Clubul nurorilor (56)
Raspunsuri - Pagina 4
clauf1000 spune:
mneata norici!
pentru toata lumea...dar ar mai merge shi-o prajiturica?//
nadia
...stai linishtita...daca ai fi fost vreo cruela, nici macar nu ithi puneai problema dapai sa te mai shi stresezi pe tema asta...animaluthele trebuie EDUCATE de mici....crezi ca ar concepe cineva sa stea in casa cu un caine care sa-shi faca nevoile pe covor????pai ar insemna ca nu e normal la cap
de unde concluzia ca tu ESTI ABSOLUT NORMALA...
vicky ithi thin pumnii...
shisa speram ca azi e o zi mai buna decat ieri..
impreuna spune:
Neatza si de la mine 
Nu stau mult ca astept sa mi se trezeasca copilu.
Pana una alta va servesc cu cate o
vicky am trecut data nasterii si la tine ca la toata lumea:)
Dar de ce te simti rau? Sper sa treaca 
Andreea uitai sa-ti zic ieri spor la invatat si la facut referate. Nu stiu cum poti sa faci atatea, eu mai mult de 2 pe zi nu eram in stare, ma plictiseam prea repede, preferam sa invatz:)
cherry tu esti ocupata rau? ca scrii asa de rar si mie mi dor de tine 
Elena iuhuuu, aici suntem:)
Hai ma duc, nu mai fac prezenta, astept sa apareti:)
Flavia (sotie si mamica fericita)
Alynutza spune:
'Neatza fetelor!
Nadia, atunci putem da mana, ca si eu sunt ca tine, exagerata cu curatenia. Bunica a avut pisici de cand eram eu mica, si le lasa in bucatarie. Cand m-am mutat la Cluj si stateam cu ea, ma isterizam cand vedeam pisica in bucatarie, mai ales ca mai gaseam cate un fir de par de matza in farfurii, etc... Flavia are dreptate, nu sunt impotriva animalelor, dar trebuie sa alegi daca iubesti mai mult oamenii sau animalele. Si asta e un subiect la care m-as putea intinde pe pagini intregi, mai ales ca eu aproape in fiecare dimineata trebuie sa ocolesc ca sa ajung la servici din cauza unei haite de caini... Asa ca ma opresc aici, nu inainte sa iti spun ca mi se pare perfect normal sa nu accepti situatia de care vorbeai.
Fla, deci tu esti plecata toata sapta viitoare. Asta inseamna ca amanam intalneala peste doua saptamani...
Fetelor, asa ploaie a tras azi noapte la Cluj, de m-am trezit de tunete si fulgere si abia am reusit sa adorm la loc. Si acum e asa innorat... Si ieri calcasem haine de vara pentru azi, evident ca azi dimineata da-i si calca alte haine...
Va si haideti la povesti.
de 15 iulie
padi spune:
'Neata de la Satu Mare!
La noi nu merge aparatul de cafea, si mi-e somn...
Si la noi a fost furtuna azi noapte si azi este cam noros.
La SM in acest weekend este ziua orasului. Mici
, bere 
, tarabe, concerte
.
Va invit la Satu Mare!!!!!!
Adriana
preda_vicky spune:
si multumesc, impreuna. acum sunt si eu in randul lumii!
Probleme ca orice "nora", am "musafiri" prea des, sau nu am deloc, desi iau pastile anti, se presupune ca ar trebui sa vina regulat si inca cateva probleme care sper sa se rezolve fara operatie, cum era vorba in toamna, cand am fost la dr., am urmat tratamentul si sper sa fie bine, dar...
Fetele din Cluj, ce v-as vizita si eu! Mama mea e clujanca si in vacantele de vara acolo mergeam. Tare era fain.
Miresica de 23 iulie!
http://community.webshots.com/user/viki39
fannna2003 spune:
neata nurori...mai dar ce limbarnita aveti...cum nu intra omul vreo 2 zile sar 2 capitole...nu stiu daca am timp sa citesc tot ce-ati scris...dar vreau sa spun 
LA MULTI ANI ALIYNUTZA!!! scuze ca e cu intarziere..fie vorba intre noi ti-am urat in gand pe 23,fie ca viata sa-ti ofere mai mult decat iti doresti si sa te bucuri de toate alaturi de cei dragi tie(sper ca intram si noi,nu??)
Elena 
marinar spune:
Neata
scuze, ieri nu v-am zis ca plec, dar am fost chemata la directoare cu treaba, apoi am plecat val vartej pt ca am avut de rezolvat ceva treburi,m-a pescuit sotul din oras si am iesit cu prietenii la suc. Am ajuns pe la 11 acasica.
Am luat rezultatul ultimei analize si e ok. Azi sau mainte, in functie de cum e dr la cabinet, merg la dr.
Vicky succes si tie. Sa fie totul ok, sa ne aduci vesti bune.
Cami super faza cu camera. Eu ma gandeam sa ne punem un sistem de alarma si normal ca nu o sa-l spunem nimanui, deci nu o sa mai poata intra in casa.
