Cum arata Dumnezeul tau?
Raspunsuri - Pagina 14
Héloïse spune:
Imi cer scuze pentru bâlbe, însa nu ma logasem si am luat repetat butonul de raspuns ca fiind cel de editare.
fdoina spune:
Heloise, nu stiu ce sa zic, imi pare tare rau, as vrea sa te pot ajuta, dar sunt convinsa ca exista Cineva care chiar te poate ajuta, ramane doar ca tu sa VREI...pana la urma credinta este un act de asumare, de vointa, asa cum spuneai un risc al ratiunii, primul pas ramane VREAU, apoi urmeaza CRED, si daca Dumnezeu vrea, cu timpul poate sa existe si STIU, caci El are cu siguranta posibilitatea sa se faca cunoscut fara dubiu, dar nu o face decat daca omului ii e de folos aceasta
Imi amintesc experienta unui biolog roman, se cheama GH Mustata, care avusese repetate dialoguri cu Pr Ghelasie, in privinta evolutionismului, dansul venise cu argumente si dovezi, Parintele venise cu afirmatii, purtasera un dialog spumos si absolut paralel ...dar profesorul respectiv il iubea pe Parintele, avea mare admiratie si respect pentru dansul, chiar daca structural erau diferiti, si in perioada urmatoare a avut o experienta care i-a demonstrat ca exista si altceva mai mult decat cunoaste stiinta, ceva ce doar Sfinti cunosc (stiu, doar individual si nedemonstrabil) Era plecat la un congres international si s-a simtit brusc rau, dar fiind in strainatate a hotarat sa riste si sa nu mearga la medic, pana ajunge acasa...nu mai dau detalii, ca nu intereseaza, dar profesorul nostru era destul de constient ca sa stie ca e vorba de ceva grav care-i periclita viata, o hemoragie interna abdominala, insa a avut un moment de nebunie, a avut un inexplicabil sentiment de liniste, pornit din convingerea ca Parintele are grija de dansul...au urmat cateva zile de tarat efectiv,pana a ajuns acasa, si tot timpul a fost cu mintea si cu inima la Pr Ghelasie, iar acasa, prezumtivul diagnostic pe care singur si-l formulase s-a dovedit real, viata dumnealui atarnase de un fir de ata tot timpul, si omul a crezut sincer ca doar pentru rugaciunile parintelui mai este inca in viata
In ce priveste nedumerirea ta in fata unui Dumnezeu nepasator la toate ororile istoriei, Parintii spun ca Dumnezeu ingaduie raul ca sa rezulte un Bine si mai mare. Zicea de pilda Pr Serafim ca revolutia din Rusia, cu comunismul , gulagul sovietic, si toate ororile ultimului secol, au avut ca fericit rod noii mucenici rusi, cei mai recenti SFINTI ai acestui pamant.
Am avut si eu o perioada ca a ta, dar din fericire acum cred cu adevarat ca viata asta nu e decat o pregatire, si ca nici o suferinta pe acest pamant nu ramane ne-compensata in adevarata VIATA. Dumnezeu nu e nedrept, si din fericire El stie chiar si cele ce nu se vad, cele dinlauntrul omului, daramite cele din afara...
fdoina spune:
Si o sa-mi cer iertare, dar voi incerca sa scriu mai putin, eu am trei copilasi de varste mici, si deja am intrecut masura in ultimele zile cu internetul.
Toate cele bune!
Héloïse spune:
quote:
Originally posted by fdoina
Heloise, nu stiu ce sa zic, imi pare tare rau, as vrea sa te pot ajuta, dar sunt convinsa ca exista Cineva care chiar te poate ajuta, ramane doar ca tu sa VREI...pana la urma credinta este un act de asumare, de vointa, asa cum spuneai un risc al ratiunii, primul pas ramane VREAU, apoi urmeaza CRED, si daca Dumnezeu vrea, cu timpul poate sa existe si STIU, caci El are cu siguranta posibilitatea sa se faca cunoscut fara dubiu, dar nu o face decat daca omului ii e de folos aceasta
Imi amintesc experienta unui biolog roman, se cheama GH Mustata, care avusese repetate dialoguri cu Pr Ghelasie, in privinta evolutionismului, dansul venise cu argumente si dovezi, Parintele venise cu afirmatii, purtasera un dialog spumos si absolut paralel ...dar profesorul respectiv il iubea pe Parintele, avea mare admiratie si respect pentru dansul, chiar daca structural erau diferiti, si in perioada urmatoare a avut o experienta care i-a demonstrat ca exista si altceva mai mult decat cunoaste stiinta, ceva ce doar Sfinti cunosc (stiu, doar individual si nedemonstrabil) Era plecat la un congres international si s-a simtit brusc rau, dar fiind in strainatate a hotarat sa riste si sa nu mearga la medic, pana ajunge acasa...nu mai dau detalii, ca nu intereseaza, dar profesorul nostru era destul de constient ca sa stie ca e vorba de ceva grav care-i periclita viata, o hemoragie interna abdominala, insa a avut un moment de nebunie, a avut un inexplicabil sentiment de liniste, pornit din convingerea ca Parintele are grija de dansul...au urmat cateva zile de tarat efectiv,pana a ajuns acasa, si tot timpul a fost cu mintea si cu inima la Pr Ghelasie, iar acasa, prezumtivul diagnostic pe care singur si-l formulase s-a dovedit real, viata dumnealui atarnase de un fir de ata tot timpul, si omul a crezut sincer ca doar pentru rugaciunile parintelui mai este inca in viata
In ce priveste nedumerirea ta in fata unui Dumnezeu nepasator la toate ororile istoriei, Parintii spun ca Dumnezeu ingaduie raul ca sa rezulte un Bine si mai mare. Zicea de pilda Pr Serafim ca revolutia din Rusia, cu comunismul , gulagul sovietic, si toate ororile ultimului secol, au avut ca fericit rod noii mucenici rusi, cei mai recenti SFINTI ai acestui pamant.
