O pilda pe zi
Raspunsuri - Pagina 12
chiolyto spune:
Era o data un tanar care se ratacise intr-o padure si acolo intalni un batran. Si batranul ia spus:
- Vezi pietricele alea de pe jos?
Si baiatul a raspuns:
- da.
Batranul a continuat:
- Ia pietricele alea si pune-le in buzunarul tau si maine vei fi si fericit si trist.
Si baietzelul a spus:
- Eu nu intzeleg.
Iar batranul a continuat:
- Tu nu trebuie sa intzelegi. Doar fa ce ti-am spus, ia pietricele pune-le in buzunarul tau si maine vei fi si fericit si trist.
Si baiatul asa a facut, a luat pietricele si cateva zile nu s-a mai gandit deloc la acea ciudata intamplare din padure. Apoi intr-o zi si-a varat mana in buzunar si a simtzit pietricelele , a scos mana cu pietricele si a desfacut pumnul. Nu mai erau pietricele, ci erau nepretzuite diamante si si-a amintit ce ia spus batranul : "maine vei fi si fericit si trist in acelasi timp". Si era. Era fericit pt. ca pietricele se transformasera in diamante, dar era trist ca a luat atat de putzine.
chiolyto spune:
Era o data un tanar visator si se plimba pe malul unei mari. Si mergand asa visator intalni un pestisor care ii spuse ca acolo se afla cel mai mare diamant neslefuit printre pietrele din nisipul marii si ca acel diamant neslefuit are aceeasi forma ca si pietrele obisnuite numai ca e CALD cand il iei in mana.
Zis si facut, tanarul visator se apuca de treaba.
- lua o piatra, era rece .. o arunca in mare
- lua o alta piatra, era rece .. o arunca si pe aceasta in mare
- lua o alta piatra, era rece .. o arunca si pe aceasta in mare
- lua o alta piatra, era rece .. o arunca si pe aceasta in mare
- lua o alta piatra, era rece .. o arunca si pe aceasta in mare
- lua o alta piatra, era rece .. o arunca si pe aceasta in mare
- lua o alta piatra, era rece .. o arunca si pe aceasta in mare
- lua o alta piatra, era rece .. o arunca si pe aceasta in mare
...
... si facu asa cativa ani.
- lua o alta piatra, era rece .. o arunca si pe aceasta in mare
- lua o alta piatra, era rece .. o arunca si pe aceasta in mare
...
pana intr-o zi cand:
- - lua o alta piatra, era CALDA .. o arunca si pe aceasta in mare.
MORALA:
(scrie fiecare cei convine)
chiolyto spune:
Puterea obisnuintei
Un grup de oameni de stiinta au pus intr-o cusca cinci maimute si in mijlocul custii o scara, iar deasupra scarii o legatura de banane.
Cand o maimuta se urca pe scara sa ia banane, oamenii de stiinta aruncau o galeata cu apa rece pe celelalte care ramaneau jos. Dupa ceva timp, cand o maimuta incerca sa urce scarile, celelalte nu o lasau sa urce. Dupa mai mult timp nici o maimuta nu se mai suia pe scara, in ciuda tentatiei bananelor.
Atunci oamenii de stiinta au inlocuit o maimuta. Primul lucru pe care l-a facut aceasta a fost sa se urce pe scara, dar a fost trasa inapoi de celelalte si batuta. Dupa cateva batai nici un membru al noului grup nu se mai urca pe scara. A fost inlocuita o a doua maimuta si s-a intamplat acelasi lucru. Prima maimuta inlocuita a participat cu entuziasm la baterea novicelui. Un al treilea a fost schimbat si lucrurile s-au repetat.
Al patrulea si in fine al cincilea au fost schimbati. In final, oamenii de stiinta au ramas cu cinci mainute care, desi nu primisera niciodata o baie cu apa rece, continuau sa loveasca maimutele care incercau sa ajunga la banane.
Daca ar fi fost posibil ca maimutele sa fie intrebate de ce ii bateau pe cei care incercau sa se catere pe scara, raspunsul ar fi fost "Nu stim. Lucrurile intotdeauna au fost asa aici..."
Suna cunoscut?
