ce mai ramane dupa 10 ani ?
Raspunsuri - Pagina 5
Georgia2 spune:
A ramas convingerea ca daca in momentul asta ar avea nevoie de un transplant de inima nu as ezita sa-i dau inima mea. In rest s-a schimbat totul.
Ira spune:
Dupa 10 ani de convietuire normala o relatie ar trebui sa fie indestructibila...partenerii incep deja sa semene unul cu altul la rationamente, preferinte...se simt, devini indispensabili unul altuia...copiii ii unesc...
Dupa 10 ani de casnicie normala nici macar fluturasii treziti de vreun intrus
nu cantaresc prea mult in balanta. Aia vin si pleaca, o casnicie care-a durat 10 ani - totusi, f. greu mai poate fi distrusa.
Dupa 10 ani partenerul iti este ca o ruda de sange. Orice s-ar intampla, chiar si o despartire, o relatie cu el tot va continua.
In rest, ca si in orice alt fel de relatie de pe lumea asta....cam ce dai, aia primesti. Ralcat, incearca sa zambesti tu prima, sa saruti tu prima, sa sustii tu prima, sa iubesti si sa incurajezi tu prima. Daca te plangi, oricum nu te alegi cu nimic.
filofteia spune:
quote:
In rest, ca si in orice alt fel de relatie de pe lumea asta....cam ce dai, aia primesti. Ralcat, incearca sa zambesti tu prima, sa saruti tu prima, sa sustii tu prima, sa iubesti si sa incurajezi tu prima. Daca te plangi, oricum nu te alegi cu nimic.
Mare dreptate ai Ira. Mi-a placut tare mult ce ai scris.
quote:
Si din pacate in cazul meu, pasiunea oricum s-o dus de mult, incepe sa se duca respectul, iar obisnuinta devine una cu gust neplacut (nu spun acrisor pentru ca mie imi plac acriturile de fel).
Ralcat se pare ca problemele sunt si de la tine.
georgi75 spune:
Mi-ati dat de gandit... Nu avem 10 ani de casnicie inca(doar 6) dar avem vreo 11 de cand suntem impreuna.
Ce ramane? IUBIREA clar ramane numai ca acum e altfel.Cel putin la mine. S-a schimbat(fizic) in sensul ca s-a maturizat, a mai pus ceva pe el si-mi place mai mult acum.
Ramane RESPECTUL reciproc si asta conteaza foarte mult.
OBISNUINTA da, vine si ea o data cu trecerea anilor.Dar asta e un lucru bun.Ajuta de multe ori. Stii deja cum reactioneaza in varii situatii, ii cunosti deja obiceiurile si asta nu te mai enerveaza ca la inceputuri.
Raman COPIII si asta cred ca e cel mai imoprtant.
Si PASIUNEA desi nu cred ca moare. Doar vegeteaza...Cum e cand va reintalniti dupa o despartire de 2 luni sa zicem? Va doriti unul pe celelalt?
Ramanem NOI, O FAMILIE.
Si cred ca mai sunt. Multe. 
Este de o mie de ori mai bine sa fii optimist si să te inseli, decât sa fii pesimist si să ai dreptate
Georgiana-mami de Stefania(2,3 ani)
Avem si POZE
ralcat spune:
Pai Filofteia draga, normal ca problemele vin si de la mine, ca doara intr-un cuplu problemele pleaca de la amandoi, n-o fi el dracu si io ingeru. Nici n-am si nici n-am avut vreodata pretentia asta.
Si cand ma refeream la "cazul meu", ma refeream ca familia mea, e constatarea a ceea ce se intampla intre noi, probabil ca exprimarea mea cam lasa de dorit.
Si ce zice Ira e atat de frumos si de adevarat, dar cum e cand numai unul "pazeste dragostea" si numai el e primul.
Ira draga am insa o parte cu care nu sunt de acord, nu cred ca "ce dai aia primesti". Cred ca fiecare ofera cat poate iar cand ce primesti nu mai e echitabil fata de ce oferi apar frustrari. Parerea mea.
Raluca, leoaica cu Pui Nazdravan
coraly spune:
'In rest, ca si in orice alt fel de relatie de pe lumea asta....cam ce dai, aia primesti. Ralcat, incearca sa zambesti tu prima, sa saruti tu prima, sa sustii tu prima, sa iubesti si sa incurajezi tu prima. Daca te plangi, oricum nu te alegi cu nimic.'
