Metoda "stai si gandeste-te la ce ai gresit"

Ati fi de acord ca in gradinita la care va duceti copiii sa se foloseasca aceasta metoda pentru a disciplina copiii? Am citit despre ea in cartea "Secretul copiilor fericiti" de Steve Biddulph si m-ar tenta, ca educatoare, sa o pun in aplicare. Este vorba despre o metoda non-violenta, destul de blanda. Cand nu se comporta civilizat, copilul este luat cu blandetede manuta si pus pe un scaunel la coltul unei camere. El trebuie sa stea acolo si sa se gandeasca la ce a facut pana isi da seama ca a gresit si se arata cumva spasit. I se spune tot timpul ca atunci cand isi da seama ce a gresit si cand spune ca se va comporta cum se cuvine va putea sa se intoarca intre copii. Ar fi o metoda de disciplinare care s-ar folosi mai mult acasa, de catre parinti, insa, ma gandesc eu ca nu ar strica sa se foloseasca si in gradinite. Copilul nu trebuie sa se simta prost, pentru ca locul respectiv nu va avea o denumire ca de ex "scaunul copiilor obraznici sau scaunul rusinii". Nu este nici o pedeapsa. Este un moment pentru gandire si invatare.

Ce ziceti? Ideea e ca, mai ales la gradinitele particulare, vin si copii foarte alintati, care au fost mereu lasati sa faca ce vor si care se lasa disciplinati foarte greu. Am auzit de copii care le scuipa pe educatoare, care arunca cu jucarii in colegi, care striga non-stop. Vi se pare o metoda dura pentru copiii vostri? Nu stiu daca parintii ar accepta-o la gradinita particulara unde voi preda.

Ioana

anemona spune:

Mi-am inscris fetita la o gradi particulara si am primti un manual al parintilor in care exact aceasta metoda este descrisa ca fiind folosita pentru disciplinare. Copilul va sta sa se gandeasca un numar de minute egal cu anii lui (ex: 2 ani - 2 minute). Eu am fost de acord, pentru ca in rest este specificat foarte clar ca niciodata copilul nu va fi lovit, restrictionat fizic, umilit, ironizat, amenintat. Deci asta e singura metoda.
Desigur imi imaginez ca asta va fi folosita doar cand chiar e nevoie, pentru ca daca se va face uz de ea peste masura, isi va pierde valoarea in ochii copiilor, se vor obisnui cu ea si nu le va mai pasa, parerea mea.

Editez sa zic ca nu era specificat ca scaunelul se aseaza in coltul camerei. Cred ca mai degraba as fi de acord sa fie asezat la o masuta separat sau sa se gaseasca un al amplasament, in afara de colt.

Ana68 spune:

Numeioana....am si eu o intrebare:cum poti aplica metoda de care ai scris pe un copil impulsiv,plin de prea multa energie si foarte incapatanat?Am incercat si eu ceva de genul asta cu fetita mea care are 2 ani si jumatate....insa a fost un fel de lupta cu morile de vand sau cum sa iti dai singur foc la valiza....Incerc intotdeauna sa ii vorbesc calm,sa ii explic ...insa ajung prin a ma adresa pe un ton clar,destul de dur si care nu suporta comentarii...pentru a ma face inteleasa.Doar asa o mai pot stapanii!
Sa aveti parte numai de bine!

Ana-Maria,mami deAlex&Luana

numeioana spune:

Ana, greu de raspuns. Sunt insa de parere ca orice copil are slabiciunile lui si poate fi imbunat. Se pare ca metoda asta chiar merge, dar e posibil sa existe si copii care sa nu ii reziste. Parerea mea e ca dragostea ferma pe care ar trebui sa le-o aratam copiilor ar trebui sa predomine, si nu cea blanda. Cu cat suntm mai fermi de cand e copilul mic (fara violenta, fara sa ne pierdem calmul, fara sa tipam si mai ales fara sa cedam), cu atat avem un copil cu care sa ne putm intelege. Scrie si in cartea de care am amintit ca se poate sa nu mearga de prima oara tactica noastra, in anumite cazuri va trebui sa o repetam de 3-4 ori. Pana la urma insa va intelege si copilul cum trebuie sa se comporte.

Or exista si exceptii, dar sunt destul de putine...

Anemona, f buna ideea cu manulalul parintelui. Cat despre scaunelul asezat la coltul camerei....exista o explicatie si pentru asta. Atata timp cat copilul are contact vizual cu clasa, cu colegii, cu educatorul...si isi mai face si singur de lucru la o masuta separat el va sta imbufnat si se va supara pe ceilalti...va uita ca el a gresit. Insa cand e la colt si nu vede ceea ce se intampla in jur are posibilitatea sa se concentreze asupra a ceea ce a facut, sa isi dea seama ca a gresit si sa invete ceva din asta. Cu siguranta va recunoaste ca a gresit si nu va mai face la fel, pentru a se intoarca la bancuta lui. Esti de acord cu mine? Nu e deloc o umilinta sa stea la colt.

Ioana

Diana_b spune:

Pentru noi nu inseamna umilinta. Dar oare copilul vede la fel problema?

Am citit mai demult un roman in care un tata japonez tot metoda asta o aplica, trimitea copilul in alta camera sa se gandeasca la ce a facut. Era vorba despre o discutie intre 2 americani, unul crescut in america, celalalt crescut in japonia de un tata adoptiv. Cel din america zice: "bine, dar cred ca-l urai pe tatal tau pt ca te umilea in halul asta". Cel din japonia: "dimpotriva, consideram ca asta este o onoare pt mine, insemna ca tatal meu avea increderein mine si imi dadea ragazul necesar sa reflectez la faptele mele".
Evident ca nu se pune problema unei astfel de judecati la copii de 2 ani, dar mai stii ce-i in sufletelul lor?