"E mult mai usoara dezintegrarea unui atom decat a unei prejudecati"
Albert Einstein
chiolyto spune:
A fost o data un om care pescuia pe malul unui lac. Si alaturi de el avea un cos, iar in mana avea un liniar. Si a rupt acel liniar si a pastrat sa ramana 10 inch, si pescuia. Iar in timp ce pescuia, trecea pe acolo un turist care se uita mirat la ce facea pescarul. Pescarul cum prindea un peste, il intindea langa liniar, iar daca era mai mic sau cat liniarul atunci il punea in cos. In sfarsit a prins un peste mare, unu mare mare si pestele se zbatea in barba, si sarea si dupa 15 minute a reusit sa-l prinda, si cand la prins, la intins langa liniar, si cand a vazut ca e mai mare decat 10 inch la aruncat inapoi in mare, apoi a prins alt peste la pus in cos, si tot asa. Si iarasi a prins un peste mare si s-a luptat cu el, si s-a luptat pana sa-l prinda cu mainile, si cand in sfarsit la prins, la masurat langa liniar si la aruncat in mare.
Turistul enervat il intreaba pe pescar:
- Uite eu nu intzeleg treaba asta. Prinzi pesti mici si ii pastrezi, prinzi pesti mari si ii arunci in mare.
Iar pescarul a raspuns:
- uite care e motivul: acasa nu am decat o tigaie de 10 inch asa ca nu pastrez nimic ce nu intra in tigaie.
Bun. Acum va intrebatzi ce e rau cu acest pescar? El nu era flexibil, nu se putea adapta, avea o minte care parca era congelata, nu putea sa-si schimbe mentalitatea, Pescarul nu s-ar fi schimbat.
chiolyto spune:
Intr-o zi o femeie pregatea o mancare gustuoasa pt. sotzul ei. Avea o gaina foarte frumoasa, urma sa fie delicioasa pt. cina. A taiat gaina in doua bucatzi, le-a pus-o intr-o oala, una intr-o parte si alta in cealalta parte. Iar sotzul a intrebat-o de ce a trebuit sa taie in doua gaina. Iar ea a raspuns:
- Presupun ca asa trebuie sa fie.Este cel mai natural lucru care trebuia sa-l fac.
Si el a continuat sa-i repete:
- Bine, bine, dar de ce?
Iar sotzia mereu ii raspunde:
- Pt. ca asa trebuie sa fie.Pt. ca asa trebuie procedat.
Si sotzul a continuat:
- Dar de ce?
Iar ea a continuat:
- Pt. ca mama mea mereu a procedat asa cu o gaina.
Iar el a continuat sa-i spuna:
- Bun acum caut-o pe mama ta la telefon si intreab-o de ce?
Asa ca ea si-a cautat mama si a intrebat-o si pe ea. Si mama ia raspunsul la fel:
- Pt. ca asa trebuie sa fie.Pt. ca asa trebuie procedat.
Iar ea a continuat sa-si intrebe mama:
- Bine, bine, dar de ce?
Iar mama ia raspuns:
- Nu stiu de ce, dar stiu ca asa trebuie facut. Este modul in care bunica ta intotdeauna a procedat cu o gaina.
Si atunci femeia a rugat-o pe mama sa sa intrebe pe bunica ei, de ce?
Asa ca a sunat-o pe bunica ei s-o intrebe dar de ce taie gaina in doua. Iar bunica ia raspuns:
- Pentru ca intotdeauna cratitza mea era prea mica.
Si asa timp de multzi ani, familia taia in doua gaina. Nu a fost un motiv logic, nu era lucrul cel mai corect, dar pt. ca oamenii credeau ca este cel mai corect, pur si simplu faceau asa.
Oamenii cad de multe ori in capcanele vietzii, si ei cred ca este adevarat si coresct si urmeaza cum fac oile, urmeaza turma, si nu-si dezlipesc ochii de la oaia din fatza, si toata viatza lor urmeaza fundul acelei oi. Si tot ceea ce vad in viatza lor este fundul acelei oi, si nu vad peisajul minunat, nu vad copacii, nici muntzii, nici cerul albastru minunat, nici minunata ploaia care cade, tot ce vad este spinarea oii din fatza.
Si o multzime de oameni traiesc in modul acesta. Am vazut o data o caseta cu sindromul Pike (parca asa se scrie :roll: , scuze dar uneori am o memorie nu foarte bune, daca e gresit am sa revin cu modificare).
Iar Pike este un peste foarte puternic, are dintzi extraordinari de ascutzitzi, si manana altzi pestisori mai mici, in felul acesta traieste el.
Si acum experimentul. L-au pus pe acest peste intr-un acvariu mare, iar in acvariu au pus un perete despartzitor din sticla. Pe o parte a peretelui l-au pus pe Pike, iar in cealalta parte a peretelui au pus multzi pestisori mici care iar fi placut acestui peste sa-i manance.
