasice, asemănătoare bisericilor romanești din sec. XVII.
Proiectul a suferit cateva modificări iar AEDIFICIA CARPAȚI, care a executat lucrarea, a participat cu proprii arhitecți la rezolvarea multor probleme constructive.
Pe 29 mai 1996, s-a pus piatra de temelie, slujba de sfințire fiind săvarșită de Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist.
Ziua de 26 octombrie 1999 a marcat momentul sfințirii bisericii de insuși Patriarhul Ecumenic, Sanctitatea Sa Bartolomeu I, impreună cu Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane.
Pornită cu gandul de a zidi un lăcaș pentru studenți, biserica din Campusul Universitații "Politehnica" București, se prezintă ca una dintre cele mai frumoase ctitorii din ultimii ani.
Un rol important in realizarea lucrărilor l-a avut pictorul Paul Gherasim intr-o primă faza, apoi Horia Bernea care a coordonat problemele artistice(in special concepția crucilor de pe biserică, a ornamentelor de la uși și ferestre, a iconostasului și a ușilor de la intrare).
Icoanele de pe catapeteasmă au fost pictate de Ioana Bătranu.
Biserica este acoperită cu olane aduse din Grecia.
"Ma bucur că zidirea bisericii in Politehnică este imbrațișată cu entuziasm de tineret, mă bucur de altfel să observ la tinerii de astăzi o orientare spre un plan superior lumii acesteia. Felicit tinerii noștrii pentru că se intorc la credința strămoșească" a spus Parintele Stăniloaie - la sfințirea bisericii.
joanna spune:
Anca,multumesc din suflet.Mai spune,mai spune.
Irina,stiu, ai dreptate.Si la noi isi retrage mana .
Imi dau lacrimile cand vad ca fac asta.Din nefericire s-a inradacinat ideea ca dai mana (shake hands)cu preotul.
Ce sa mai....
yank spune:
quote:
Originally posted by Deserted
Eu de cite ori ma duc la biserica ma si spovedesc dar un singur lucru nu-mi place, cind ma pune preotul in genuchi in fata lui si -mi pune si patrafirul in cap, mie atunci imi vin alte idei pacatoase, e plus ca trebuie sa mai pupi si mana parintelui...
la catolici parca altfel, te simti mai in siguranta..
Obisnuinta e a doua natura.Greu scapi de unele obiceiuri
Da fii linistita,in biserica amigdalele tale sint in siguranta
joanna spune:
Buna scoala experienta asta.
Deserted spune:
quote:
Originally posted by yankquote:
Originally posted by Deserted
Eu de cite ori ma duc la biserica ma si spovedesc dar un singur lucru nu-mi place, cind ma pune preotul in genuchi in fata lui si -mi pune si patrafirul in cap, mie atunci imi vin alte idei pacatoase, e plus ca trebuie sa mai pupi si mana parintelui...
la catolici parca altfel, te simti mai in siguranta..
Obisnuinta e a doua natura.Greu scapi de unele obiceiuri
Life`s a bitch and then you die
Yeah! right! vad ca ai spiritul observatiei foarte dezvoltat, intrasigenta ta este cetaceea unei incertitudini..
gandacelu spune:
unii nu pricep din prima, deci ceea ce era de demonstrat s-a demonstrat deja
Deserted, o sa te obisnuiesti, acest topic este public, nu intra numai persoanele crestin-ortodoxe sa scrie... noi am incercat, am rugat, am apelat la buna-vointa cititorilor nostri, dar cred ca le cerem prea mult unora... acum, ca in viata, nu putem sta nici aici in turnul de fildes, nici macar in cel de canin de caine turbat incearca sa discuti cu noi si sa nu mai bagi in seama off-topicele, da?
despre ce ti se intampla, este doar o ispita, trebuie doar sa nu bagi in seama aceste ganduri, nu inseamna ca tot ce ne trece prin cap ne apartine, numai daca ne oprim la acest gand si il intoarcem pe toate fetele, ne "indulcim" cu el inseamna ca e pacat... iti recomand sa citesti Patericul sa vezi acolo cum se luptau Parintii pustiei cu gandurile si cum erau invatati ucenicii sa le priveasca ca pe niste stoluri de pasari: daca trec pe deasupra casei, cine le poate opri? problema e cand se aseaza pe casa si le mai dai si graunte...
eu te imbratisez si sa stii ca am o mare feblete pentru japonia
uite Patericul: http://www.sfaturiortodoxe.ro/ortodox/pateric/pateric.htm
gandacelu spune:
am recitit si cred ca nu am fost suficient de explicita: multe din gandurile noastre sunt trimise de diavol - cum le recunoastem? sunt acele ganduri care ne aduc tulburare
in momentul in care viata noastra incepe sa se curateasca din ce in ce mai mult - pentru asta luptam, sa inaintam catre Dumnezeu curatindu-ne de patimi si lucrand virtutile - incepem sa simtim din ce in ce mai bine ce e cu gandurile astea - cand suntem la inceput e mai greu, e greu chiar sa realizam ca unele lucruri sunt pacate - din cauza ca pacatul ne-a devenit o a doua natura si constiinta ni s-a "imbacsit", ca un geam care numai daca este curat lasa "soarele" sa treaca... bineinteles, pe masura ce se inainteaza in viata duhovniceasca, ispitele sunt din ce in ce mai subtile (spun si eu din ce am citit, desi mi-am promis sa nu mai discutam teoretic ca smintim lumea)
asadar, unul din primii pasi in viata duhovniceasca este discernerea gandurilor (desigur si a faptelor) lucru deloc usor cum pare la prima vedere... grija trebuie sa fie sa nu cadem in ispite, care pot fi de stanga: de cele grosolane, desfranarea, ura, etc sau de-a dreapta, mai subtile: cand incepem sa ne mandrim cu viata noastra "curata"... oricum suntem deci, chiar si atunci cand nu pacatuim vizibil - suntem ispititi - cu mandria de exemplu - deci nu ai cum sa te plictisesti;) trebuie numai sa te lupti! iar ispitele sunt lasate de Dumnezeu tocmai pentru ca ne ajuta in aceasta lupta, fara ele am lancezi, ni s-ar atrofia "muschii" de "luptatori"
trebuie sa mai stii ca niciodata nu suntem ispititi cu ceva peste masura noastra de indurare si inca ceva: diavolul nu stie niciodata ce gandim, el poate deduce din comportamentul nostru, sau stie ce ganduri ne-a "indus" si vede din "tulburarea" noastra daca le-am acceptat sau nu - de asta discutam chiar zilele astea ca un parinte sfatuieste sa nu bagam in seama aceste ganduri, nici macar sa nu spunem: "piei drace!" pentru ca dracul se bucura cand il bagam in seama - nu trebuie bagat in seama nici dracul, nici gandurile de la dracu, nici alte dracovenii diverse si nenumarate calea trebuie sa fie calea pacii, a netulburarii... a gandului la Dumnezeu neincetat (ne sfatuiesc Parintii:)
fdoina spune:
quote:
Originally posted by gandacelu
(spun si eu din ce am citit, desi mi-am promis sa nu mai discutam teoretic ca smintim lumea)
gandacico,
Dupa ultimul razbel remizat pe'aci
, am mai avut o revelatieca toata lumea care ne citeste crede ca suntem ipocrite cand zicem ca suntem tare pacatoase...
Cand de fapt, cred ca asta e singura noastra calitate, ca dupa ce ne trece naduful, ne dam seama ca suntem rele...
ca dupa ce vorbim de rugaciune si de patimi ne dam seama ce mandre suntem...
si tot asa