De acord.
Si eu cred ca conteaza mult starea ta. Sunt in situatia ta legat de trezirile din 2 in 3 ore, de 1,4 ani incoace. Cred ca aceasta oboseala iti afecteaza grav cheful de viata si vezi multe chestii in negru. Si inca ceva. De obicei persoana depresiva nu isi da seama ca este in aceasta situatie. Tocmai felul in care vezi tu lucrurile ESTE o manifestare a depresiei. Incearca sa te odihnesti cum poti mai mult si sa gasesti un alt lucru diferit de copil pe care sa il faci numai pentru tine, ca hobby, relaxare. Da-i o sansa sotului. Cateodata trebuie sa faci si tu primul pas. Parerea mea este ca in orice relatie exista 2 persoane! Niciodata vina nu e in totalitate a unuia.
Am vazut acum raspunsul tau. Poate ca intradevar situatia e altfel la voi si sotul tau nu te sprijina cum ar trebui. Asta numai tu poti sa vezi cel mai bine. In orice caz, imi mentin parerea ca e o perioada dificila si trebuie facute eforturi din ambele parti. Incearca sa-l intelegi si tu pe el prima data, poate si el trece printr-o perioada grea si asa se manifesta, poate nu stie sa-i faca fata.
Coraly si bebe Sergiu
poze 1 an
Elena spune:
quote:
Originally posted by ralcat
Si ce zice Ira e atat de frumos si de adevarat, dar cum e cand numai unul "pazeste dragostea" si numai el e primul.
Ira draga am insa o parte cu care nu sunt de acord, nu cred ca "ce dai aia primesti". Cred ca fiecare ofera cat poate iar cand ce primesti nu mai e echitabil fata de ce oferi apar frustrari. Parerea mea.
Raluca, leoaica cu Pui Nazdravan
Dap, nu chiar in toate cazurile "ce dai aia primesti". Exista si cazuri din pacate cand un partener da iubire si primeste 'la schimb' numai indiferenta sau chiar pumni.
_
"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)
ionella3003 spune:
staticticile spun ca dupa primii zece ani fiecare cuplu trece printr-o criza resimtita mai mult sau mai putin... Acum depinde de multe lucruri cum se depaseste aceasta criza... reteta este,dupa parerea mea, un pic de dragoste, un pic de respect, un pic de prietenie si... un bb sau 2
!
Ionela 
si Alex
(DN 21.09.2004)
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=69542" target="_blank">Cu drag, MAMA
ligeea spune:
Noi ne-am casatorit cand eu aveam 20 de ani -chiar de ziua mea si el 22 si un pic. Si acum cred ca daca pentru a te casatori iti trebuie o stare de ,,gratie un moment care sa sa depaseasca cum spune nenea Iancu ,,uzul ratiunii ...
Eram amandoi studenti si n-am mai facut nici o faculatate ca parintii ne-au zis ca daca vrem familie sa ne-o intretinem. Pot sa spun ca daca nu am fi impartit totul de la incaput daca n-am fi fost impreuna aproape in fiecare moment nu am fi rezistat . Sunt prea mari orgoliile paersonale, prea mare e imixtiunea egoului in tot ceea ce faci. La noi de baza a fost totala incredere pe care ne-am acordat-o unul celuilatau fost perioade cand plecam cu singura pentru cate o saptamana -cu afaceri -si nu mi-a pus nici macar o intrabare desi barfe...au fost destule .Si acum daca sotul meu intarzie seara si nu ma suna sau nu raspunde la tel. sunt mai degraba ingrijorata ca a avut vre-un accident(s-a intamplat ) decat ca umbla brambura.Noi am avut sansa de a ,,creste impreuna , de a descoperi lumea prin propriile noatre puteri. Singurul regret pe care il am este ca, din cauza ca nu am avut posbilitati financiare la inceput nu am avut copii decat tarziu -acum 3 ani .
In rest, am muncit extrem de mult si acum am dobandit o independenta totala.Avem o afacere de o asemenea natura incat nu ne solicita prezenta in permananta. Pun cheile in cui si plecam de nebuni.
