O pilda pe zi
Raspunsuri - Pagina 5
daniela_daneza spune:
A doua sansa
Dupa ce a trait o viata plina de egoism, in care nu s-a gandit decat la el, nepasandu-i de cei din jur, un om a ajuns in iad. Cat de mult s-a cait atunci pentru tot ce facuse! Dar era prea tarziu. Chinuindu-se zi si noapte in flacarile iadului, se ruga incontinuu:
- Iarta-ma Doamne, am gresit, dar acum m-am lecuit. Nu mai sunt egoist deloc, ajuta-ma Doamne ca m-am schimbat si nu mai am pic de rautate in mine!
In timp ce se ruga el, a aparut deodata un inger, care i-a spus:
- Bucura-te omule! Dumnezeu ti-a ascultat rugaciunea si vrea sa-ti dea o sansa sa vii in rai, dar oare te-ai schimbat cu adevarat ?
- Sigur ca da - zise omul cu nerabdare - sigur ca m-am schimbat!
- Bine! - a mai spus ingerul. Vez firul care coboara acum spre tine ? Daca te vei urca pe el, vei ajunge in rai si vei scapa de chinurile de aici.
Nespus de bucuros, omul a inceput sa se catare pe firul ce atarna deasupra iadului, numai ca, pe masura ce se urca, a bagat de seama ca firul se subtia din ce in ce mai tare. Cand s-a uitat dedesubt, sa nu-si creada ochilor! Multi pacatosi se atarnasera de firul sau, incercand cu disperare sa scape din flacarile iadului.
- Ce faceti ?! - striga omul speriat. Dati-va imediat jos, o sa se rupa firul si o sa cad iarasi. Dati-va jos, n-auziti ?! - tipa omul cu disperare si incepu sa-i loveasca cu picioarele . In clipa aceea, firul s-a rupt si au cazut cu totii.
- Of, ingerule, uite ce mi-au facut ceilalti! Spune-i lui Dumnezeu sa-mi trimita alt fir, ca sa scap odata de aici!
- Nu se poate! - i-a raspuns ingerul.
- Cum asa ? Doar n-am nici o vina, firul s-a rupt din cauza lor!
- Ba nu, firul s-a rupt din cauza ta si a invidiei tale. Firul acela era firul credintei si ar fi putut tine si tot iadul daca ai fi avut incredere in cuvantul lui Dumnezeu si daca nu te-ai fi gandit doar la tine. Ai spus ca te-ai lecuit de egoism si ca acum iti pasa de aproapele tau, dar nu este adevarat. Fiind la fel de pacatos si rau, firul nu te-a tinut; de aceea s-a rupt.
In viata nu va reusi cel rau, cel zgarcit si interesat doar de propria persoana. Poate ca va strange averi, dar in sufletul sau cu ce se va alege ?
Dar cel ce ii ajuta mereu si cu dragoste pe ceilalti, acela strange in inima comori ceresti, devenind om cu adevarat, caci om este doar cel ce traieste pentru oameni.
"Nu fi iubitor de sine si vei fi iubitor de Dumnezeu!
Nu cauta placerea in tine si o vei gasi in ceilalti!
Dany
'Daca dragoste nu e, nimic nu e!"
puf13 spune:
Picnic
Orice asemanare cu evenimente si persoane reale este pur intamplatoare...
Picnic: In aceasta activitate recunoastem talentele gastronomice ale unui barbat adevarat. Imediat ce un om se arata voluntar pentru a face acest tip de preparate, lantul de evenimente urmator este actionat:
1. Barbatul scoate gratarul si carbunele.
2. Femeia curata gratarul.
3. Femeia cumpara condimente.
4. Femeia cumpara carne.
5. Femeia cumpara ingredientele pentru desert.
6. Femeia pregateste salata si legumele.
7. Femeia pregateste carnea pentru prajit.
8. Femeia o pune pe un platou cu ustensilele necesare, condimentele si ierburile.
9. Femeia aduce gratarul curat si platoul barbatului care sta intins langa gratar band o bere.
10. Barbatul pune carnea pe gratar.
11. Femeia aseaza masa.
12. Femeia verifica prepararea legumelor.
13. Femeia prepara desertul.
14. Femeia ii spune barbatului ca, pe gratar, carnea e pe cale sa se arda.
15. Barbatul ia carnea prea prajita de pe gratar si o aduce femeii.
16. Femeia pregateste farfuriile si le aduce pe masa.
17. Barbatul toarna de baut.
18. Femeia curata masa si prepara cafeaua.
19. Femeia serveste cafeaua si desertul.
20. Dupa masa, sotia aranjeaza masa si fata de masa.
21. Sotia spala vasele.
22. Barbatul lasa gratarul unde ii pentru ca este inca jar.
23. Barbatul o intreaba pe femeie daca a apreciat faptul ca nu ea a gatit masa azi.
24. Si in fata indoielii ei, barbatul trage concluzia ca femeile nu sunt niciodata satisfacute.
puf13 spune:
Curs special pentru femei organizat de Ministerul Sănătății in colaborare cu Ministerul Educației si Cercetării
Tema: Dezvoltarea funcțiunilor creierului la femeia moderna.
Scop: Participantele vor fi confruntate cu o experiență fascinanta (folosirea creierului).
Condiții: Voința de a învăța ceva nou (chiar daca se va dovedi a fi ceva greu)
Durata: Brunete 1,5 luni fiecare modul
Roșcate 3 luni fiecare modul
Blonde 6 luni fiecare modul
Cursul conține 4 module
Modulul I
1) Acceptarea soartei: m-am născut femeie
2) Cunoașterea locului de desfășurare a vieții: bucătăria
3) Cum păstrez ordinea in poseta? (sub control strict)
4) Cum fac cumpărături in mai puțin de 4 ore: noțiuni elementare
5) Păstrarea limitelor: Cum mă machiez corect
6) Curs de programare I (toate categoriile): folosirea cuptorului cu microunde
7) Curs de programare II (numai brunetele si roșcatele): Videorecorderul
Modulul II
1) Ecuația cu o necunoscuta: Automobilul
2) Exerciții de dinamica grupului: Ce trebuie sa fac când stăm in mașina
3) Parcarea, Partea I: Noțiuni elementare
4) Parcarea, Partea II: Manevre
5) O adevărată provocare: Frâna si accelerația.
6) Cutia de viteze. Descriere completa (pentru blonde numai cutia automata)
7) Folosirea corecta a semnalizatorului.
8) Noțiuni elementare de fizica: Corpuri in mișcare
9) Adevăruri optice: Luminile roșie, galbena si verde ale semaforului.
10) Curs special: Parcarea in garaj.
11) Ecuația cu mai multe necunoscute: Cutia de scule - descriere generala
12) Curs de supraviețuire I: Unde se afla lumina de avarie
13) Curs de supraviețuire II: Schimbarea unui cauciuc
14) Curs de supraviețuire III: Schimbarea mai multor cauciucuri (Da, este posibil!!)
15) Curs de supraviețuire IV: Verificarea cu succes a nivelului uleiului si a apei.
Modulul III
1) Noțiuni elementare: Nici o cucerire a tehnicii moderne nu mă va putea ridica la nivelul bărbatului
2) Vocabular I: Definiția cuvântului "DA". Corectarea exercițiului "Ești gata?"
3) Vocabular II: Definiția noțiunii "5 Minute"
4) Sociologie: Fotbalul nu este un sport ci o religie.
5) Drept cetățenesc si morala I: Discuții bărbaților despre tema fotbal
6) Drept cetățenesc si morala II: A nu te amesteca niciodată in aceste discuții
7) Cum evit întrebările inutile (de ex. "Mă iubești?", "Sunt frumoasa?", "Am ceva special?")
8) Adevăruri zilnice: Si femeile râgâie, exerciții in grup.
