Scrisoare pentru cei tradati....
Raspunsuri - Pagina 2
Elise spune:
Pai parca a mai zis ca nu se mai intilneste.... ca a incheiat relatzia...samd.
Acum o incheie din nou?
Intrebare: e genul slab, influentzabil nevasta asta a ta?
Elise
ruxy05 spune:
Vandal, daca o iubesti cu adevarat, ii vei mai da o sansa - asa se intampla intotdeauna - si inca una, si inca una...Nu poti sa o desprinzi de tine pur si simplu, nu ai alta varianta. Insa daca faci asta, eu ti-as sugera o schimbare de comportament, o altfel de atitudine, un pic mai distanta, mai rece, chiar daca arzi pe dinauntru. Arata-i ca esti altul- un pic mai putin accesibil ca inainte, ca trebuie sa lupte un pic pentru tine. Starneste-i curiozitatea, interesul...
Ruxy
vandal spune:
Asta fac de 3 luni, sansa dupa sansa si ce primesc e minciuna dupa minciuna. Invariabil. Dupa acelasi scenariu. Si o luam de la capat 2-3 zile. Este extrem de greu pentru mine sa mai cred cind de fiecare data minciunile apar si istoria se repeta.
ankalaura spune:
Am citit si inceputul istoriei. Nu prea pare convinsa, ma tem. Cand pui punct, pui punct. Si cand pui punct si vrei sa iti convingi sotul ca ai pus punct, pai atunci il convingi nene!
Anca si papusica Eliza (26.august.03)
Eliza mica, Eliza mijlocie, Eliza mai mare
vandal spune:
Pentru ca eu am deschis acest topic (si celalalt) si cum ma simt obligat fata de cele care au fost extrem de dragute si compasionate fata de mine 
ma simt moralmente obligat sa va tin putin la curent.
Sotia mi-a spus ca au vorbit, a recunoscut intr-un final ca s-au intilnit (nu stiu de ce asa greu i-a venit sa recunoasca cu toate ca imi spusese ca nu ma mai minte si o sa imi spuna cind se va intilni cu el) si ca relatie e definitiv terminat. Sau dupa vorbele ei: un capitol din viata ei a fist incheiat.
Ce sa va spun...sint sfisiat intre speranta ca totul e adevarat si minciuna patologica desfasurata timp de 4 luni. E greu sa imi vad viata asa mai ales cind sincer nu pot sa imi reprosez mare lucru exceptind faptul ca in dorinta mea ca ei (ea si copiii) sa nu duca lipsa de nimic am omis anumite lucruri (mai ales de natura afectiva) pe care o femeie le apreciaza. Problema e ca acum mi se reproseaza aceste lucruri (faptul ca incerc sa suplinesc aceste lipsuri).
Pe o alta nota, e ceva genetic cu femeile cind nu le place nici cerul senin nici marea pe furtuna?
pentru ca incep sa imi pun intrebari existentialiste...
Anyway...vom vedea ce se va intimpla...va multumesc pentru suport - 
- o frezie pentru voi si pentru cei si cele ce au trecut sau trec prin momente dificile.
Elise spune:
quote:
E greu sa imi vad viata asa mai ales cind sincer nu pot sa imi reprosez mare lucru exceptind faptul ca in dorinta mea ca ei (ea si copiii) sa nu duca lipsa de nimic am omis anumite lucruri (mai ales de natura afectiva) pe care o femeie le apreciaza. Problema e ca acum mi se reproseaza aceste lucruri (faptul ca incerc sa suplinesc aceste lipsuri).
Pe o alta nota, e ceva genetic cu femeile cind nu le place nici cerul senin nici marea pe furtuna?
pentru ca incep sa imi pun intrebari existentialiste...
Pai... cred ca orice femeie (obisnuita
) nu numai ca "apreciaza lucrurile de natura afectiva", dar chiar le considera vitale. Vitale pentru reusita relatiei.
Fara ele, o casnicie ar fi un parteneriat sec.
In care tragi la jug pentru un scop comun.
Si nu pare un scop pe care sa vrei sa-l urmezi pe termen lung....
De ce ti-ar reprosa faptul ca incerci sa suplinesti?
Poate are senzatia ca e o masca.
Ceva fals.
Ceva ce faci doar pentru ca vrea ea.
Greseste?
Elise
columbiana spune:
cad emigrarea ca pe un test dur pentru fiecare cuplu.
acasa e familia, e societatea, conventiile, obisnuinta, compromisuri, masti, etc. aici cada totul si ramane sa te descoperi reciproc, sa vezi daca partenerul e in echipa sau tradeaza...;
daca echilibrul era deja fragil, daca femeia ajunsa aici a descoperit aripile libertatii si pe fostul partener o piedica in calea visului...s-a dus cuplul.
daca dragostea exista, chiar acoperita de furtuni in vint determinate de viata de zi cu zi din Romania, aici-sau aiurea in lume- iti redescoperi partenerul si dragostea, si separarea de familii, de prietenii vechi, de o parte din viata te apropie de celalalt, de partener. il redescoperi, te indragostesti din nou, parca cuplul se sudeaza mai bine- sunt doar ei doi, si eventual progeniturile ce trebuiesc ocrotite.
http://community.webshots.com/user/pozemontreal
vandal spune:
quote:
Originally posted by Elise
De ce ti-ar reprosa faptul ca incerci sa suplinesti?
Poate are senzatia ca e o masca.
Ceva fals.
Ceva ce faci doar pentru ca vrea ea.
Greseste?
Problema este ca nu e o masca. Pur si simplu nu realisazem à quel point este important pentru o femeie. Plus ca eram relativ ocupati, si multe schimbari sociale.
Pot sa inteleg indoiala dar chiar si cind faci ceva obligat la un moment dat se vede, ori la mine aceste lucruri vin acum cit se poate de natural...e greu sa explic....
ankalaura spune:
Aha! Deci esti cu o mare musca pe caciula!
Atunci, nu te supara, dar incep sa dau dreptate sotiei. Nu inseamna ca as incuraja-o!
Dar daca ea a rabdat 4 ani sau poate mai mult faptul ca tu n-ai realizat a quel point este important pentru une femme, atunci, monsieur, tu n'as qu'a accepter toanele ei de acum. Daca ii ceri sa uite in 4 luni suferita ei de 4 ani sau mai mult,... cu musca asta mare de pe caciula ta.... nu mai stiu ce sa spun. S-ar putea sa considere ca asa cum ea a suferit x timp, ia mai bine sa vezi si tu cum este.
Nu stiu cum gandesc alte femei (s-ar putea sa gandeasca destul de multe ca mine), dar eu asa cred: Cand esti inselat, nu inseamna neaparat ca sotul tau are o relatie fizica. Cand e absent, e absent. Nu conteaza foarte mult daca e la serviciu sau e cu alta, atata timp cat absenta te face cu adevarat sa suferi. Nu ma refer la statul la serviciu in limite normale, fireste.
In concluzie, cred ca nu poti decat sa ai rabdare tot atat timp cat a avut ea. Indiferent cat vei mai avea de suferit de acum inainte. S-ar putea sa dureze.
Anca si papusica Eliza (26.august.03)
Eliza mica, Eliza mijlocie, Eliza mai mare