DUMNEZEU ne iubeste pe toti la fel
Raspunsuri - Pagina 3
malla spune:
Dana imi plac poeziile, le-am recitit, le stiam intr-adevar sunt de fratele Traian Dorz, a scris muuuulte poezii din dragoste pentru Cristos. A fost ostas desavarsit in lupta asta pe acest pamant, si a dus steagul pana la moarte trecand prin multe greutati. A rabdat si a suferit pentru ca nu a vrut sa renunte la Dumnezeu si nu l-a negat. Si-a petrecut 17 ani si jumatate in inchisoare din aceasta cauza. Vezi, de aceea sunt asa frumoase poeziile lui ca le-a scris cu multe jertfa si a pus mult suflet.
Eu am carti intregi cu poezii scrise de el si cu meditatii facute de el, sunt absolut superbe. De fapt bibloteca mea e compusa in mare majoritate din cartile lui:) Un om deosebit! Desi a trecut la Domnul el traieste prin cartile care ni le-a lasat!!!
Andrei si Adriana
malla spune:
Am sa redau si eu o poezie aici, scrisa de fratele Traian Dorz, spre mangaierea multor suflete:
Doamne, Tu-n necazuri langa noi ramai
Chinurile noastre Tu le-nduri intai,
Ele mai-nainte trec prin mana Ta
Si nu-ngadui numai Cat putem purta.
Lacrimile noastre numarate sunt,
Tu masori povara duhului infrant,
Tu porti mana care taie-n rana grea
Si nu-ngadui numai cat putem purta.
Chinurile noastre Tu le-ai marginit,
Marginita-i jalea celui asuprit
Marginit e raul si puterea sa
Si nu-ngadui numai cat putem purta.
Doamne, Tu-necazuri Fii cu toti ai tai
Sa nu mearga singuri pe-a durerii cai.
Cantareste crucea Tu cu mana Ta
Sa nu-ngadui numai cat putem purta.
Andrei si Adriana
malla spune:
Alta poezie scrisa tot de Fr. Traian Dorz:
Ce-ti voi spune oare Tie, Dulce Preaiubitul meu,
Cand odata o sa fie sa fim numai Tu si eu?
Care oare-ar fi cuvantul ce-o sa -l pot rosti uimit
Cuprinzand tot simtamantul cat, traind, Ti l-am sfintit?
Cum o sa-mi inalt spre Tine din al Portii Slavei Prag
Ochii tremurand in lacrimi - cu sfiala ori cu drag?
Cum o sa raspund Privirii care-mi va patrunde tot,
Am sa pot grai o vorba? Sau nici una n-am sa pot?
Ce-o sa pot sa spun privindu-Ti semnul ranelor arzand,
Oare-am sa le vad si-acele de la mine oarecand?
O sa stiu vreo multumire pentru cate mi-ai facut
Sau o sa-Ti graiasca numai plansul siroind tacut?
Oare n-ai sa-mi ceri talantii care mi i-ai dat si nu-s,
Oare n-ai sa-ntrebi de rodul care trebuia adus?
Fi-mi-va oare-ndreptatire, fi-mi-vor dezvinovatiri
Sau ce am sa-Ti aflu oare, intr-o clipa, din priviri?...
Doamne, toata-ndreptatirea de vreun grai as mai avea
Cred c-as spune-atuncea numai: "Te-am iubit..." -
- si voi tacea...
Andrei si Adriana
malla spune:
Zorim pe drumul vietii cu mers asa grabit
De parca niciodata n-ajungem la sfarsit
Si strangem la gunoaie si ziduri inaltam
De parca niciodata n-ar fi sa le lasam.
Sa ne oprim si sa privim
Spre unde ne grabim
Si cat putem - acum sa vrem
viata s-o avem.
Mor langa noi parintii si prieteni dragi si soti,
Mormantul nu alege, la fel ii ia pe toti,
Si mor pe neasteptate, se duc si noi privim
De parca niciodata noi n-ar fi sa murim.
Din cate toamne, frunza ne-a spus ceva cazand,
Si parul alb la tample, si ochii lacrimand,
Si mersul greu pe cale, si suflul mai greoi,
Si totusi parca moartea n-ar fi si pentru noi.
O, daca astazi inca mai esti aici - si viu,
E semn ca pentru tine, nu-i totusi prea tarziu,
Dar maine, - maine poate sa vina-al tau apus,
Ce mare lucru este sa vii azi la Isus!
(Scrisa de acelasi Traian Dorz)
Andrei si Adriana
malla spune:
Ce suntem noi, Doamne? - umbra si parere,
Un suspin de-o clipa, iar apoi tacere,
Ce curand ne creste si ne ia pamantul,
Izvoram ca apa si plecam ca vantul.
Ce lasam noi, Doamne, la plecarea noastra
Din taina cea neagra sprea taina albastra?
Vrednica-i de voia si zarile Tale
Doar urma luminii pe-a dragostei cale.
Ce luam noi, Doamne, din visul opririi,
Doar sfanta cenusa jertfita iubirii,
Cereasca mireasma ce-am ars rugaciunii
Si roaua de aur din ochii minunii.
Ce tinem noi, Doamne, al nostru-n vecie?
doar ce dam acuma la altii si Tie,
Doar dulcea tacere sfintita-n suspine,
Doar ceasul de taina trait langa Tine!
Traian Dorz.
Andrei si Adriana
DANA26 spune:
adinell 
sunt superbe poeziile!
DANA
malla spune:
da, Dana sunt frumoase!
Traian Dorz, cel care a scris aceste poezii zicea:
"... pentru a scrie ceva care sa miste si sa ramana, se cere mai intai sa citesti mult, sa asuzi mult, sa te rogi mult, sa iubesti mult si, mai ales, sa suferi mult. Fara acestea, literele nu stralucesc, corzile nu vibreaza, lacrimile nu rasar..."
Andrei si Adriana
malla spune:
Nu mai scrieti poezii? Ca eu tot intru sa mai citesc pe aici si ...nimic:)
Se poate sa punem si poezii - creatii proprii sau meditatii scrise de noi..ca poate citindu-le unele de la altele ne bucuram sufletele cu ele. Ce ziceti, sunteti de acord?
dana, ce spui, te intreb pe tine ca tu esti initiatoarea subiectului, si sa nu crezi ca vreau sa fac ceva rau pe aici:) Nu este nici o suparare daca raspunsul e "nu".
O zi faina va doresc la toate!
Andrei si Adriana
DANA26 spune:
adinella,draga mea,chiar m-as bucura daca ai posta aici si creatii proprii sau meditatii.
mi-ar place sa fim mai multi aici,deoarece DUMNEZEU ne iubeste pe toti la fel si niciodata nu e prea tarziu sa ne intoarcem la EL.
va pup si va astept!
DANA
irina.c. spune:
Un subiect foarte frumos,Dana!
Pun si eu cateva poezii care-mi plac.
Cea de mai jos e scrisa de Sfantul Ioan Iacob,un sfant roman care s-a nevoit si a trecut la Domnul in muntele Athos:Daca nu se duce mintea
Sus la ceruri sau la moarte,
Prea usor se rataceste
La vorbirile desarte.Si de nu se odihneste
Mila pacii intru noi,
Vom gasi mereu pricina
De gālceava si razboi.Iar cand nu ne dam silinta
Spre cunoasterea de sine,
Cantarim mai totdeauna
Numai faptele straine.Irina si 
bb Ilinca(26 aprilie '04)
"Traim intr-un paradis al nebunilor."
Serafim Rose