9) Adevăruri zilnice: Bărbieritul (curs intensiv pentru brunete): Partea bărbăteasca a femeii
10) Comportamentul la cumpărături: Cardul Visa, Definirea noțiunii de limita de suma
11) Comportamentul la cumpărături: Si eu pot căra naveta de bere
12) De ce mama nu e binevenita la noi? (1000 de studii de caz)
Modulul IV
1) Telefonul: Când trebuie sa închid? Exerciții de grup: 4 femei/telefon(nu uitați sacul de dormit)
2) Machiajul: Metamorfoza femeii
3) Terapie TV I: Și fără telenovele se poate trai!
4) Terapie TV II: Filmele de dragoste sunt pura ficțiune si nu realitate
5) Eu si corpul meu: Legea gravitației
6) Oglinzile nu mint: Mă accept așa cum sunt.
puf13 spune:
E foarte bine :-)
Povestea spune despre un rege african care avea un prieten foarte bun din copilarie. Acest prieten avea obiceiul ca indiferent de situatia in care se afla (pozitiva sau negativa) sa reactioneze la fel: "E foarte bine!"
Intr-o zi regele si prietenul sau se aflau la vanatoare. Prietenul incarca si pregatea armele pentru rege. Dintr-o greseala, o arma s-a descarcat si i-a retezat regelui buricul degetului mare.
Examinand situatia, prietenul a remarcat ca de obicei: "E foarte bine!"
La asta regele a replicat: "Nu, nu e bine deloc!" si a ordonat ca prietenul lui sa fie aruncat in inchisoare.
Un an mai tarziu, regele vana intr-o zona periculoasa. A fost capturat de canibali, care l-au dus in satul lor. L-au legat de un protap si se pregateau sa-l "prepare".
Unul dintre canibali care vroia sa dea foc a observat ca regele nu avea buricul degetului mare. Fiind superstitiosi, aveau ca regula sa nu manance pe nimeni care nu era intreg. In concluzie l-au eliberat pe rege.
La intoarcerea acasa, regele si-a reamintit de intamplarea de la vanatoare cand isi pierduse degetul si cuprins de remuscari, ordona sa fie eliberat prietenul lui.
"Ai avut drepate" i-a spus prietenului proaspat eliberat. "A fost foarte bine ca mi-ai retezat buricul degetului." Si a inceput sa-i povesteasca patania cu canibalii.
"Imi pare foarte rau ca te-am trimis la inchisoare atata vreme. A fost urat din partemea sa fac acest lucru."
"Nu ", a replicat prietenul , "Este foarte bine!"
"Ce vrei sa spui cu asta, "Este foarte bine?!?" Cum poate fi bine sa-ti trimiti prietenul la puscarie un an?"
"Daca n-as fi fost in puscarie, as fi fost cu tine."
Indiferent in ce situate te afli, depinde de tine si de atitudinea ta daca este o situatie buna sau una rea.
puf13 spune:
Un cadou cu valoare eterna"
Charles R.Swindoll
In societatea naostra moderna caracterizata de bunastare, in care majoritatea oamenilor au mai mult decat le este sufficient, adesea nu mai stim ce sa le daruim celor dragi de ziua lor de nastere sau de Craciun. Exista unii oameni - mai ales aceia care au de toate - pe care nu-i mai poti bucura daca le faci un cadou "obisnuit". In magazine si centre comerciale abia daca mai poti gasi ceva care sa le placa intr-adevar. As vrea sa-ti dau o sugestie.Cadoul pe care vreau sa ti-l propun s-ar putea sa nu fie prea scump si sa nu se incadreze in "ultima moda". Te asigur, insa, de un fapt: in mod sigur nu vei da gres cu el! Este un cadou de mare valoare, desi nu costa nimic. Nu poate fi pierdut, nici uitat. Nu vei avea probleme nici cu marimea. Se potriveste la orice statura, la orice varsta si este
pe toate gusturile. Acest cadou ideal esti chiar tu. In efortul de a-ti maturiza caracterul, nu uita cat de valoros este altruismul. Asadar, propunerea mea este urmatoarea: Daruieste-te pe tine insati! Daruieste-i celui care are nevoie de tine o ora din timpul tau. Trimite celui intristat si apasat cateva cuvinte de mangaiere. Fa o vizita de incurajare celui pe care il stii doborat la pamant.Cunosti pe cineva bolnav? Du-i acasa un pranz cald. Gaseste un cuvant de compasiune pentru cel care si-a pierdut de curand partenerul de viata. Arata-ti prietenia printr-un gest cat de marunt fata de cineva care pricepe mai greu lucrurile si de aceea este adesea ocolit de ceilalti. Isus a spus: "Adevarat va spun ca ori de cate ori ati facut aceste lucruri unuia dintre acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie Mi le-ati facut."
