Ortodoxie din Postul Mare in Postul Mare(22)
Raspunsuri - Pagina 10
DARAEL spune:
quote:
Originally posted by cataghe
Uite, eu de exemplu nu pot fi de acord cu tine si cu sfintii aia cum ca mantuirea in zilele noastre nu mai poate fi atinsa decat prin boli si necazuri, de aia ma si rog mereu la Dumnezeu sa ne fereasca de boli si necazuri (daca am crede cu adevarat ca mantuirea nu se poate atinge decat prin ele, probabil ca ne-am ruga cu totii pt cat mai multe boli si necazuri - ptiu, Doamne fereste!!)
Se pare ca tu vrei sa ma lasi pe drumuri
...... auzi, fara boli, fara dureri...... pai io cum o sa mai dau pacientilor 3x1 tb/zi 
?Si io care credeam ca tii la mine
!Adrian
http://www.geocities.com/dara2el/
6 tehnici in asteptarea lui BB mic
„Doua lucruri sunt infinite: universul si prostia omeneasca, si inca nu sunt sigur de primul.” Albert Einstein
adriana spune:
cititi.. pana la sfarsit:)
Parintele Ghenadie era de loc din satul Flamânzi, judetul Botosani. El a venit la manastire fiind în vârsta, batrân peste 70 de ani, dar nu a fost casatorit, ca din copilarie a fost pe la oi. Dar a venit la manastire printr-o împrejurare cam asa. Îmi aduc aminte ca în primavara anului 1932 eram la Vecernie si numai dupa ce am tocat jos pentru Pavecernita, vad un batrân înalt, cu barba si par mare ca, fiind descult, îsi stergea picioarele cu zapada. Ma uit la el, îl pândesc sa vad ce are sa faca, vad ca intra în biserica în pridvor, se pune în genunchi si se închina la o icoana a Domnului, face închinaciuni multe, multe, apoi la alta icoana asemenea face, asa s-a închinat pâna la terminarea Vecerniei. Când, la iesire, îl opresc si îl întreb: "De unde esti batrânule si cum te cheama", iar el zice: "Sunt de la Flamânzi". "Ai vrea sa mergi la mine în sara asta?", "Da", zice, "merg". Asa ca îl iau la chilia mea, caci voiam sa-l întreb de ce îmbla descult, asa ca dupa ce am stat putin la masa, l-am întrebat: "De ce frate îmbli descult? Ce, nu ti-i frig la picioare?", iar el zice: "Parinte, eu m-am pornit de la Ripiceni, încaltat dar de la Guranda am vazut ca se încarca opincele de glod, si hoitul nu le poate duce, asa ca am asternut sorica pe zapada si am închinat câteva matanii, si am lasat ca hoitul sa mearga descult, daca nu-i vrednic sa-si duca ochincile". Am facut eu socoteala, de la Guranda pâna la noi ar fi vreo 20 kilometri: "Bine frate, da nu-ti era frig?". "Nu", zice, "mie nu-mi era frig, dar hoitului, treaba lui, ce sa-i fac".