Diana si Mircea (2.01.2004)

www.freewebs.com/bbianfeb2004" target="_blank">Pagina bebelusilor de ianuarie-februarie 2004

numeioana spune:

Diana, dragostea ferma inseamna sa-i repeti copilului tot timpul ca nu esti suparat pe el. Ca doar a gresit si trebuie sa-si dea seama de asta si sa ia atitudine, altadata sa nu se mai intample. Deasemenea trebuie sa-i mai spui ceva de genul "Fac asta pentru tine, pentru ca te iubesc." Sa ne gandim la viitorul lor, nu vrem sa avem copii disciplinati? Altfel, e foarte usor sa-i plesnesti, sa le vorbesti urat...dar nu sunt de acord cu asta. Trebuie sa fim calmi cu ei. Intr-adevar, cand simtim ca nu mai putem si ne vine sa-i luam de ciuf, ar trebui sa-i trimitem in camera lor pana ne calmam. De asemenea e usor sai sa nu-i bagam prea mult in seama...sa ii lasam in voia lor, sa faca ce prostii le vin in cap...dar si asta e gresit.
Bineinteles, asa cum zicea Anemona, metoda despre care am vorbit nu trebuie folosit decat in cazuri exceptionale.


Mamicilor, educatoarelor, sunt curioasa: ce metode aplicati pentru a-i disciplina pe copii? Metoda recompensei? Metoda stimularii?

Ioana

lenav7 spune:

Disciplinarea non-violenta nu poate fi facuta de oricine. Exista parinti sau cadre didactice care, desi nu vor sa-i faca sa sufere, nu-i biruie pe bietii copii decat prin maltratare fizica si psihica! Trebuie sa stii sa te raportezi la ce se intampla! Faci disciplina cu gesturi, cu modulatii ale vocii, cu treceri instant catre situatii pozitive, tonice, cu alternarea activitatilor statice cu activitati dinamice...multe, foarte multe sunt de spus despre disciplinare, dar cati dintre noi au rabdarea necesara pentru a experimenta si altceva decat lovituri si amenintari! Consider ca discutia este deschisa pentru multa vreme si multa lume!nu dati, ca nu mai fac!

Diana_b spune:

Ioana, sunt de acord cu tine si cu metoda reflectarii la ce a gresit.
Eu intreb doar daca un copil de 2 ani constientizeaza ce ar trebui el sa faca acolo la colt? Asta daca sta, ca Mircea nu sta la colt nici sa-l tai. Acasa, ca la cresa cred ca nu comenteaza si am descoperit ca acolo ii pun la colt.
Bun, il pui la colt, ii spui sa se gandeasca, crezi ca el chiar se gandeste? Poate cand o sa mai creasca.
Si de spus ii spun tot timpul ca-l iubesc, mai ales daca mai tip la el, cand ii vad mutrita nefericita si barbita tremurand ... Oricum a invatat chestia cu "mami iarta-ma", care ma topeste total.
Cele mai bune rezultate le obtin cu el daca il manipulez verbal, adica zic ca el si fac ca mine (pardon de cccc). Ca de, e un mic barbatel! Sau daca ii explic cu totate argumentele posibile de ce tb sa faca asa si nu altfel (desi chestia asta nu reuseste mereu, dupa ce ii explic juma de ora si el asculta cu cel mai mare interes, revine la requestul initial). Dar daca ai 15 copii in grupa, nu cred ca ai timp sa explici tuturor prea amanuntit de ce sa faca asta si nu ailalta.

Sper ca nu m-am balbait prea tare

Diana si Mircea (2.01.2004)

www.freewebs.com/bbianfeb2004" target="_blank">Pagina bebelusilor de ianuarie-februarie 2004

capcaunul spune:

Dilema mare, ce nu-si va gasi rezolvare prea curand.
Intr-adevar, daca o educatoare este singura in mijlocul unui mic univers de 20-30 de copii si lucrurile scapa de sub control, nu prea vad cum ar putea duce munca de lamurire cu unii fara sa-i scape din ochi pe ceilalti.
Metodele blande merg sigur pentru o grupa de circa o duzina de copii, si numai daca sunt doua educatoare. Un argument forte pentru gradinitele care-si permit luxul de a avea un raport mic al numarului de copii la numarul de educatoare.
Capcaunul care nu papa copiii

numeioana spune:

Intr-adevar, sunt copii, asa cum am mai zis, care nu "raspund" la metoda aceasta care presupune gandirea. Dar sunt mai multi, zic eu, care pot fi disciplinati astfel.
Iubesc f mult copiii, niciodata nu as folosi violenta ca sa-i fac sa ma asculte. Mai degraba le-as distrage atentia, i-as recompensa cu stelute cand se comporta cum se cade... Sunt totusi parinti care cred ca metoda despre care am vorbit la inceput este prea dura si nu ar vrea sa fie folosita cand vine vorba despre copiii lor?

Ma gandesc cateodata ca poate nu voi fi o educatoare buna....pentru ca inca nu sunt mama... Si ma intristez. Imi cam pierd increderea in mine. Oare apreciaza parintii o educatoare care nu are copii?!

Va multumesc tututor pentru raspunsuri.

Ioana

Diana_b spune:

Daca iubesti f. mult copiii, nu cred ca e relevant faptul ca tu n-ai copii. Dar probabil ca o sa se gaseasca persoane "binevoitoare" care sa-ti arunce asta in fata. Principalul e sa nu te sinchisesti de ele si sa-ti vezi de drumul tau in continuare.
Succes in viitoarea meserie :)

Diana si Mircea (2.01.2004)

www.freewebs.com/bbianfeb2004" target="_blank">Pagina bebelusilor de ianuarie-februarie 2004