ce mai ramane dupa 10 ani ?
Raspunsuri - Pagina 4
Elise spune:
quote:
Originally posted by michelle7
pai cu cat e mai in varsta cu atat e mai usor de gasit. vroiam sa zic ca e usor sa gasesti chiar si unul mai tanar . Oricum in California te scoti ca semeni cu hispanicele asa ca esti pe gustul lor. si mai ai si avantajul ca nu esti mica si rotunda ca ele.
gata, sint cu inima impacata... mi-am asigurat viitorul in caz ca ma da barbatu' jos din pat!
Elise
KSorana spune:
quote:
Originally posted by ralcat
Ksorana, am depasit cifra asta, dar am preferat sa pun una rotunda. Anul asta sunt 13 ani de cand credeam ca mi-am gasit sufletul pereche.
Dar iti doresc din tot sufletul sa depasesti cifra si mai ales s-o depasesti intr-o casnicie fericita.
Raluca, leoaica cu Pui Nazdravan
Raluca,aveti un bb miunat.Sa va traiasca!
Cit despre casnicie fericita de lunga durata ,cam greu de gasit.
Depinde de tine ,de el ,de personalitatea fiecaruia ,de "cerintele /nevoile fiecaruia ",de partea materiala,de viata sexuala (pentru unii conteaza )etc.
Cam acelasi lucru ai spus si tu.
Pentru unii ,primii ani de casnicie sint cei mai grei.Dupa care totul reintra in normal.Asta daca nu se ajunge la divort inainte.De asta e bine sa nu faci copii imediat dupa casatorie.(dupa ce ramii gravida ,nu mai esti femeia sexi cu care s-a casatorit,esti grasa ,esti pirtzoasa
Dupa ce se naste copilul ,plinge ,e ud ,ii e foame, iar el ,sotul o sa isi gaseasca de lucru cit mai mult sa nu trebuiasca sa schimbe scutece cind ajunge acasa.)Sint multe de spus pe tema asta.Dupa 10 ani de casnicie nu o sa ma astept de la prea multe.Nici nu mai sint sigura daca intradevar vreau sa depasesc cifra asta.Nu stiu ,depinde .
Oare sint fericita?Cred ca da.Nu stiu exact.Sau am intrat in monotonie deja.
Vezi ,Raluca,subiectul tau mi-a dat de gindit.Nici eu nu ami stiu ce vreau.
Mia. spune:
Pai dupa 8 ani nu mai e aproape nimic ca si la inceput! Nu e nici mai rau...pt el e mai rau ca la inceput eram studenti si 
toata ziua..si acuma imi spune ca ce bine era la inceput! Dar nu ma simt dependenta de el, de multe ori ii spun la nervi ca abia astept sa scap de el, ca-i o belea..dar nu chiar cred ce-i spun, adica nu 100%...Dar daca ar vrea sa plece n-as insista, ca vorba lui Michelle:
quote:
6. inca nu-s de dat jos din pat asa ca pot oricand sa-mi gasesc alt barbat la randul lui de nedat jos din pat
7. si ce e mai important . NU MI-E FRICA SA RAMAN SINGURA .
Dupa ce ne facem albie de porci acasa, ma suna de la servici sa-mi faca declaratii de iubire...Cred ca mai ales cind ii e foame!...Trebuie sa avem ca de obicei moderatie in toate..
Adica nu mi-e frica de drobul de sare dar nici nu ma culc pe o ureche!
www.lucavasile.go.ro" target="_blank">Poze
casandra spune:
De-am putea incepe fiecare zi, ca si cum ar fi prima dupa nunta..
Dragostea trebuie pazita.
ralcat spune:
Problema mea e ca atata timp m-am simtit cu adevarat jumatate a unui intreg. Si chiar daca apareau ca in orice casnicie momente vesele si triste (ca doar nu am pretentia sa fie totul ca-n filme), simteam la sfarsitul zilei ca inca sunt prietena sotului meu.
Dar au aparut in timp prea multe discutii, prea multe cuvinte grele, si in ultimul timp prea multa raceala fata de mine si disponibilitate fata de altii, inca ma simt ingrozitor de singura sufleteste si locuind alaturi de tatal fiului meu. A, da si partenerul meu de credite.