Teddy Sallard era un baiat caruia i se potrivea bine expresia "unul dintre acesti neinsemnati frati ai Mei." Nu-l prea interesa scoala. Hainele lui erau mereu sifonate, pantofii vesnic prafuiti, parul niciodata pieptanat. Un copil cu o fata inexpresiva, ce nu te lasa sa intuiesti nimic din ceea ce se intampla in launtrul lui. Ochi sticlosi, care priveau de obicei in gol. Cand Miss Thompson, invatatoarea lui
Teddy, vorbea cu el, acesta raspundea monosilabic. Dezinteresat, cu greu l-ai fi putut indragi, daramite iubi. Desi Miss Thompson afirma mereu ca simte aceeasi dragoste fata de toti elevii ei, in realitate lucrurile nu stateau tocmai asa. Cand corecta lucrarile lui Teddy, ii facea aproape de fiecare data placere - oricat de nefiresc ar parea - sa sublinieze cu rosu raspunsurile mereu pe dos pe care le dadea Teddy la intrebari, iar cand scria un "insufficient" la sfarsitul lucrarii era cuprinsa de un sentiment reconfortant. De fapt Miss Thompson ar fi trebuit sa stie cel mai bine cum stau lucrurile, doar citise evaluarile anuale si stia mai multe despre Teddy decat ii placea sa recunoasca. Evaluarile erau cat se poate de obiective:
Clasa I - Teddy promite rezultate bune la invatatura si un comportament bun, dar situatia lui familiala lasa foarte mult de dorit.
Clasa a II-a - Teddy ar putea sa dea mai mult. Parintii nu-l sprijina suficient de mult. Mama lui este grav bolnava.
Clasa a III-a - Teddy este un copil cuminte, dar mult prea serios. Invata greu. Mama lui a decedat anul acesta.
Clasa a IV-a - Teddy nu reuseste sa tina ritmul, dar are un comportament bun. Tatal lui nu se intereseaza de el.
Craciunul batea la usa. Baietii si fetele din clasa domnisoarei Thompson i-au adus cate un cadou de Craciun. Si-au ingramadit darurile pe catedra, strangandu-se nerabdatori in jurul ei, asteptand curiosi sa vada ce va zice Miss Thompson. Printre cadouri se afla si unul din partea lui Teddy Stallard, Miss Thompson a ramas tare surprinsa ca si el i-a adus un cadou, dar chiar asa era! Impachetat
in hartie ieftina si lipit cu banda adeziva, cadoul lui Teddy facea nota discordanta cu celelalte cadouri. Pe hartia de culoare maronie scria simplu: "Pentru Miss Thompson, de la Teddy." Cand invatatoarea a deschis pachetelul, din el au cazut o brosa lipsita de gust, cu pietricele din sticla colorata, din care jumatate lipseau, si o sticluta cu parfum ieftin. Colegii si colegele lui Teddy au inceput sa chicoteasca si sa dea ghionturi la vederea "cadoului", insa invatatoarea a avut suficienta
intelepciune si prezenta de spirit ca sa-i reduca imediat la tacere, prinzandu-si brosa in piept si picurandu-si cativa stropi din parfumul ieftin pe incheietura mainii stangi. Si-a ridicat bratul si i-a lasat pe copii sa miroase si i-a intrebat: " Ei, ce parere aveti? Nu-i asa ca miroase frumos?" Acestia au reactionat entuziasmati cu "oh" si "aa", nedorind sa-i strice bucuria. La terminarea orelor, cand toti ceilalti elevi au plecat acasa, Teddy a ramas in urma. S-a apropiat incet de catedra si a murmurat abia inteligibil: "Miss Thompson... Miss Thompson... mirositi exact ca mamica mea.. si brosa ei va vine foarte bine. Ma bucur atat de mult ca v-au placut darurile mele. " Dupa ce Teddy a iesit din clasa, invatatoarea s-a prabusit pe genunchi langa scaunul de la catedra. Cu fata brazdata de lacrimi amare, ea L-a rugat pe Dumnezeu s-o ierte. In dimineata urmatoare, cand copiii au intrat in clasa, au fost intampinati de o invatatoare transformata. Miss Thompson nu mai era aceeasi. Nu mai era o simpla invatatoare, ci devenise un instrument in mana lui Dumnezeu.Isi propusese ca pe viitor sa-si iubeasca intr-adevar elevii si sa
ii trateze in asa fel incat sa le dea aripi si sa le influenteze intreaga viata in bine. A inceput sa-si dea toate silintele cu ei, ajutandu-i din rasputeri, mai ales pe cei care aveau rezultate slabe la invatatura, iar dintre acestia, in mod cu totul deosebit de Teddy Stallard. La sfarsitul anului scolar, rezultatele lui Teddy se imbunatatisera simtitor. Isi intrecuse majoritatea colegilor, iar pe unii ii lasase chiar cu mult in urma.
A trecut o perioada lunga de timp fara ca domnisoara Thompson sa mai auda
ceva de Teddy. Insa intr-o zi, postasul i-a adus o scrisoare. "Draga Miss Thompson, as vrea sa fiti prima care afla ca voi incheia scoala elementara al doilea din clasa. Multe salutari.
Teddy Stallard."
Patru ani mai tarziu, a sosit o noua scrisoare:
"Draga Miss Thompson, tocmai am vazut rezultatele: am iesit primul pe clasa.
Vreau sa fiti prima care afla. Nu a fost usor lucru, dar mi-a placut. Multe salutari, Teddy Stallard."
Dupa alti cativa ani:
"Draga Miss Thompson, de astazi sunt dr.med. Theodore Stallard. Ce parere
aveti? Vreau sa fiti prima care afla. Iar luna viitoare ma casatoresc - mai exact, pe 27. Dorinta mea e sa veniti si dvs. la nunta si sa ocupati locul pe care l-ar ocupa mama mea daca ar fi inca in viata. Sunteti singura "ruda" pe care o mai am. Tata a murit anul trecut. Multe salutari, Teddy Stallard."
Miss Thompson s-a dus la nunta lui Teddy si a ocupat locul pe care l-ar fi ocupat mama lui. Chiar merita acel loc. Prin felul in care se purtase cu Teddy, ii marcase viata, iar el nu a putut sa uite acest lucru. Dar tu , tu ce le-ai putea darui celor din jurul tau? In loc sa le cumperi ceva, indrazneste sa le daruiesti un cadou care sa dainuie in timp. Dar te rog, nu te zgarci! Daruieste-te pe tine insati unui "Teddy Stallard", unuia dintre "acesti foarte neinsemnati", pe care sa-l ajuti in acest fel sa devina unul dintre "cei mari".
puf13 spune:
siderata
Mergi liniștit prin tumult și grabă
și adu-ți aminte de pacea care poate exista în tăcere.
Fără să te înstrăinezi, trăiește pe cât posibil în bună înțelegere cu toți.
Rostește-ți cu blândețe, dar limpede adevărul.
Ascultă-i pe alții, chiar pe cei saraci cu duhul și pe ignoranți;
au și ei povestea lor.
Indepărtează-te de cei zgomotoși și agresivi, ei sunt o sfidare pentru spirit.
Nu te compara cu nimeni .
Intotdeauna vor fi unii mai presus sau mai prejos decât tine.
Bucură-te tot atât de proiectele cât și de realizările tale.