Scoala -facultatea am facu-o tarziu , am terminat-o la 30 de ani . La inceput mi-a fost greu sa ma acomodez cu toate pustoaicele de 18 ani, chiar eram si un pic geloasa , dar apoi m-am uitat si m-am gandit ca nu arat mai rau ca ele , ba chiar sunt mai bine mobilata la etajele superioare. Chiar ne-a facut placere perioada de ,,studentie , in care mergeam cu colegii la munte , la petreceri , era ceva ce noi nu traisem . Nu m-a facut sa ma simt nici o clipa amenintata , ba chiar imi spunea arat mai bine ca pustoaicele din an. (mare pisicher)
Nu m-a intrebat niciodata pe ce cheltui bani , cati mai am sau de ce-am cumparat vre-o prostie. Singurele pasiuni pe care nu le impartasim sunt vanatoarea si masinile . E iinebunit dupa masini ,pentru mine ele sunt doar un mijloc de locomotie . In schimb la amandoi ne place sa calatorim , facem diving , schiem , tot timpul liber ni-l petrecem impreuna cu placere , firesc. Avem prieteni comuni cu care ne intalnim .Ne pupam cand ne intalnim sau cand pleca , ne uram s-avem o zi buna din suflet , nu din automatism.
Cred ca e inportant pentru o femeie sa ramana femeie chiar si dupa multi ani de casnicie.
Ne si ciondanim , mama , mama . Cu pasiune , asa cum ne certam si la inceput .Motivele sunt in general legate de parerile divergente privind serviciul, el e mai ingaduitor , eu nu .Cine greseste plateste Eu sunt o fire foarte imprevizibila , niciodata nu stie la ce sa se astepte .
Ne pupam cand ne intalnim sau cand pleca , ne uram s-avem o zi buna din suflet , nu din automatism.Cred ca e inportant pentru o femeie sa ramana femeie chiar si dupa multi ani de casnicie. Trebuie sa te redescopere -si nu e doar o bla bla bla .
E important -asa cred ,sa nu devina obisnuinta sa te vada doar manajera si mama . Trebuie sa ramai si amanta lui , care nu mirosi a ceapa . Nu stiu , prietenii nostrii spun ca aratam cu 10 ani mai tineri desi nu stiu cati dintre ei au muncit atat de mult ca noi.
Trebuie sa ramai pe cat posibil omul de care s-a indragostit . barbatii au un ideal feminin pe care il gasesc la tinerete si pe care daca il pierd il cauta mai spre 40-50 de ani.
Nu am pijamale de-alea cu nasturi pe burta si nu ma doare capul daca se-ntampla chiar sa n-am chef de sex .
Cand a venit cel mic am avut noroc cu parintii care ne-au ajutat extraordinar de mult. E un rasfatat ......Desi am 33 de ani , ma gandesc ca la anul sa mai am un copil . Stiu ca M. isi doreste enorm sa fie doi , desi nu mi-a impus nimic.Ce credeti ?e de bine sau e de rau cu noi?
mamitzica spune:
Anul asta vom avea 12 ani de casatorie.
Ce a ramas?Cred ca mai multe decit dupa primul an de casatorie-respect si incredere si un alt fel de dragoste decit fluturasii de la inceput pentru ca dupa 12 ani devine ceva profund care cel putin pentru mine nu s-ar clatina la prima adiere de vint.
Am trecut impreuna prin experienta emigrarii-personal cred ca asta te uneste sau te separa.
Dupa 10 ani de casatorie am ramas gravida.E adevarat ca un copil iti schimba viata dar de cele mai multe ori stam si ne minunam ca prostii la orice face aratarea asta mica.Nu stiu daca mi-am educat bine sotul sau este el un tata mai special(desi eu cred ca e normal)dar schimba copilul,ii da de mincare si petrece mult timp jucindu-se cu el.Copilul stie ca are doi parinti nu doar mama si cred ca e normal asa.Poate fiindca am inceput din nou lucrul cind Alex avea 2 luni jumate;nu-mi pare rau pentru ca o luna eu lucram 3 zile,iar sotul statea cu el 2 ceea ce i-a dat posibilitatea de intimitate cu copilul.
Poate si faptul ca sintem departe de familie si stim ca sintem numai noi doi si nu avem pe nimeni altcineva pe care sa ne bazam.
Dupa cum fiecare virsta are frumusetea ei,cel putin pentru mine asta se aplica si la virsta casniciei.Si daca ar fii sa incep viata de la inceput nu as schimba nimic.