Asa ca dupa mai multa vorba i-am pregatit patul sa se culce, iar el zice: "Nu ma culc pe pat, Parinte, ca eu asa gios sunt învatat, pe pat nu am dormit de când eram mititel, iarta-ma, ca mi-i frica sa nu cad gios". Ce sa fac, i-am asternut jos, si ne-am culcat, eu în alta odaita, ne despartea o perdeluta. Am adormit si ne-am trezit la niste bufnituri, ce sa fie, ascult dar stau linistit: el saracul se închina, facea metanii în genunchi si îsi facea cruce, la frunte nu se auzea iar la piept, umarul drept si stâng facea pocnituri, ca atingea bondita de cojoc, iar când atingea fruntea de pamânt, dadea de nadejde. Ma apuc sa numar sa vad câte are sa faca, am tinut socoteala pâna la opt sute, si am adormit numarând. Dimineata când m-am sculat s-a sculat si el, si "gata", zice, "plec la Sfântul Ioan la Suceava", iar eu zic: "dar sa te încalt, poate ca vei speria oamenii, si înca te-ar si mai necaji, ori vei cadea si în mândrie", iar el zice: "Da ce-i aceea mândrie, ehe, parinte, eu am grija asta, ca eu am fost în Basarabia, si am vazut acolo pe un frate, care îmbla descult si cu capul gol, si mânca numai prescuri, si l-au batut oamenii si gondanii, si într-o vreme l-au astupat cu zapada, si a stat toata noaptea în zapada, iar a doua zi l-am gasit foarte linistit, se topise zapada împrejurul lui si din picioarele lui iesea abur, si când l-am laudat eu, si am zis ferice de fratia ta, frate Nicolai, el mi-a zis: ce zici frate Gheorghe? Are sa vie vremea sa ma puie la cazan, atunci se va vedea daca voi putea rabda". Asa batrânul meu musafir m-a bagat în multe încurcaturi, dupa care a trebuit sa tac, iar la urma i-am facut o propunere, cam asa: "frate Gheorghe, nu cumva ai vrea sa vii la noi în manastire, eu te-as primi sa stam împreuna, pâna la moartea noastra", iar el zice: "Maicuta Domnului cu noi parinte, mai am ceva datorii, si asa dupa ce-mi platesc datoriile voi veni...Ramâi sanatos parinte", iar eu zic: "mergi sanatos frate Gheorghe" si asa ne-am despartit ...
A trecut mult timp, si chiar eu uitasem de acest frate, si numai ca prin 1940, primavara, ma pomenesc cu un flacauas, care se recomanda a fi nepotul lui fratele Gheorghe, si zice: "eu Parinte Paisie sunt nepotul lui mosu Gheorghe Avatamanitei, si m-a trimis la sfintia ta, ca sa-i spui daca nu-i pacat sa se duca la un doctor, ca sa stii parinte ca mosu Gheorghe, de un an de zile nu vede deloc, si sta la noi, si te roaga pe Sfintia ta daca poti sa-l primesti, aici la Sfânta Manastire". Aceste cuvinte auzindu-le eu, mi-am facut socoteala sa-l primesc, dar daca nu vede deloc, ce fac eu? Sa-l pierd prin padure sau, Doamne fereste, cade în vreo groapa si zic baitanasului: "mai baiete, du-te si spune-i lui mosu Gheorghe sa se duca la spital la doctor, ca si doctorii sunt lasati de Dumnezeu si daca va vedea cât de putin sa vie, iar daca nu va vedea, tot sa vie, ca îl primesc oricum...".
Si îndata mi-am prins a face planuri cum sa fac, m-am sfatuit cu Parintele Staret ca cu binisorul sa-mi ieie ucenicul pe care îl aveam, care era acum calugar, si deja aveam eu ceva nemultumiri cu el si care era cam contra de a mai primi pe un altul cu noi si înca nu se mutase ucenicul, si ma pomenesc într-o zi cu doi batrâni, înalti, cu capetele goale, albi amândoi si unul cam plesuv; iar unul ducea de mâna pe celalalt, si cum ajung în casa se pun în genunchi, si cu lacrimi în ochi zice fratele Gheorghe: "Maicuta Domnului cu noi parinte Paisie, te rog cu toata inima sa ma ierti ca nu te-am ascultat sa vin atunci când m-ai chemat. Daca faci bunatate sa ma primesti amu, ca drept voi spune, am fost la Iesi la operatie, si amu vad oleaca", atunci eu i-am cuprins pe dupa cap, si cu lacrimi de bucurie am zis: "bine ati venit fratilor, bucuros te primesc tatacutule, dar va trebui sa avem amândoi rabdare, ca vrajmasul o sa ne faca stinghereala", asa ca ne-am fagaduit înaintea lui Dumnezeu sa rabdam pâna la sfârsit. Asa ca ne-am pregatit de rabdare amândoi si ne-am apucat de treaba, eu mai cu ascultarea la biserica, iar fratele Gheorghe mai mult sa se roage si ce mai putea el sa faca. Asa ca saracul batrânel, de bucurie ca l-am primit, se apuca el singur sa faca câte ceva, fara sa-i spun eu, asa ca se apuca de matura casa, mai scutura toalele, spala blidele si altele, caci îi placea curatenia batrânului ca în vremea lui, a fost cioban si baci, de toate, înca se si spala singur, odata m-a întrebat: " asa, Parinte Paisie, oare nu-i pacat daca mai spun ce am fost si ce am mai facut în viata?" Iar eu i-am zis, "Daca nu te lauzi si nu te mândresti, nu-i pacat, ca câte odata este de folos pentru altii", apoi începe a spune: "Eu Parinte din mica copilarie am plecat de la parinti si am îndragit oile, pâna mai anul trecut.
