Frustrarile de dupa nastere
Raspunsuri - Pagina 3
Andra_ spune:
Draga mea,
frustrari dupa sarcina exista, pot parea mai grele decit frustrarile cu care te confrunti zi de zi (de ce nu-s mai slaba, de ce nu cistig mai bine, de ce am un sef idiot, de ce face boul asta dreapta de pe banda 3 etc.), desi cred ca doar sint mai "concentrate" intr-un interval de timp mai scurt si de-aia par insurmontabile, dar n-am auzit aproape pe nimeni sa nu-si revina si sa nu uite (dovada ca unele fac si-al doilea, al treilea etc. copil). Numai ca ptr a avea un copil, chestie absolut minunata si uluitoare, trebuie sa-ti asumi si "placerile" colaterale, care in unele cazuri sint mai usoare, in altele intr-adevar te pot afecta un timp mai indelungat. Dar nu e nimic un capat de tara aici, cum vin asa trec: copilul creste si incepe sa doarma toata noaptea, de slabit slabesti cu putina vointa (eu personal desi altminteri sint grasa, am slabit atunci cel mai usor si rapid, dupa o saptamina de la nastere dadusem jos toate cele 17 kile luate), viata sexuala revine si ea la normal, ba chiar poate deveni mai interesanta, ptr ca un copil cimenteaza o relatie mai bine decit orice, in plus incepi sa ai o serie de multumiri pe care inainte nu le puteai intelege/ avea, oricit ti-ar fi povestit cei din jur.
Cit despre vorbitul despre fericirea de a fi mama pe care nu o regasesti pe forum... cred ca trebuie sa citesti mai atent, poate mai putin la subiectele generale, intra la Copilasi de luna x sau y si vei gasi marturii interesante peste tot si mame fericite si uimite de progeniturile lor.
concluzie: dracul nu e asa de negru cum pare, nu-ti mai face griji inutile!
pup u,
Andra
Jocelyn spune:
Stati asa ca iar m-ati pierdut.
Cum adica NICIODATA nu iti revine forma corpului dinainte de nastere? Eu am vazut mamici cu bebelusi de doua luni care aratau super si slaaaabe deci mai trag speranta, ca eu sunt slaba si nu vreau sa ma ingraaas
Numaru doi ... io nu cred ca un copil cimenteaza o relatie, dimpotriva, o poate distruge foarte usor daca relatia nu e stabila si ok. Mama devine mai irascibila, toata atentia ei este de multe ori asupra bebelusului iar tatal se simte uneori neglijat si chiar este in unele cazuri si uite-asa se distanteaza incetul cu incetul. Poate unii au avut experiente de cimentare a relatiei...dar deocamdata nu cred asa ceva si oricum nu e cazul la noi.
Numaru' trei e ca in viata de zi cu zi nu prea am motive sa ma plang si de asta stau eu si ma gandesc cum ar fi daca... fiindca una peste alta sunt multumita de ce am realizat si ma gandesc in acelasi timp ca mi-as dori sa stau acasa cu bebe (daca as incerca sa raman) 2 ani dar financiar nu cred ca am face fata si chiar sunt in ascensiune si am un job fain... deci sunt mai multe aspecte.
Nu ma indoiesc de satisfactiile imense pe care le povestesc mamicile, dar in ultimul timp atatea povesti nasoale .... numai daca te uiti la in unul sau in doi ti se face rau de ce exista in atatea familii.
Sincer imi doresc mai multe exemple de familii fericite
*****************************************************
I plan on living forever. So far, so good
cipcipcip spune:
quote:
Originally posted by Jocelyn
Stati asa ca iar m-ati pierdut.
Cum adica NICIODATA nu iti revine forma corpului dinainte de nastere? Eu am vazut mamici cu bebelusi de doua luni care aratau super si slaaaabe deci mai trag speranta, ca eu sunt slaba si nu vreau sa ma ingraaas
Nu-si revine EXACT la forma initiala. (nu stiu ce-mi veni sa-ti spun din-astea). Chiar daca slabesti la greutatea initiala, niste schimbari sint.
Ia umbla tu mai mult pe la Nasteri si pe la bebei ca o sa vezi pe-acolo destule povesti fericite.