Am avut si eu o perioada ca a ta, dar din fericire acum cred cu adevarat ca viata asta nu e decat o pregatire, si ca nici o suferinta pe acest pamant nu ramane ne-compensata in adevarata VIATA. Dumnezeu nu e nedrept, si din fericire El stie chiar si cele ce nu se vad, cele dinlauntrul omului, daramite cele din afara...
Inteleg (este vorba cum spunea Aquino despre "raul = lepra absentei (binelui)). Filozoful Brunschvicg zicea cu amaraciune referindu-se la aceasta idee ca avem nevoie de rau ca sa apara un bine mai mare (sa fie asta atotputernicie?), ca "Dumnezeu este un zeu artist, în sens neronian" (Nero a dat foc la Roma ca sa capete cica inspiratie . . .). Iar Malbranche, alaturi de prea multi dintre noi, zicea ca "nu întelege cum niste monstrii (copii malformati) pot face sa iasa în relief muzica universului, caci ei traiesc doar câteva zile si sunt vazuti doar de mame si moase". Ce bine poate sa apara din moartea unui bebelus nevinovat? Numai Dumnezeu stie . . .
fdoina spune:
am zis ca nu-ti mai raspund, si nu ma pot abtine
In primul rand, nu amesteca lucrurile, raul ingaduit de Dumnezeu este urmare a caderii, urmare a libertatii omului, folosite gresit, nu a neputintei lui Dumnezeu...am mai discutat asta...
Apoi in privinta copilasului care moare dupa cateva zile, fireste ca doar Dumnezeu stie care-i binele, dar as incerca o sugestie: in sens crestin, bebelusul merge direct catre Dragoste si Lumina, deci n-a pierdut mare lucru, iar parintii lui ... nu stiu... te-ai gandit vreodata la moarte? ai avut vreodata copilul bolnav? cred ca stii ca astea sunt momentele cand Il cauti cu disperare pe Dumnezeu
fdoina spune:
quote:
Originally posted by Héloïse
Asa cum sunt ele provizorii, stiinta are totusi meritul de a fi emis cu o rata infinit mai mare de success adevaruri decât a reusit religia sau filozofia . . . Nu poti spune ca detii un adevar cât timp nu poti sa-l probezi.
Ceea ce se numeste cunoastere mistica, iarasi, e doar o sintagma care presupune ambiguitatile termenului.
Poate m-ai inteles gresit, cunoasterea mistica nu inseamna experiente si trairi, inseamna cunoasterea Adevarului, adica a lui Dumnezeu, in mod direct, si la aceasta cunoastere nu au acces decat Sfintii, adica cei care s-au des-patimit. Si ei probeaza cunoasterea acestiu Adevar prin insasi viata lor. De aceea, una din putinele dovezi papabile ca Dumnezeu exista este, daca vrei, existenta Sfintilor. De aceea am zis ca e mult mai putin eficient sa participi la dezbateri pe teme religioase, cu oameni care doar cred in Dumnezeu, ca mine, si e mult mai eficient sa-L cauti pe Dumnezeu in Sfintii Sai, care-L cunosc.
Si mai ziceai undeva ca unii crestini mai sofisticati de azi refuza o interpretare literala a Facerii, spre deosebire de Pr Serafim, care are o a perspectiva mult prea simplista pentru a-ti starni altceva decat amuzamentul.
Parintele a fost un tanar cu o inteligenta si o educatie mult peste medie, in consecinta a fost destul de "sofisticat" in tinerete, si ca mai multi intelectuali moderni cautatori de Dumnezeu, a sfarsit prin a fi ateu. Dar un ateu atat de disperat in sensibilitatea sa, incat ar fi preferat ca Dumnezeu sa-l arunce in flacarile iadului, doar sa-I poata simti , macar o clipa prezenta, sa poata, macar o clipa SA STIE SIGUR, sa inlature indoiala chinuitoare.
In ultimii ani ai vietii, atunci cand Parintele Il cunoscuse deja pe Dumnezeu, dansul marturisea ca "sofisticarea" e mai curand un mare handicap in calea omului catre Dumnezeu, iar simplitatea (simplitatea, nu prostia, nici ignoranta) este un mare avantaj
De altfel aceasta e invatatura hristica: fericiti cei saraci cu duhul si pana nu veti fi ca pruncii nu veti intra in Imparatia Cerurilor
Numai bine iti doresc!
gandacelu spune:
buna Marcela,
as fi vrut sa intru mai de multa vreme in aceasta discutie, dar cumva sunt obosita de atatea interventii "din afara", prefer sa stau de vorba cu oameni care intr-adevar cauta raspunsuri, nu au ca scop existantial batjocura... poate ma intelegi, desi esti noua pe forum si nu ai avut vreme sa vezi prea multe... imi pare rau ca nu ai activata casuta de PM, altfel nici nu ti-as fi scris aici... pe scurt: m-as bucura foarte tare sa discutam, dar nu in "public"... pentru a nu da prilej de delicii telectuale si spectacole gratuite celor pentru care subiectul Dumnezeu nu este capital...
din profil iti poti activa pm, sau daca vrei, imi dai adresa de mail si te voi contacta... am fost exact in aceeasi situatie cu tine, ateu cu parinti atei si as vrea sa-ti povestesc cate putin din intalnirea mea cu Dumnezeu... sunt crestin-ortodoxa si pana la 20 de ani militam "contra", daca ma-ntelegi...
pana intr-o zi, cand...