Iar cand Pike a vazut pestii, si a vrut sa-i manance, si-a facut vant si a inotat spre pesti dar s-a lovit de perete. Si sa retras, s-a uitat la pestii pe care vroia sa-i manance, si din nou si-a facut vant si din nou a lovit sticla.
Si sa retras din nou, s-a uitat la pestii pe care vroia sa-i manance, si din nou si-a facut vant si din nou a lovit sticla. Si avea nasul rosu sangerand.
Pana la urma Pike a renuntzat, s-a asezat in partea cea mai indepartata a bazinului si a stat. Atunci cercetatorul a ridicat geamul despartzitor iar acum pestii care ii placeau atat de mult, inatau in fatza lui, sub el, in jurul lui, erau pretutindeni in bazin, deasupra lui. Dar Pike n-a mai mancat niciodata pesti din aceea. Si a murit de foame desi avea hrana care l-ar fi putut mentzine in viatza.
Iar motivul pt. care a murit, era pt. ca el in mintea lui era CONVINS ca nu putea avea acea hrana.
Catzi din voi ati trait, sau mai traitzi inca, despartzitzi de realitate doar de un geam? Catzi din voi v-ati ucis dorintzele din fasa pt. ca ati fost convinsi ca nu putetzi atinge ce ati cutezat cu imaginatzia sa va doritzi? De multe ori poate v-ati lovit de cate o sticla si v-ati ranit. Ati sangerat. Iar acum va este frica.
Asa ca tzelul vostru ar trebui sa fie sa cautatzi o solutzie pt. indepartarea acelui perete din sticla, NU SA RENUNTZATZI LA DORINTZE.
chiolyto spune:
Pt. tine suflet de copil reaminteste-ti ca :
Este o nebunie………..
Sa urasti toti trandafirii, doar pt. ca te-ai intzepat intr-un spin…………..
Sa renuntzi la visurile tale, doar pt. ca unul nu ti s-a implinit………..
Sa-ti pierzi credintza in preotzi, doar pt. ca unul nu ti-a raspuns la o intrebare……..
Sa renuntzi la eforturile tale, doar pt. ca nu ai reusit sa rezolvi ceva….
Sa-ti condamni totzi prietenii, doar pt. unul te-a tradat…
Sa nu crezi in dragoste, doar pt. ca unul te-a tradat sau nu te-a iubit….
Sa renuntzi la toate sansele tale doar pt. ca nu ai reusit din prima incercare….
Sper ca inaintand in viatza san Nu cedezi nebuniei.
Reaminteste-ti intotdeauna ca o alta sansa poata sa apara, un alt prieten(A), O noua iubire, O fortza reinnnoita.
Fii perseverant(a), cauta fericirea in fiecare zi.
Calea sigura a esecului este sa renuntzi. De multe ori in urma unui esec apare SUCCESUL. NU RENUNTZA.
chiolyto spune:
Stitzi cum se mai numeste un biciclist fericit? Unul care are pete pe dintzi. Cea mai mare competitzie ciclista din lume stimca este Turul Frantzei. In iulie 1995 a fost cea mai mare cursa, a fost cea mai incredibila. Miguel Indurain, a castigat pt. a cincea oara turul Frantzei si l-au numit MARELE MIG. Este un alergator foarte puternic, este in totalitate dedicat acestui sport, si se antreneaza 12 luni pe an. Si spunea ca incununarea antrenamentului sau e turul Frantzei. Dar acest tur al Frantzei a ramas cunoscut si din alt motiv. Doar de cateva ori in ultima suta de ani, au existat victime la aceasta cursa. De 2 ori, cu multzi multzi ani in urma din cauza oboselii, a suprasolicitarii. Dar niciodata nu a murit cineva intr-un accident. Este o cursa foarte periculoasa, mai ales in Frantza. Alergatorii merg prin Pirineii francezi si de asemenea prin Alpi. Muntzi nu tocmai fara pericole, zic eu. APROAPE 23 zile cu o singura zi de odihna in acele zile. Pretzul fizic pe care il platesc este fantastic. Multzi dintre ei ajung la spital in fiecare seara, ca sa i se faca perfuzii intravenoase, asa primesc hrana. Ei pierd multe calorii, dand jos multe kilograme, dar ei spun ca merita. Eu cred ca sunt cei mai puternici atletzi din inteaga lume. Atunci cand urci muntele este un efort fantastic. Dar totusi cel mai mare efort nu este cand urci, pt. ca cel mai mare pericol este atunci cand cobori. Si cand cobori se ajunge la 16-17-18 mile/ora, iar cand cobori la vale in viteza aceasta salbatica, viatza ta poate