Si nu stiu cum, dar credeam ca am nevoie de sprijin in perioada asta destul de dificila pentru mine, cand stau cu bebe acasa, ma trezesc din 2 in 3 ore, nu mai am pic de viata sociala/profesionala si sunt in continuu obosita. Si evident cu niste kile in plus ca orice femeie proaspat mama si care inca alapteza. Dar se pare ca vreau cam multe si sotul meu nu se simte in stare sa faca fata nevoilor mele.
Raluca, leoaica cu Pui Nazdravan
daniela_b spune:
quote:
Originally posted by casandra
.....Dragostea trebuie pazita.
Acesta este unul dintre cele mai frumoase lucruri ce pot fi spuse despre dragoste...desi e spus in numai trei cuvinte si poarta un adevar atit de simplu, s-ar putea sa ne ia o intreaga viata sa-l descoperim. Minunat spus, Casandra!
Nu cred ca e vorba de ce ramine dupa 10 ani ci de ceea ce ar putea incepe dupa 10 ani, daca pazim dragostea....
Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii
filofteia spune:
Ralcat... eu cred ca nu este vorba de 10 ani sau 20 ci de situatia ta actuala de proaspata mamica... Cam asa ma simteam si eu in acea perioada... cred ca pana pe la un an al copilului. Orice spunea barbatul meu o luam ca un atac impotriva mea... citeam carti de psihologie si ma regaseam in toate cuvintele referitoare la o cadere psihica. Nu am nici un fel de alt ajutor.. asa ca stiu cum te simti.
Sotul, genul de barbat care nu ajuta cu nimic, dar cand venea acasa era nemultumit ca nu fac nimic toata ziua, ca stau acasa. Am inceput serviciul, dar tot eu le fac pe toate...
Am stat si m-am gandit ca asa era si cand l-am luat ... nici atunci nu facea mare lucru... dar nu aveam copilul si stateam intr-o camera de camin...
Lucrurile s-au mai schimbat cu cresterea copilului, toate au devenit mai usoare, sotul a inceput (dupa 3 ani) sa se joace cu copilul, sa-l scoata afara...
Apoi uitandu-ma in jur am constatat ca nu stau chiar rau... am un barbat mai tanar cu 3 ani, frumos de pica, care face jocuri erotice cu mine prin casa, desi am cu 20 kg mai mult... ca nu trebuie sa gatesc cine stie ce, ca este suficient sa fie dat cu aspiratorul... Cu alte cuvinte am inceput sa fac in principal lucrurile care le observa...
Este adevarat ca niciodata nu s-au spus cuvinte grele intre noi... cred ca atunci apar problemele, pentru ca este greu sa nu-ti aduci aminte de ce ti-a spus alta data...
mcrmiki spune:
Ce mai ramane dupa 10 ani de casnicie? Noi avem anul acesta 8 ani de casnicie si 11 de cand suntem impreuna. Sunt tot indragostita de el, poate ca nu mai simt fiori in stomac ca la inceput, ne iubim din tot sufletul si suntem fericiti. Primul an casnicie a fost mai greu pentru ca noi nu am locuit deloc impreuna si a durat ceva pana ne-am acomodat, dar apoi a fost bine. In orice problema ne consultam, suntem prieteni f. buni si nu avem secrete (cel putin din cate stiu). Avem incredere unul in altul si incercam sa construim ceva impreuna pentru noi si copii nostri. Si acum aniversam ziua cand ne-am cunoscut, ziua logodnei, ziua casatoriei, ziua indragostitiilor, cand primesc cel putin flori si daca ne permit copii si sunt cuminti iesim seara la restaurant. Si acum ma uit la el cu admiratie, imi place cum arata, nu mai sunt asa de fermecata de el ca la inceput, este normal, dar nu l-as schimba cu nimeni, nici daca ar fi identic cu el si cu multe alte calitati. In mare imi place asa cum este. Ne mai trimitem mesaje cateodata sau ne sunam ca ni s-a facut dor unul de altul, suntem foarte deschisi unul cu altul, el este confidentul meu si eu confidenta lui. Tot ceea ce facem, facem cu acordul amandurora. Poate spuneti ca inventez, ca exagerez, dar chiar asta simt.
