Puiul - de Bratescu Voinesti

Fac meditatie cu copilul mic, pentru teza la limba romana. Am dat, iarasi, de Puiul. Mai, ce rol are povestirea asta? Ca e mai horror ca un film de groaza
Mi se face pielea gaina, copilul o povesteste frumos si cursiv iar eu ma intreb ce trebuie el sa invete din povestirea asta???

Nu certati copiii cand viseaza!
Copiii
Noi doi
Mitele iubitele

Cristina_C spune:

Am gasit un comentariu: http://www.referate-romana.com/referate/Ioan-Al-Bratescu-Voinesti/Ioan-Al-Bratescu-Voinesti-PUIUL-re-rom.php

Cristina,
mama lui
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C" target="_blank"> Bobita, zis si Robert, 14 decembrie 2002

craciunitza spune:

"Puiul impresioneaza prin induiosatoarea nefericire a unui puisor,de prepelita, ranit la o aripa si lasat sa moara singur, de gerul iernii, de catre prepelita-mama, care nu-1 mai poate lua in marea calatorie spre tarfle calde."
Frumoasa pilda

Nu certati copiii cand viseaza!
Copiii
Noi doi
Mitele iubitele

Cristina_C spune:

"Punctul culminant al acestui subiect il constituie sfisietoarea lupta ce se da „in inima bietei prepelite". Ea ar fi vrut sa se rupa in doua: jumatate sa plece cu copiii sanatosi, (...) iar jumatate sa ramiie cu puiul schilod".

"De fapt, a ramine alaturi de puiul bolnav ar fi insemnat pentru prepelita sa contrazica legile naturii, acel instinct de migratie al speciei, ceea ce nu putea echivala decit cu moartea. A-si parasi copilul nefericit este impotriva iubirii ei de mama. Fireste ca ea trebuie sa urmeze drumul dintotdeauna al speciei ei, care nu poate fi abatut de nici un accident pentru ca, in mod necesar, numai acesta ii poate salva pe ceilalti puisori. Aceasta este si importanta lectie pe care o ofera textul. Legile naturii, ca si legile vietii omenesti, nu iarta si nu pot fi schimbate."

Mama a facut o alegere

Cristina,
mama lui
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C" target="_blank"> Bobita, zis si Robert, 14 decembrie 2002

ana_maria222 spune:

offfffffff...imi amintesc ca eram copil si m-a intristat mult povestirea asta...mai mult..m-a marcat..acum de fiecare data cand aud de "Puiul" mi se face pielea de gaina! (ce comparatie am ales si eu )

Ce straniu lucru: vremea! Deodata pe perete
Te vezi aievea numai in stersele portrete
Te recunosti in ele, dar nu si-n fatza ta,
Caci trupul tau te uita, dar tu nu-l poti uita!


http://community.webshots.com/user/ana_maria222[/b] poze noi....

KUKI spune:

Doamneeee, numai cat am vazut titlul subiectului si m-a cuprins o emotie...ciudata.

Intr-adevar si pe mine m-a marcat povestirea asta. Imi amintesc ca am ramas asa...cu un sentiment nelamurit de teama in copilarie cand am citit-o.
Cred ca ma gandeam ca asa m-ar putea parasi si pe mine mama daca as fi bolnava.

Si chiar nu stiu daca chiar are ce cauta in programa scolara, oricat de frumoasa ar fi, e prea trista si nu cred ca un elev la varsta de 10-11 ani, intelege ceea ce trebuie din ea.

briu spune:

Doamne eu de cate ori o citesc plang,imi aduc aminte cand ne_a citit_o prima oara la scoala am ramas marcata nu ma puteam abtine sa nu plang desi uni colegi radeau de mine,nu cred ca este indicata aceasta lectie copiilor si plus de asta nu e asa importanta!

craciunitza spune:

M-a intrebat copilul aseara: prepelitoiul unde era? Na, raspundeti voi
Ce tampenii sunt in programa scolara

Nu certati copiii cand viseaza!
Copiii
Noi doi
Mitele iubitele

marcellinna spune:

Greu subiect si grea lectie.imi amintesc si eu de "Puiul" si cat de cu inima franta am fost cand am citit-o si o explicam.Apoi a mai fost si "Fetita cu chibriturile" si apoi "Fefeleaga" la care toti din clasa,pana si cel mai zapacit din colegi am plans.
Sunt lectii grele si nu ma refer la teme pt acasa date de scoala ci lectii de viata .Probabil ca dupa "Catelusul schiop" in care copiii sunt sensibilizati la gradinita vis-a-vis de cruditatea fata de animale si nu numai , celelalte povesti si poezii enumerate aici sunt destinate intr-un fel acelui "mama lasa-ma sa cad ca sa invat sa ma ridic".
Spun asta pt ca in viata fiecaruia din noi pot sa apara evenimente tragice.
Puiul e o lectie grea de viata...poate vrea sa ne invete sa nu judecam intr-un anume fel,sa nu judecam prea aspru alegerile altora si ca nu intotdeauna lucrurile sunt asa cum par a fi.Stiu ca pt un copil e o lectie foarte dura.Nu intotdeauna alegerile pe care suntem pusi sa le facem in viata sunt usoare.Cred ca asta e samburele la "Puiul".
E o lectie dura chiar si pt parintii care sunt pusi in situatia de a explica propriilor copii o sumedenie de problematici,sa explice sentimente (asta-i grea treaba)si sa le spuna copiilor oarecum pe intelesul lor ca lumea si viata nu sunt intotdeauna roz si drepte.

Fetita mea primise cadou cand era mica o carte cu povesti pt copii,printre care era si "Fetita cu chibriturile".
Tin minte ca a plans mult si ca un timp m-a pus sa i-o recitesc odata si inca odata in vana speranta ca literele se vor incurca si ca macar odata povestea va avea un happy-end la fel ca celelalte.

Am discutat mult cu ea pe marginea acestei povesti,i-am explicat ca nu toti oamenii sunt la fel,ca e important sa nu trecem nepasatori pe langa cel aflat in nevoie ,ca acea fetita nu a avut norocul sa aibe langa ea parinti care sa o ingrijeasca.
Au trecut anii ,nu multi si intr-o zi in timp ce iesea de la scoala,pe trotuar trecea o clasa de copii de la o casa de copii....stiti si voi cum era acum 10 ani...copiii aceia cu ochii mari si plini de intrebari,cu hainute ce nu se potriveau nici ca marime nici ca si culoare.
Un copil din clasa fetei mele ,la vazul lor s-a pus sa tipe "uite trec handicapatiiiiiiii!!!"...si fata mea a plans pt ca nu putea sa reactioneze.Se simtea neputiincioasa in fata acelei privelisti si in fata batausului clasei.

Nu e usor sa arati copiilor toate culorile lumii si ale vietii...dar e necesar chiar daca nu e usor.In fond cine a spus ca viata e frumoasa,a spus-o intr-o zi in care soarele a rasarit pe strada lui...si stim cu totii ca nu toate zilele sunt cu soare.

Craciunitza,nu te supara pe mine pt ceea ce am scris.Stiu cat e de greu,dar ai sa culegi roadele acestor dialoguri cu fiul tau muuult mai tarziu.

ligeea spune:

E povestea pe care o tin minte si-acum .Noua ne-a dat tema individuala sa citim toate povestirile ..Si stiti cam cum sunt toate . Era una cu un caine,una cu privighetoarea, numai povestiri optimiste.
In acelasi registru e si Catelusul schiop , de la gradinita .E ciudat, dar mi-a ramas senzatia aceea de pierdere ireparabila. Cred ca atunci mi-am dat seama pt. prima oara ce inseamna o boala grava sau moartea .
Si mai eo povestire se numea Urchiusa zburlita , atat am plans ca mama a facut disparuta cartea. O reciteam mereu si jeleam cat cuprinde .
E adevarat ca , copiii trebuiesc obisnuiti cu viata cu bune si cu rele.Dar sa faci anliza` de text cu asa ceva , cu intrebari de-alea idioate mi se pare cam mult.

mcbeal spune:

Nu pot sa cred ca a ramas in programa scolara! Imi amintesc ca si eu am plans de m-am umflat cand am citit 'Puiul' (si au fost putine lecturi din cartea de romana care sa ma induioseze, dar asta a fost una dintre ele...). Ce Dumnezeu tareaza copiii asa! N-au minte, pe bune! Asa vor ei sa ii obisnuiasca cu greutatile vietii...