Fla si eu cred ca ar trebui sa va luati ceva aproape de socri, ca doar te intelegi bine cu ei!
Nadia eu te sustin. Si mie imi plac mult animalele... dar nu in apartament, casa. E mai bine si pt noi si pt ele.
Raza... ce se mai scurg zilele...
Andreea e bine in concediu nu??? te-ai trezit?
Corina ai terminat cu examenele?
va pup pe toate
marina
pozici
Alynutza spune:
Elena, se accepta 
! Stii tu cum e vorba, mai bine mai tarziu decat niciodata, nu? Si evident ca intrati in randul celor dragi mie, nu vezi ca sunt dependenta de clubul nostru...
Vicky, i-auzi, esti pe jumatate clujeanca... Pai hai in vizita, ca noi te primim cu drag. Ai mei sunt amandoi ardeleni, dar s-au mutat in Bucuresti si prin urmare si eu acolo am mers la scoala, dar vacantele de vara le-am petrecut la Cluj la bunica... si tare faine erau, n-as mai fi plecat. Pana la urma mi-am vazut visul cu ochii si m-am intors la Cluj, asa cum imi doream. Tinem pumnii sa iasa bine diseara si sa-ti dea nenea doctorul vesti bune. Auzi, poate ar trebui sa incerci alte AC daca astea nu au functionat cum trebuie.
de 15 iulie
fannna2003 spune:
Blidul de lemn (dupa o povestire de Tolstoi)
Un batranel impovarat de ani s-a dus sa locuiasca impreuna cu fiul si cu nora lui, care aveau un baietel de 4 ani. Mainile batranului tremurau tot timpul, ochii ii erau incetosati, iar pasii impleticiti.
Intreaga familie manca impreuna la masa, insa mainile nesigure ale batranului si vederea lui tot mai slabita il puneau mereu in incurcatura - boabele de mazare i se rostogoleau din lingura pe covor, cand intindea mana dupa cana cu lapte, jumatate din lapte se varsa pe fata de masa. Fiul si nora se simteau tot mai iritati de neajutorarea lui. Pana-ntr-o zi cand...
"Trebuie sa facem ceva cu bunicu', a spus fiul. M-am saturat sa tot vad lapte varsat pe masa, sa tot calc pe boabe de mazare si sa tot aud cum plescaie si troscaie in farfurie!" Asa ca sotul si sotia au pus o masuta in coltul camerei, dupa usa. Acolo bunicu' manca singur, in timp ce intreaga familie se bucura in jurul mesei. Si pentru ca bunicu' reusise sa sparga vreo 2-3 farfurii, i-au cumparat un blid de lemn.
Uneori, cand se uitau in directia bunicului, familia putea sa vada o lacrima stinghera in ochii lui slabiti si tristi - singur, dupa usa, bunicu' isi manca bucatica de paine muiata in lapte. Cu toate acestea, singurele cuvinte pe care fiul si nora le aveau pentru el erau de mustrare cand ii cadea furculita pe covor sau cind se mai varsa din lapte pe masa. Baietelul se uita cand la bunicu', cand la mamica si la taticu' lui, fara sa spuna un singur cuvant...
Apoi, intr-o seara, chiar inainte de cina, tatal a observat ca baietelul mestereste ceva pe covor. S-a apropiat si a vazut ca incearca sa ciopleasca o bucata de lemn. "Ce faci tu acolo", l-a intrebat tatal duios.
Baietelul si-a ridicat ochii mari spre taticul lui si i-a raspuns la fel de duios: "O, am treaba, vreau sa fac un blid de lemn din care sa mananci tu si mami cind cresc eu mare..." A zambit si s-a intors la "treaba" lui.
De data aceasta a fost randul parintilor sa ramana fara cuvinte. O liniste apasatoare s-a asternut in camera. Si lacrimi mari si curate au inceput sa le tremure in ochi, sa li se rostogoleasca peste obrajii care de-acum luasera culoarea singelui varsat pe crucea de la Calvar. Nici un cuvant, deplina tacere, dar amandoi stiau prea bine ce au de facut.
In seara aceea, sotul l-a luat pe bunic de mana si l-a condus cu grija la masa mare din centrul camerei. Bunicu' urma sa manance la masa impreuna cu intreaga familie - in seara aceea si in fiecare seara de-atunci inainte, pana la sfarsitul zilelor lui. Si, dintr-un motiv sau altul, nici fiul si nici nora nu mai pareau sa fie deranjati daca se varsa din lapte pe fata de masa sau daca mai cadea cate-o furculita pe covor.
Copiii sunt ca niste radare extrem de sensibile. Ochii lor nu lasa nimic neobservat, urechile lor sunt intotdeauna pe receptie, iar mintea lor prelucreaza neobosita mesajele pe care le receptioneaza.
TU ce mesaje le-ai transmis astazi copiilor tai?