atarna de un fir de par. O singura pana si totul s-a terminat. E surprinzator ca pana acum parca nu s-a intamplat asta in turul Frantzei. Iar in 1995, intre etapa a 14-a si a 15-a La Pallatan (nu cred am scris corect, imi suna doar numele in minte nu si scrierea corecta, nu aruncatzi cu rosii) la urcat dealul, care era greu de urcat, iar 5 dintre alergatori nu au reusit sa ajunga sus, 117 erau acolo, 5 dintre ei au iesit acea curba, si era o foarte adanca prapastie. De fapt cred ca numai unul dintre ei a murit, si chiar daca s-a rostogolit la vale, a reusit sa se agatze de un pom, 3 au ramas pe marginea soselei, iar un tanar alergator italian, s-a lovit de beton si a cazut acolo in prapastie, 23 de ani, Fabio Casartelli (iar nush daca i-am scris numele corect). Si cand alergi atat de tare si itzi apare un zid de beton nu prea e fara urmari o astfel de lovire, l-au dus cu un elicopter la spital, dar in timpul acestui drum, Fabio a murit. El alerga pt. echipa americana Motorola(parca), iar echipa Motorola trebuia sa ia o decizie, Vor continua cursa, si vor da tot ce pot in memoria lui Fabio, sau vor renuntza la cursa in memoria lui? Familia lui Fabio a sugerat sa se continue cursa. Iar in a 18-a etapa s-a intamplat ceva neobisnuit. A fost o etapa de peste 200 de mile (parca), Erau 4 urcari foarte mari, 10 alergatori s-au pierdut parca, si era ceva neobisnuit totusi pt. ca ei s-au ratacit de grupul principal in general alergarea aceasta in grup avantajeaza echipa cumva. 7 din cei 10 au luat-o inainte. Iar unul din americani pe numele Lance Armstrong de 23 de ani, din echipa Motorola, prieten foarte apropiat cu Fabio, cei 7 aveau 15 secunde inainte, apoi 5 minute, 8 minute, au facut o cursa incredibila, la cea de-a patra urcare s-a intamplat ceva extraordinar. Era un varf foarte abrupt, si cand e vorba de luat un varf atat de abrupt, fiecare concurent lucreaza pe cont propriu. Si cand se ajunge sus, fiecare se ohihneste, Si apoi o ia pe coasta de partea cealalta, dar nu si de data aceasta.
Mai erau 30 de mile de facut din cursa, cand au atins varful acestui munte, Lance Armstrong s-a uitat in jur la ceilaltzi alergatori, si a pornit. Nu era momentul potrivit, nimeni nu ar fi ghicit ca ar putea face asa ceva, a fost neobisnuit, pt. ca niciodata un singur alergator nu poate face fara ceilaltzi 9 din grupul sau. Insa el s-a uitat si a pornit zburand ca vantul, ceilaltzi 6 plus altzii 3 din urma, au ramas extrem de confuzi, nu au intzeles de ce face acest lucru. Insa comentatorul de la Tv DE ATUNCI, a stiu si a spus ce va de genul:
- Sunt sigur ca acest lucru il face Lance pt. Fabio, si a alergat cu 25 de mile /h apoi 30 mile/h 34 mile/h. Si indiferent cat au incercat ceilaltzi 9 sa-l prinda, nu au reusit sa-l prinda. Alerga ca si cum era proaspat acuma, parca n-ar fi alergat peste o suta de mile in ziua aceea, si pe masura ce se apropia de finish i-am vazut chipul pe televizor, si-a luat amandoua mainile si le-a pus deasupra capului, si le-a ridicat spre cer, si a castigat cursa. Dupa cursa ziaristiierau pretutindeni in jurul lui si l-au intrebat:
- Cum ai facut asta?
Iar cuvintele lui imi rasuna si azi in minte:
- Am alergat cu puterea a doi oameni.
Morala:
Cu ajutorul celorlatzi, cu increderea pe care ti-o insufla, cu responsabilitatea si datoria fatza de ei,cu iubirea care ne-au binecuvantat cei de langa noi, mereu vom infinge orice provocare a vietzii.
Lauraa spune:
Cine seamana vânt culege furtuna
Mama de 
Lara Celine
puf13 spune:
chiolyto multumim mult pentru povesti si daca mai ai mai pune ca mi-au placut mult
grupul fetelor fantastice
chiolyto spune:
Oricand cu placere. Daca am si timp, ca trec mai rar pe aici, si mai trebuie sa am si aduceri aminte si poate sa mai dau peste vreo poveste intamplator cand lucrez. Sigur ca am sa vin sa pun povesti.