Nu fi orb în a vedea virtutea care există.
Fii tu însuți.
Mai ales nu lovi în prietenie.
Nu fi cinic în iubire pentru că ea este în fața oricărei dezamăgiri,
la fel de eternă ca iarba.
Acceptă cu înțelepciune sfatul pe care ți-l dau anii
renunțând de bunăvoie la tinerețe.
Intărește puterea spiritului tău pentru a rezista în fața încercărilor soartei.
Dar nu te întrista din pricina himerelor tale.
Multe spaime se nasc din oboseală și singurătate.
Dincolo de o disciplină sănătoasă, fii blând cu tine însuți.
Și tu ești un copil al universului la fel precum copacii și stelele.
Ai dreptul să fii aici.
Și fie că ți-e limpede sau nu, universul își continuă existența așa cum e dat.
Oricare ți-ar fi munca și visele, păstrează, în tumultul zgomotos al vieții,
pacea inimii tale.
Cu toată perfidia și visele ei sfărâmate, lumea e totuși frumoasă.
Incearcă sa fii fericit.
SilviaJo spune:
Dorinta
In China s-au intalnit odata trei fosti colegi de scoala. Unul devenise guvernator al imparatului, altul invatator si al treilea se facuse gradinar. Cand se asezara sa discute intre ei, ajunsera sa vorbeasca si despre dorintele pe care le aveau pentru aceasta viata, si chiar si ei constatara ca totdeauna aveau dorinte pentru ziua urmatoare, deoarece erau in varsta si fiecare zi li se parea drept un dar deosebit.
"Imi doresc pentru ziua de maine, spuse guvernatorul, o ceasca de portelan plina cu ceai delicios si un cal sprinten si frumos. Nimic mai mult nu-mi doresc".
"Eu, spuse invatatorul, imi doresc o ceasca plina cu ciocolata topita si ochi buni pentru a putea citi o carte buna".
"Si eu, spuse gradinarul, imi doresc pentru ziua de maine ca soarele sa rasara ca si pana acuma, ca izvorul din care zilnic beau sa nu sece si ca pasarile din copacii cu ale caror fructe ma hranesc sa cante".
In acea noapte a avut loc in China un mare cutremur de pamant. Cand guvernatorul a vrut sa bea ceai a doua zi, nu a putut deoarece ceasca de portelan zacea sparta pe jos. Si cand a vrut sa incalece pe calul cel frumos si sprinten, nu a putut, caci peretii se prabusisera si calul muri. Invatatorului ii merse la fel. Cand a vrut sa bea ciocolata topita, nu a putut fiindca ceasca era sparta. Cand voia sa citeasca o carte, nu a putut deoarece biblioteca se prabusise si toate cartile luara foc. Numai gradinarului ii merse altfel. Cand se trezit, soarele rasari precum isi dorise. Cand merse la izvor pentru a bea apa, aceasta inca mai curgea si cand merse in gradina, mai gasi pomii cu mere si pere in picioare, iar in ramurile lor pasarile cantau ca mai inainte.
De aceea, spune un proverb chinezesc: "Cine isi doreste cel mai putin pentru a doua zi, acela va fi cel mai fericit".
puf13 spune:
Acele lucruri marunte si sâcâitoare...
Mai tii minte acel "11 septembrie"? Poate ai auzit si tu ca presedintele unei companii a supravietuit evenimentelor din 11 septembrie fiindca si-a dus fiul la gradinita.
Altul a ramas în viata fiindca a fost rândul lui sa cumpere briose.
O femeie a întârziat din cauza ceasului ei desteptator, care nu sunase la timp.
Cineva a întârziat, fiind blocat pe autostrada din cauza unui accident de circulatie.
Altcineva a pierdut autobusul.
O femeie si-a patat bluza cu cafea si a trebuit sa se schimbe înainte sa plece de acasa.
Masina cuiva nu a pornit la prima cheie, nici la a doua, nici...
Altcineva s-a întors din drum ca sa raspunda la telefon.
