va este dor de anii de scoala?

Menna spune:

Uneori mi-e dor ,alteori nu ...
Insa un lucru e cert : am gustat cat am putut anii din generala ,dar si cei din liceu
Acum sunt la faculta, deci tot in ani de scoala (o alta scoala ce-i drept) m-ati prins si deci ,am parte si aici de colegi super draguti cu care ma inteleg bine
Eu am o prietena f buna cu care am fost 8 ani colega de clasa ,mai exact clasele I-VIII ,mai apoi am pierdut-o pe drum ,dar ne-am regasit dupa anii de liceu si ma bucur enorm,caci e o fata super!
Ma mai intalnesc uneori cu colegii din generala sau liceu si abia atunci observ cat de repede trece vremea ...ei schimbati fizic, eu aceiasi
Ce sa fac daca eu tot tinerica raman si neschimbata ...e ceva ereditar ,so

Menna

"I am still determined to be cheerful and happy, in whatever situation I may be; for I have also learned from experience that the greater part of our happiness or misery depends upon our dispositions and not upon our circumstances..."

www.animapro.org/" target="_blank">Intra aici si alegeti catelusul spre adoptie - SI EI AU DREPTUL LA VIATA!!!
"Sacrificarea oricarui animal care nu este absolut necesara, precum si orice decizie care duce la un asemenea act constituie o CRIMA." - Articolul 7 din Declaratia Universala a Drepturilor Animalelor, Paris 1978.

asi spune:

Mie mi-e dor de copilarie de anii de scoala nu.Inca mai am cosmaruri ca dau teza la romana.
Cel mai frumos din anii de scoala au fost vacantele la bunici si prima saptamana de scoala.



Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.
Evenimentele importante
Razvan

Raza de soare spune:

Mai aveti vreun deget liber, sa ma prind de el si sa spun NU?!...

Mai am doar 4 zile pana la nunta !


Foto

kitty_nic spune:

Ingrozitor de dor. Cand eram in liceu eram atat de tampita incat nu profitam de anii aia si chiar mi se parea nasoala viata de liceu.
Acum mi-as dori sa mai pot sa repet istoria. Da' nu se mai poate.
In we am fost la nunta prietenei mele la care au fost invitati si cativa colegi de-ai ei din liceu, dar fiind colegi de generatie am fost in tabere impreuna, pe la diverse chefuri(desi eu nu prea aveam verde la chefuri). Si a fost superb, ne-am distrat copios. Dar m-am intors cu o tristete in suflet. Noi anul trecut am implinit 10 ani de cand am terminat liceul si nu s-a invrednicit nimeni sa organizeze intalnirea de 10 ani. Si mi-ar fi placut sa ma mai intalnesc si eu cu colegii, sa mai vedem ce mai face fiecare, sa le cunoastem partenerii de viata si sa le vedem pozele cu copii.
Asa ca mi-e dor de anii de scoala, de orele cand chiuleam, de noptile cand stateam si invatam, de anumiti profesori, adevarati pedagogi, suflete tinere indiferent de varsta lor biologica, de orele cand tremuram ca n-am invatat suficient de bine si ma asculta (nu am fost un elev eminent dar mi-a fost tot timpul jena de penibil si pt ca eram bine cotata, mi-era jena sa ma fac de ras in fata colegilor ca nu am invatat), de prietenii pe care-i aveam in liceu, de baietii cu care ma plimbam de mana prin parc(si doar atat) si carora le dadeam papucii cum indrazneau sa nu-mi faca pe plac, dar cu care totusi ramaneam in excelente relatii, de "diriga" care era doar cu 8 ani mai mare decat noi, o fina si o delicata floare, pe care o iubeam toti din tot sufletul si care lua multe bobarnace din cauza noastra, de emotiile prin care treceam la tezele importante, de emotiile BAC-ului si de petrecerile din timpul lui, de toate petrecerile(numite banchete de sfarsit de liceu si care au fost vreo 10 la numar) din clasa a 12a, cu cae-l exasperasem pe bietul tata care ajunsese sa creada ca nu o sa se mai termine odata liceul asta. Cu petrecerile de sfarsit de liceu mi-am scosa parleala pt toti anii de liceu cand colegii si prietenii mei se duceau la chefuri mereu iar eu aveam ora de intrat in casa.
Dar tot mi-e dor de anii de liceu.
De prima parte a facultatii imi amintesc cu placere, dar nu pot spune ca a fost ceva pe care sa-mi doresc sa-l repet; asa este cand faci naveta si iubitul este in armata. Dupa care ne-am angajat amandoi si distractia s-a dus de tot.
Imi cer scuze ca m-am intins atat de mult, dar subiectul chiar mi-a mers la inima.

Poze
Viata nu se masoara cu numarul de respiratii pe care le aveti, ci in
momente care iti taie rasuflarea.