Cred ca cel mai important intr-o casnicie este RESPECTUL, IUBIREA SI INTELEGEREA si sa ai parte de SANATATE, ca-i mai buna decat toate. Parintii mei tocmai au implinit 32 de ani de casnicie, bunicii au avut peste 50 de ani de casnicie, deci eu una cred in casnicie.
Va doresc sa fiti cat mai fericite!
Un cuvant plin de iubire pretuieste atat de mult si totusi el costa atat de putin." N. Iorga
http://community.webshots.com/user/mcrmiki
Miha
&Sorin&Bogdan(24.12.2000)&Vlad(17.11.2003)
Kehleyr spune:
Raluca, eu cred ca tu suferi de un pic de depresie postnatala 
.
Noi avem 10 ani de cand suntem impreuna. Pot sa spun ca multe din lucrurile care erau la inceput intre noi nu mai sunt. Dar au aparut altele, la fel de frumoase si chiar mai trainice. Nu trebuie sa te astepti ca va fi totul mereu la fel, toti ne schimbam, situatiile se schimba. Dar in loc sa privesti in urma si cum era atunci, mai bine ai privi inspre viitor si ai incerca sa construiesti in loc sa regreti.
Eu nu am fost niciodata dependenta sufleteste de sotzul meu. De fapt ma regasesc foarte bine in lista lui michelle . Dependenta sufleteasca nu este buna pe termen lung, chiar daca la inceput o fi minunat sa simti ca ti-ai gasit sufletul pereche.
Ca sa raspund la intrebarea ta, ce ne leaga pe noi dupa 10 ani?
- Cred ca as spune in primul rand sentimentul ca suntem o familie si ca orice ne-ar astepta in viata, bune sau rele, le vom intampina mai usor si mai frumos alaturi.
- Faptul ca ne cunoastem atat de bine incat uneori stim ce gandeste celalalt fara sa ne-o spunem (ceea ce nu este totdeauna un avantaj).
- Sentimentul ca in anumite privinte sunt un om mai bun datorita lui (el m-a invatat cu adevarat ce inseamna dragostea si respectul fata de familie). Imi place sa cred ca si el simte la fel despre mine si ca l-am ajutat sa isi atinga adevaratul potential.
- Placerile simple ale vietii care sunt mult mai frumoase impartite cu cineva decat singur.
- Si, da, si obisnuinta. De ce se teme lumea atat de cuvantul acesta? Ce, daca mananc in fiecare zi inghetata de ciocolata si sunt total obisnuita cu fiecare nuanta de gust, asta face inghetata mai putin buna? Dimpotriva 
.
Mie mi se pare extraordinar ca el ma cunoaste si ma pretuieste asa cum sunt si nu trebuie sa stau sa par cea mai cea de fiecare data fata de el.
Poate astea par detalii. Dar viata e facuta din lucruri marunte.
ralcat spune:
Kehleyr draga, daca sufar de ceva, si asa e sufar teribil e de dezamagire, in nici un caz de depresie. Nu sunt deloc genul depresiv, depresant si depresurizant 
. Dar ma simt teribil de dezamagita si de lovita si tocmai de persoana de la care am cele mai mari asteptari si despre care pana aku un timp as fi jurat ca ca e cu adevarat jumatatea mea. Aku, ma indrept vertiginos spre convingerea ca 13 ani am avut un vis, partial frumos, uneori cosmar, partial normal daca se poate spune asa despre un vis. Dar cel mai important, e ca din visul asta a reiesit cea mai importanta realizare a mea, Mihaita.
Doar ca vezi tu, cand am realizat ca dintr-o data in familia mea vorbim despre el si noi (eu si bebe) m-a lovit asa de rau, ca m-a cam naucit.
Si din pacate in cazul meu, pasiunea oricum s-o dus de mult, incepe sa se duca respectul, iar obisnuinta devine una cu gust neplacut (nu spun acrisor pentru ca mie imi plac acriturile de fel).
Raluca, leoaica cu Pui Nazdravan