O femeie a plecat mai târziu de acasa din cauza copilului ei care a "tândalit" prea mult.
Altcineva nu a gasit nici un taxi liber.
Însa ce m-a impresionat cel mai mult a fost poate povestea "de supravietuire" a omului care în dimineata aceea s-a încaltat cu o pereche noua de pantofi, a luat diferite mijloace de transport ca sa ajunga la serviciu, dar a facut o "basica" la calcâi si s-a oprit la farmacie, ca sa-si cumpere un plasture. Si uite-asa, omul traieste înca si astazi!
Ei bine, când eu sunt blocat în trafic, când liftul îmi pleaca de sub nas, când ma întorc din drum ca sa raspund la telefon - toate aceste lucruri marunte ma irita si (mai întotdeauna) ma enerveaza. Însa acum, ma gândesc ca nici acele clipe nu sunt iesite de sub controlul lui Dumnezeu si este voia Lui sa ma confrunt si cu acele "lucruri marunte si sâcâitoare".
Data viitoare când ti se pare ca te-ai sculat cu stângul din pat, când copiii par sa piarda vremea si întârzie cu îmbracatul, când nu reusesti sa-ti gasesti cheile de la masina, când prinzi toate semafoarele pe rosu, nu te înfuria - Dumnezeu nu doarme, ci El vegheaza asupra ta!
Si fie ca El sa continue sa te binecuvânteze cu acele lucruri marunte si sâcâitoare, amintindu-ti mereu ca s-ar putea sa le îngaduie cu un scop anume în viata ta!
SilviaJo spune:
Blidul de lemn (dupa o povestire de Tolstoi)
Un batranel impovarat de ani s-a dus sa locuiasca impreuna cu fiul si cu nora lui, care aveau un baietel de 4 ani. Mainile batranului tremurau tot timpul, ochii ii erau incetosati, iar pasii impleticiti.
Intreaga familie manca impreuna la masa, insa mainile nesigure ale batranului si vederea lui tot mai slabita il puneau mereu in incurcatura - boabele de mazare i se rostogoleau din lingura pe covor, cand intindea mana dupa cana cu lapte, jumatate din lapte se varsa pe fata de masa. Fiul si nora se simteau tot mai iritati de neajutorarea lui. Pana-ntr-o zi cand...
"Trebuie sa facem ceva cu bunicu', a spus fiul. M-am saturat sa tot vad lapte varsat pe masa, sa tot calc pe boabe de mazare si sa tot aud cum plescaie si troscaie in farfurie!" Asa ca sotul si sotia au pus o masuta in coltul camerei, dupa usa. Acolo bunicu' manca singur, in timp ce intreaga familie se bucura in jurul mesei. Si pentru ca bunicu' reusise sa sparga vreo 2-3 farfurii, i-au cumparat un blid de lemn.
Uneori, cand se uitau in directia bunicului, familia putea sa vada o lacrima stinghera in ochii lui slabiti si tristi - singur, dupa usa, bunicu' isi manca bucatica de paine muiata in lapte. Cu toate acestea, singurele cuvinte pe care fiul si nora le aveau pentru el erau de mustrare cand ii cadea furculita pe covor sau cind se mai varsa din lapte pe masa. Baietelul se uita cand la bunicu', cand la mamica si la taticu' lui, fara sa spuna un singur cuvant...
Apoi, intr-o seara, chiar inainte de cina, tatal a observat ca baietelul mestereste ceva pe covor. S-a apropiat si a vazut ca incearca sa ciopleasca o bucata de lemn. "Ce faci tu acolo", l-a intrebat tatal duios.
Baietelul si-a ridicat ochii mari spre taticul lui si i-a raspuns la fel de duios: "O, am treaba, vreau sa fac un blid de lemn din care sa mananci tu si mami cind cresc eu mare..." A zambit si s-a intors la "treaba" lui.
De data aceasta a fost randul parintilor sa ramana fara cuvinte. O liniste apasatoare s-a asternut in camera. Si lacrimi mari si curate au inceput sa le tremure in ochi, sa li se rostogoleasca peste obrajii care de-acum luasera culoarea singelui varsat pe crucea de la Calvar. Nici un cuvant, deplina tacere, dar amandoi stiau prea bine ce au de facut.