Cipcipcip si bebe Julia 4 august 2005
denizel spune:
quote:
Originally posted by cipcipcipquote:
Originally posted by Jocelyn
Stati asa ca iar m-ati pierdut.
Cum adica NICIODATA nu iti revine forma corpului dinainte de nastere? Eu am vazut mamici cu bebelusi de doua luni care aratau super si slaaaabe deci mai trag speranta, ca eu sunt slaba si nu vreau sa ma ingraaas
Nu-si revine EXACT la forma initiala. (nu stiu ce-mi veni sa-ti spun din-astea). Chiar daca slabesti la greutatea initiala, niste schimbari sint.
Cipcipcip si bebe Julia 4 august 2005
Cipcip, hai sa nu speriem fata! Nu-si revine EXACT la forma initiala inseamna ca se face si-mai-si decat era inainte, nu?
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
cipcipcip spune:
quote:
Originally posted by denizel
Cipcip, hai sa nu speriem fata! Nu-si revine EXACT la forma initiala inseamna ca se face si-mai-si decat era inainte, nu?
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
Exact, asta voiam sa spun dar m-am incurcat, deh, e cam ruginita romana mea
Cipcipcip si bebe Julia 4 august 2005
J G spune:
RaluD, frumos ce ai povestit tu acolo... mi-ar fi placut si mie. Dar la mine a fost asa:
- epi+ruptura+hemoroizi (cool, nu? - stai linistita Jocely ca se intampla rar combinatia asta)
- sot depresiv de aparitia copilului, nervos
- nici un ajutor
- copil cu mega-colici
- si cel mai dramatic - ca nu puteam sa ies din casa
Dar - am o splendoare de copil si cand ma uit la ea imi vine sa plang de dragoste si ca sa simt dragostea asta a meritat orice durere. In fiecare zi face ceva nou si rade si e in general minunata! Ma gandesc... cand o sa aiba 15 ani o sa fie genul rocherita sau genul cheerleader?
In fine, ce am vrut sa spun... primele 3 luni sunt nasoale dar dupa aceea incepe sa fie ok, inclusiv relatia cu sotul, sexul... si merita, crede-ma!
Merita sa simti iubire asa de puternic. Si asta ti-o spun eu, care in primele saptamani nu am avut nici un feeling fata de copil, de ma speriasem... dar dupa aceea m-am indragostit.
J si Carla (05.02.2006)
diana21 spune:
si eu am fost speriata de o gramada de lucruri, e normal sa te sperie ceva prin care n-ai trecut.
Pe forum nu cred ca sunt prea multe mamici frustrate, si oricum, daca sunt, nu din cauza sarcinii sau a copilului, observi?
Iar depresie poti face in orice moment al vietii, chiar incepand de maine daca n-ai mai avea job, sa zicem. Sau daca el ar pleca. Nu-i asa?
Diana, 28 ani, gemeni/rac
Ianca Printesica si Super Mamica
http://community.webshots.com/user/ianca14
RaluD spune:
JG, imi pare rau... Ai avut ghinion...
Sper ca la urmatorul (daca va mai incumetati) sa fie mai bine.
Eu le-am dat fetelor Sab Simplex din ziua a 6-a de viata, am inteles ca atunci se instaleaza colicii, ca n-ar trebui sa astept, pt ca dupa aia pana la 3 luni nu scapam. Si n-au avut, le-a mai durut si pe ele burtica, dar nu horror. Nu sunt sigura ca a fost de la Sab, poate au fost ele asa.
Chestia cu iesitul din casa e nasoala, da. Pe mine m-a ajutat mult faptul ca am lucrat si ca am intrat pe net, pe DC. Nici n-am avut timp sa ma gandesc la toate cele si sa-mi fac griji, asa ca depresia am cam sarit-o, dar sensibila am fost dupa nastere, desigur.
Barbatul meu e o nuca foarte tare, nu se streseaza nici daca se prabuseste casa pe el. Aici am avut noroc, s-a adaptat repede la viata cu bb.
Din cate stiu, e normal sa nu te "indragostesti" de la inceput de bb. Unele femei au norocul asta, altele nu. La mine a fost mai intai mila si afectiune pt fiinta cea mica, dupa aia a venit dragostea adevarata. Asa a fost si mama.
