Calauzele tarmurilor

Am o pasiune inexplicabila pentru faruri. Ma mira, caci n-am fost crescuta aproape de mare, nici macar pe departe, si totusi ma atrag cu o forta numai de ele stiuta. Prima data cand imi amintesc visand cu ochii deschisi la ele era pe vremea cand citeam Jules Verne. Nu stiu in care carte anume. Nu sunt o pasionata de faruri in sensul colectionarului, sau, orisicat, a unui aficionado, al pasionatului in sensul conventional al cuvantului, n-am vazut niciodata un far in realitate, n-am facut o excurise inadins sa vad unul. Ce simt eu este mai degraba o atractie irezistiila cand le vad in poze, ma simt subjugata. In mod instantaneu, oricat de obosita, stresata sau apatica as fi, simt un fuior electric prin mine, ma navaleste un soi de impacientare, si visez cu ochii larg deschisi la magia ce poate sa o raspandeasca o lumina in noapte, pe mare.
Undeva, intr-o librarie din Creta, am vazut cu ceva timp in urma un album magnific cu poze de faruri. Nu stiu ce s-a intamplat cu mine atunci si nu l-am cumparat. Era foarte scump, ce-i drept. Am regretat amarnic pe urma, insa stiu ca se va intoarce la mine albumul ala, sau altul, cumva, candva.

Pentru alti impatimiti fara explicatie,ca si mine, uitati ce am gasit:

http://www.wildnatureimages.com/Lighthouses.htm
http://www.pbase.com/garoessler/lighthouses
http://www.travel.hickerphoto.com/lighthouses-info.htm


pisici, flori si jucarele

______________________________
When the heart is full of love, the world is full of beauty