Elena
fannna2003 spune:
Povestea a doua blocuri de gheata
Au fost odata douć blocuri de gheata. Se formasera īn timpul īndelungatei ierni, īntr-o grota aflata sub niste trunchiuri de copaci, stānci si maracini, chiar īn inima unei paduri de pe coasta unui munte.
Priveau unul la celalalt cu aceeasi īncapatānata nepasare. S-ar fi putut spune ca relatia lor era una rece. Īsi dadeau cel mult binete din cānd īn cānd. Dar nimic altceva. Cum s-ar zice, nu izbuteau "sa sparga gheata".
"S-ar putea rasturna peste mine", īsi zicea fiecare despre celalalt. Dar blocurile de gheata nu pot sa se deplaseze singure.
Cum īnsa nu se petrecea nimic, blocurile de gheata s-au īnchis tot mai tare īn sine.
Īn grota traia si un bursuc. Īntr-o buna zi, acesta izbucni:
- Pacat ca trebuie sa sedeti aici. Este o zi minunata, plina de soare!
Cele doua blocuri de gheata scrāsnira cu durere. De mici īnvatasera ca soarele era pentru ele o mare amenintare.
Si totusi, īn chip uimitor, de aceasta data unul dintre cele doua blocuri de gheata īntreba:
- Cum este soarele?
- Este minunat... Este īnsasi viata, raspunse īncurcat bursucul.
- Ai putea sa faci o gaura īn partea de sus a salasului nostru... As vrea sa vad soarele... zise celalalt.
Bursucul nu astepta sa fie rugat de doua ori. Facu o taietura īn hatisul de radacini si lumina calda si blānda a soarelui patrunse īnauntru printr-o raza aurita.
Dupa cāteva luni, īntr-o zi pe la amiaza, cānd soarele īncalzea blānd aerul, unul dintre blocuri īsi dadu seama ca putea sa se dezghete nitel si sa se topeasca transformāndu-se īntr-un pārāias limpede. Simtea ca parca era altul, ca nu mai era blocul de gheata de odinioara. Celalalt descoperi si el aceeasi minunatie. Zi dupa zi, din blocurile de gheata izvorau doua firisoare de apa care curgeau spre gura grotei si, ceva mai departe, se contopeau, dānd nastere unui lac cu apa cristalina care reflecta culoarea cerului.
Cele doua blocuri de gheata mai simteau īnca raceala unuia fata de celalalt, dar si slabiciunea si singuratatea fiecaruia, grija si nesiguranta care le framāntau deopotriva. Descoperira ca erau alcatuite īn acelasi fel si ca, de fapt, aveau nevoie unul de altul.
Se apropiara doi sticleti si o ciocārlie pentru a bea apa. Insectele venira sa roiasca īn jurul lacului. O veverita cu coada lunga si moale se īmbaie īn apa sa.
Si īn toata bucuria aceasta se oglindeau cele doua blocuri de gheata care de acum dobāndisera o inimć.
Uneori ajunge o simpla raza de soare. O vorba buna. Un salut. O māngāiere.
Un surās. Este nevoie de un lucru atāt de marunt pentru a-i face fericiti pe cei de lānga noi. Si atunci de ce nu facem acest lucru?
Cel ce insala
Cu mult timp in urma, a trait un boier tare bun. Intr-o zi, l-a chemat la el pe un taran si i-a spus:
- Uite, omule, fiindca stiu ca familia ta o duce destul de greu, vreau sa te ajut. Iti dau de munca si te platesc foarte bine. Vrei sa lucrezi pentru mine?
- Sigur, boierule - a raspuns omul bucuros - ce trebuie sa fac ?
- Sa-mi construiesti o casa, la marginea padurii.
Taranul a plecat bucuros si, chiar din acea zi, s-a apucat de treaba. Boierul ii dadea bani pentru tot ce trebuia sa cumpere. Insa omul ce si-a spus ? "E, si asa nu ma vede, ce-ar fi sa-l insel ?!"
Si, in loc sa faca totul asa cum ar fi trebuit, a inceput sa cumpere lucruri ieftine si proaste si sa cheltuiasca banii ce ii ramaneau. Cand a terminat, casa arata tare frumos pe dinafara, dar taranul stia ca n-o facuse bine si ca, destul de repede, ea se va strica.
Cand i-a aratat casa boierului, acesta i-a spus:
- Fiindca stiu ca tu si familia ta locuiti intr-o cocioaba mica, iti fac cadou aceasta casa. De-aia te-am lasat pe tine sa o construiesti si ti-am spus acum, la sfarsit, tocmai pentru ca bucuria voastra sa fie mai mare.
Acum si-a dat seama omul de greseala sa. A vrut sa-l insele pe altul si, de fapt, singur s-a inselat. Daca ar fi fost cinstit si si-ar fi vazut de treaba, si-ar fi facut un bine lui si familiei sale. Acum, insa, parerile de rau nu mai puteau indrepta nimic.
In sinea lui, omul s-a jurat sa nu mai insele niciodata pe nimeni.
"Dupa cum ne purtam noi cu aproapele, asa se va purta Dumnezeu cu noi."
Elena