Sabina, eu cred ca toti avem o farama de egoism. Si culmea e ca tot aia mai altruisti isi dau seama de ea, ailalti nu se gandesc la asta. Omului de treaba tot i se pare ca nu-i suficient de bun.
Raluca, Emi cea scumpica si bebelusa Ina
Ramona J spune:
Eu nu stiu daca frustrarea noilor mamici vine de la egoism. Mie mi se pare ca e mai degraba neputinta. Am vrea sa le facem pe toate si in primele luni nu prea ai cum.
Daca inveti sa accepti situatia si nu te stresezi ca e dezordine in casa, ca e dupa-masa si parul tau nu a vazut peria... daca poti sa traiesti cu chestiile astea iti va fi mai usor. Ca asta e o treaba temporara, dar initial ai impresia ca asa va fi mereu si sigur ca te ia disperarea. Daca nici sotul nu ajuta sau nu e macar intelegator...
Eu zic ca astea sint problemele cele mai mari. Am avut si eu combinatia ruptura, epiziotomie, hemoroizi si mi s-a parut floare la ureche.
La mine problema a fost ca vroiam sa le fac pe toate. Noaptea nu dormeam, ziua nici atit... Asta a fost la copilul nr. 1. La nr. 2 a dat nesimtirea peste mine si m-am bucurat de ea in fiecare clipa. A fost mult mai usor asa.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
anaana spune:
La mine frustarea a inceput din momentul in care am aflat ca sunt insarcinata. Nu-mi doream un copil, nu vroiam sa fac avort, nu-mi conveneau schimbarile ce le implicau un copil in viata mea. Nu mi-a placut ca-mi crestea burta (chit ca burta mare am avut numai ultimile 3 luni) in fine cred ca din cauza hormonilor nu exista o solutie care sa ma multumeasca. Am nascut, i-am multumit lui Dumnezeu ca am un copil normal (adica intreg), eram fericita ca traieste. Acasa m-am invatat sa am grija de copil dar ma gindeam si la colegii care mergeau in continuare la servici si eram sigura ca ei se simt mai bine ca mine pentru ca ei dorm toata noaptea, pentru ca ei nu se plictisesc schimbind scutece, etc. Ce sa spun, mi-i se parea aiurea si plictisitor sa am cam acelasi program zilnic si eram si obositra din cauza nu prea apucam sa dorm noaptea. Apoi mi-am dat seama ca nu-i o tragedie daca nu apuc sa-l imbaiez intr-o seara, sau daca nu-i dau in timp util cu crema x la degetul y. Am inceput sa ies cit mai des afara cu copilul, sa stau cit mai mult de vorba cu prietenii, vara iseseam si noaptea la o terasa si copilul dormea in carucior.
Pe masura ce copilul crestea ii multumeam lui Dumnezeu ca este sanatos si mi-i l-a dat pentru ca intradevar un copil este cea mai mare bucurie. El m-a facut sa vad viata cu alti ochi.
Frustrarile le depasim noi, fiecare mama are capacitatea de a depasi aceste frustari si intuitia de a face ce e bine pentru copil.
Toate astea le vei depasi cu siguranta cind vei avea copilul tau.
La noi copilul a consolidat casnicia. Cred ca eram egoisti innainte de a avea copilul, si cu ajutorul lui am invatat -sau am simtit - ce inseamna cu adevarat iubirea, daruirea si implinirea.
La faza cu 'luatul in greutate', pot sa zic ca si eu am fost cam stresata, toata sarcina medicul imi zicea sa maninc numai 'mincare sanatoasa' fara dulciuri, fara grasimi, fara... uf, am ramas oricum cu mai mult de 5 kg pe care le-am dat jos cind eram suparata daca copilul era bolnav. Nu am fost multumita ca am slabit asa repede, chiar daca toata lumea imi spunea ca arat mai bine ca innainte de a ramine insarcinata. Mi-am dat seama cit de importanta e sanatatea si ca de fapt eu as fi fost bucuroasa sa pierd kg-le prin regim si nu prin stres.
Asta este experienta mea, fiecare are propria experienta
Sanatate multa
Ana