Am botezat 50 de copii si la toti le-am dat câte o oaie, am ajutat fratii si nepotii înca si la streini, am crezut ca fratii si nepotii ma vor ajuta si ei pe mine asa ca acum îmbolnavindu-ma, li era rusine cu mine, sa ma duca la Sfânta Biserica". Asa cu lacrimi îmi spunea batrânul, ca avea darul lacrimilor. Când auzea de Dumnezeu, de Maica Domnului, de sfinti, apoi varsa lacrimi multe, multe; pentru aceasta îl iubeam, ca nu ma mai saturam de vorba lui. Câteodata matura prin casa, si fiindca nu vedea asa bine, mai ramânea câte o dâra de gunoi, iar eu voiam sa matur a doua oara: vai ce mai plângea saracul; iarasi odata, am pus la murat foi de ceapa, am strâns mai multe ca punându-le într-un chiup mare de lut, nu au încaput toate. Ci au mai ramas, le-am lasat ca tot eu sa pun în alt chiup. Am plecat la ascultare, si când am venit am gasit chiupul crapat în doua , iar foile de ceapa stateau ca un cot de lup, în sus, iar pe fratele l-am gasit la paraclis unde se închina plângând. Ce se întâmplase: vazând foile ramase a fortat chipul sa încapa toate, si apasându-se pe chiup, a crapat si s-a despicat în doua. Asa saracul acum trebuia sa verse lacrimi pentru a-si ispasi pacatul; l-am gasit plângând si acolo i-am zis: "Lasa, nu mai plânge, ca doar nu-i o vaca"; si l-am iertat.
Multe strachini mi-a stricat caci el le spala, altadata le punea pe masa si numai de marginea mesei, le atingea si cadeau jos, se stricau , iar lua hârburile si le azvârlea peste gard, iar când venea vreun cunoscut, îi ruga sa-i dea ca împrumut bani, sau sa-i aduca strachini, în loc. Ma întreaba odata: "Parinte, oare cam câte matanii sa fac eu pentru un leu", iar eu am zis: "Cred ca ar fi potrivit 10 metanii pentru un leu", iar el, "Ba nu parinte, eu fac o suta de metanii pentru un leu, ca îmi mai da si mie cineva câte un ban, si eu as vrea sa fie platit, ca poate mai dau si eu la vreun sarac, si as vrea sa fie osteneala mea ..." Asa era de corect batrânul meu, ca nu vrea sa fie dator cu ceva. De la o vreme mai vedea câte o leaca, si se ducea si la biserica singur, iar când venea îmi spunea: "Parinte Paisie, eu mai dau buna ziua si la câte un par, la cioate, si alta data zic si la femei blagosloviti, si nu vreau sa-mi raspunda, ca nu cumva sa se mândreasca cioatele si femeile, pentru ca eu am crezut ca-s oameni, sau parinti ..." Asa spunea iubitul meu batrânel cam glumind, dar era foarte sincer.