In seara aceea, sotul l-a luat pe bunic de mana si l-a condus cu grija la masa mare din centrul camerei. Bunicu' urma sa manance la masa impreuna cu intreaga familie - in seara aceea si in fiecare seara de-atunci inainte, pana la sfarsitul zilelor lui. Si, dintr-un motiv sau altul, nici fiul si nici nora nu mai pareau sa fie deranjati daca se varsa din lapte pe fata de masa sau daca mai cadea cate-o furculita pe covor.
Copiii sunt ca niste radare extrem de sensibile. Ochii lor nu lasa nimic neobservat, urechile lor sunt intotdeauna pe receptie, iar mintea lor prelucreaza neobosita mesajele pe care le receptioneaza.
TU ce mesaje le-ai transmis astazi copiilor tai?
puf13 spune:
Povestea a doua blocuri de gheata
Au fost odata două blocuri de gheata. Se formasera în timpul îndelungatei ierni, într-o grota aflata sub niste trunchiuri de copaci, stânci si maracini, chiar în inima unei paduri de pe coasta unui munte.
Priveau unul la celalalt cu aceeasi încapatânata nepasare. S-ar fi putut spune ca relatia lor era una rece. Îsi dadeau cel mult binete din când în când. Dar nimic altceva. Cum s-ar zice, nu izbuteau "sa sparga gheata".
"S-ar putea rasturna peste mine", îsi zicea fiecare despre celalalt. Dar blocurile de gheata nu pot sa se deplaseze singure.
Cum însa nu se petrecea nimic, blocurile de gheata s-au închis tot mai tare în sine.
În grota traia si un bursuc. Într-o buna zi, acesta izbucni:
- Pacat ca trebuie sa sedeti aici. Este o zi minunata, plina de soare!
Cele doua blocuri de gheata scrâsnira cu durere. De mici învatasera ca soarele era pentru ele o mare amenintare.
Si totusi, în chip uimitor, de aceasta data unul dintre cele doua blocuri de gheata întreba:
- Cum este soarele?
- Este minunat... Este însasi viata, raspunse încurcat bursucul.
- Ai putea sa faci o gaura în partea de sus a salasului nostru... As vrea sa vad soarele... zise celalalt.
Bursucul nu astepta sa fie rugat de doua ori. Facu o taietura în hatisul de radacini si lumina calda si blânda a soarelui patrunse înauntru printr-o raza aurita.
Dupa câteva luni, într-o zi pe la amiaza, când soarele încalzea blând aerul, unul dintre blocuri îsi dadu seama ca putea sa se dezghete nitel si sa se topeasca transformându-se într-un pârâias limpede. Simtea ca parca era altul, ca nu mai era blocul de gheata de odinioara. Celalalt descoperi si el aceeasi minunatie. Zi dupa zi, din blocurile de gheata izvorau doua firisoare de apa care curgeau spre gura grotei si, ceva mai departe, se contopeau, dând nastere unui lac cu apa cristalina care reflecta culoarea cerului.
Cele doua blocuri de gheata mai simteau înca raceala unuia fata de celalalt, dar si slabiciunea si singuratatea fiecaruia, grija si nesiguranta care le framântau deopotriva. Descoperira ca erau alcatuite în acelasi fel si ca, de fapt, aveau nevoie unul de altul.
Se apropiara doi sticleti si o ciocârlie pentru a bea apa. Insectele venira sa roiasca în jurul lacului. O veverita cu coada lunga si moale se îmbaie în apa sa.
Si în toata bucuria aceasta se oglindeau cele doua blocuri de gheata care de acum dobândisera o inimă.
Uneori ajunge o simpla raza de soare. O vorba buna. Un salut. O mângâiere.
Un surâs. Este nevoie de un lucru atât de marunt pentru a-i face fericiti pe cei de lânga noi. Si atunci de ce nu facem acest lucru?