Odata m-am dus cu el la Târgu Sulita pentru ca trebuia sa fac mutatia în comuna, si din nefericire, ne-am întâlnit cu seful de jandarmi pe strada, care nici una nici doua, mi-a luat batrânul la rost, învinuindu-l sau probându-l a fi hot; eu am crezut ca seful glumeste, dar vazând ca îl ia în serios, i-am zis jandarmului: "nu glumi sefule cu batrânul, ca nici nu vede bine; eu am venit sa-i fac mutatia". Dar seful mi-a luat batrânul la post, zicând: "lasa ca scot eu tâlhariile din el". Vai, bietul batrân ce mai plângea saracul si zicea: "Domnule sef nu am furat nimic". "Nu se poate, trebuie sa te leg , ca sa spui cine a furat banii, si unde i-ai dat". Nu am avut ce face, plângeam si eu de mila lui, sa vezi un batrân cu barba alba... Am mers si eu pâna la post, si vazând ca nu are gând sa-i dea drumul am lasat batrânului o pâine si vreo câtiva bani, si m-am întors plângând acasa. A doua zi, ma pregateam sa merg la târg, sa-mi vad batrânul, numai ca pe la ceasul 9 vine batrânul acasa bucuros. "Bine ai venit frate Gheorghe, ce ai patit? Ai scapat? Te-a fi batut", iar el zâmbind zice: "Maicuta Domnului cu noi, parinte! Nu m-a batut, dar dupa cum ai vazut sfintia ta m-a bagat în cancelarie, si am stat acolo pâna seara, se mai rastea la mine, a scris pe hârtii si zicea ca ma trimite la Botosani, iar eu vazând ca nu are în gând sa-mi dea drum am început a închina metanii, iar seful vazând ca ma închin, a strigat la mine: "Ce faci mosule acolo?" Eu am spus ca ma închin. A strigat tare, încât a auzit femeia lui, si venind femeia , si vazând cum ma închinam a zis barbatului: "Vasile, da-i drumul mosneagului ca avem copii" , iar el: "Nu-i dau drumul ca-i hot".
Era aproape noapte acum, si vazând ca nu încetez de a ma închina, a deschis usa si a strigat: "Iesi hotule afara, si sa nu mai vii pe aici! Pleaca!", iar eu am început a plânge, vazând ca era noapte, si am zis: "Dar unde sa ma duc eu acum? Ca nu vad bine nici ziua...". Atunci m-a dus un alt gondaci la o casa, si am stat pâna dimineata, si m-a adus Maicuta Domnului sanatos. L-am întrebat: "Cam câte metanii ai facut?" Iar el zice: "Cam peste trei mii". Asa am zis si bogdaproste si Dumnezeu sa-i deie sanatate sefului si sa-l ierte ...
Mult ma luam cu batrânul meu caci câteodata îmi mai spunea si câte o gluma cam de râs, dar el o spunea serios. Zice: "Parinte, eu odata m-am nimerit la o înmormântare, ducea pe un mort la groapa; când sa deie mortul în groapa eu m-am repezit si i-am luat caciula din cap si o am dat la un sarac, caci m-am gândit: la ce sa putrezeasca caciula buna, si cum sa steie el la judecata cu caciula în cap. Ce zici , Parinte, oare mare pacat am facut?"
Se întâmpla câteodata ca raceam, si îl puneam sa-mi faca frectie, iar el zicea: "Lasa parinte ca îti fac frectie pâna ce a curge apa din podele..." Odata l-am pus sa ma bata cu urzica pe spate, iar el asa de încet purta urzica, parca nu ar fi îndraznit sa ma atinga; saracul zicea: "Lasa parinte sa creasca urzicile", si plângea cum se plânge.
De multe ori fiind eu bolnav, sta în genunchi lânga patul meu si se închina; se temea saracul sa nu mor, ca zicea ca nu ar dori sa ramâie el de mine. Se îmbolnavea si el câteodata, iar eu i-as fi facut si lui vreo frectie pe spate, iar el zicea: "Parinte Paisie eu de când sunt pe lume, nu a pus nimeni mâinile pe mine, dar nici injectie si zicea: lasa ca-mi fac eu singur frectie". Asa ca se punea în genunchi, si se închina pâna ce curgea sudoarea din tot trupul, si numai ca venea si zicea , "Iaca Parinte ca mi-am facut si eu frectie..." si se arata voios... În ultimul timp, s-a îmbolnavit mai tare, dar înca putea sa umble. Eu m-am dus la biserica ca era priveghere înspre o zi mare, l-am lasat acasa, în pat, nu am stat pâna la terminare ca aveam grija de batrân. Când vin acasa, ma duc în odaia unde l-am lasat; nu-l gasesc si strig: Frate Gheorghe, încoace, frate Gheorghe încolo, numai ca îl gasesc în alta odaie, obosit sta pe un pat acolo. "Frate Gheorghe", îl întreb, "da ce faci aici"? Iar el zice "Maicuta Domnului cu noi, parinte! Dupa ce ai plecat mata la biserica, eu am vrut sa ies afara si m-am ratacit, si am umblat prin toate odaile si prin paravan, si nestiind unde sunt, am strigat cu lacrami la Maica Domnului, si numai ca a venit Maicuta Domnului cu doua lumânari aprinse, si mi-a zis: "Taci, nu te teme"; si m-a luat de mâna si m-a adus aici, si nu-i de mult de când a iesit din chilie. Nu te-ai întâlnit cu dânsa? Atunci eu nu am zis nimic, auzind acestea , mi s-a parut ca aiureste.
Cam trei zile a stat asa cam în agonie. Multe îmi spunea: "Parinte, sa vezi o droaie de gânganii... si fac scamatorii, joaca înaintea mea, altii se învalatucesc cu toalele de pe paturi, si se dau de-a tavalugul prin casa, iar când aud usa ca vii mata se sperie si zic "iar vine", si fug care încotro..." Asa vazând eu slabiciunea lui, l-am facut calugar, cu numele Ghenadie; si dupa calugarie s-a împartasit si s-a îndreptat. Înca a mai trait un an si mai bine, facând ascultare la ce se pricepea el cu toata dragostea, iar în toamna anului 1945 s-a îmbolnavit mai tare, a cazut la pat, patimind câteva zile de o boala de pântece. Am mai stat pe lânga el si cu ce puteam îl ajutam. Asa ca înainte de ceasul sfârsitului s-a cerut afara. L-am scos, cu tolul, înca cu un frate, s-a cerut sa-l ducem prin împrejurul casei, iar când am ajuns în dreptul usii a zis: "Lasati-ma aici". L-am lasat pe iarba verde sa se odihneasca, si întorcându-l cu fata spre rasarit s-a linistit s-a adormit somnul de veci...
Dumnezeu sa-l ierte! ... Avea peste 70 de ani.
Parintele Paisie Olaru
casandra spune:
--------
cataghe:
Si cum ne putem noi compara cu Fiul Lui Dumnezeu, nu e cam mult?
--------
Nu stiu, dar Sf Maxim Marturisitorul spune ca la judecata, viata noastra va fi comparata cu viata Mantuitorului.
DARAEL spune:
quote:
Originally posted by adriana
cititi.. pana la sfarsit:)
!Adrian
http://www.geocities.com/dara2el/
6 tehnici in asteptarea lui BB mic
„Doua lucruri sunt infinite: universul si prostia omeneasca, si inca nu sunt sigur de primul.” Albert Einstein
gandacelu spune:
dragele mele,
ma intorc dupa o luuuuunga absenta... unele dintre voi stiu deja, facem o revista pentru educatia copiilor de gradi, e aproape gata, e chiar gata de fapt, mai avem cate ceva de finisat pe ici pe colo
pentru cine nu stie, va anunt ca a colaborat si laurentiu dumitru
inca nu am apucat sa citesc ce ati mai postat, sunt fooooarte obosita, dar si foarte multumita... va imbratisez si sper sa-mi revin in curand
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=71551" target="_blank">o situatie tragica
mami de ileana si ioachim
cataghe spune:
Fetelor, vad ca voi sunteti pe aceeasi lungime de unda si tot ce se poate sa fiti pe vreo treapta superioara fata de mine, insa eu trebuie sa va dezamagesc (ca de obicei). Eu tot ce simt in fata celor 3000 de matanii ale cuiva este compasiune. Ma intreb unde te pot duce 3000 de matanii? La o transa vecina cu epuizarea sau viceversa? Sa nu o luati drept un comentariu dispretuitor, caci nu e. Fiecare il slujeste pe Dumnezeu cum crede si cum poate. Dar mi-e imposibil sa rezonez.
Va las deocamdata si ma duc la ale mele. Da' sigur mai vin.
P.S. Oricum, am tot respectul pt cel care-si face cele 3000 de matanii in chilia lui. Prin comparatie cu cel care le face in fata unei icoane pe care alti 100 de oameni asteapta la rand s-o pupe
. Acuma chiar sper sa nu va suparati.
_
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)
irina.c. spune:
quote::)) Cata,uite asa te nevoiesti ,rabdand si ingaduindu-l pe ala care face suta de matanii,si tu astepti sa te inchini,si el parca nu mai termina...Noi vrem sa ne aruncam la experiente duhovnicesti extraordinare,si uite asa ne smereste Dumnezeu,punandu-ne sa-l rabdam si sa-l iubim pe aproapele...Mi-a placut o vorba a Maicii Siluana "noi ne iubim departele,cu aproapele e mai greu
Originally posted by cataghe
Fetelor, vad ca voi sunteti pe aceeasi lungime de unda si tot ce se poate sa fiti pe vreo treapta superioara fata de mine, insa eu trebuie sa va dezamagesc (ca de obicei
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)
"Cand ne calca icsulescu pe bataturi se vede tot crestinismul nostru...Muuult mai avem de mers,vorba par. Rose...Irina si bb Ilinca(26 apr '04)Trebuie sa cobori din barca daca vrei sa mergi pe ape.
today
fdoina spune:
Adriana, Maica Domnului cu tine si cu noi toti
Face cineva milostenie sa puna si`predicile pr Savatie, Puterea duhovniceasca a deznadejdii si Tamaduirea prin iubire? Ca parintele nu pomeneste nimicuta despre matanii (nu ca nu le-ar face) si poate o sa-i placa si Catalinei
cataghe spune:
quote:
Originally posted by irina.c.
:)) Cata,uite asa te nevoiesti ,rabdand si ingaduindu-l pe ala care face suta de matanii,si tu astepti sa te inchini,si el parca nu mai termina...Noi vrem sa ne aruncam la experiente duhovnicesti extraordinare,si uite asa ne smereste Dumnezeu,punandu-ne sa-l rabdam si sa-l iubim pe aproapele...Mi-a placut o vorba a Maicii Siluana "noi ne iubim departele,cu aproapele e mai greu
Irina si bb Ilinca(26 apr '04)
Trebuie sa cobori din barca daca vrei sa mergi pe ape.
today
Poi bine mai, dar ala care nu mai termina cum sta, nu cu iubirea, da' macar cu grija de aproapele? Nu se gandeste si el ca mai sunt 100 de oameni care asteapta in spatele lui? ...Sau aia 100 trebuie musai sa vaza cat e el de evlavios si ce multe matanii face, hm? Ca se presupune ca el, care e marele crestin, ar trebui sa se gandeasca la aproapele mai mult decat mine care stau pe margine si admir privelistea (io nu simt nevoia sa stau la coada, a propos).Hihi, acuma tre' sa va povestesc, ca nu ma pot abtine
. Duminica trecuta, coada mare la pupat Evanghelia, si o biata femeie care se nimerise alaturi, din cand in cand scotea un servetel din poseta si o stergea de ruj in urma "cucernicelor"
...Uof, uof!_
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)
cataghe spune:
quote:
Originally posted by fdoina
Adriana, Maica Domnului cu tine si cu noi toti
Face cineva milostenie sa puna si`predicile pr Savatie, Puterea duhovniceasca a deznadejdii si Tamaduirea prin iubire? Ca parintele nu pomeneste nimicuta despre matanii (nu ca nu le-ar face
Mei Doina, bag de seama ca tu ma cam iei in balon, cum ar veni
Dar uite, a propos de chestia asta, cel putin aici la noi, pana acuma singura imprejurare in care i-am vazut pe preoti facand matanii a fost de Pasti... Vorba ta, nu ca nu le-ar facem probabil ca le fac, da' nu la slujba de duminica._
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)