"Open marriage"-da/nu/de ce/cand/cum?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 14

zanazanelor spune:

Mi se pare cu mult peste puterea omului sa fie asa... Eu pot sa ma bucur pentru sora mea, fratele meu, prietena mea, mama mea sau oricine altcineva, dar NU pentru sotul MEU. Cum adica sa ma bucur ca eu stau acum si fac o prajitura iar el este in oras si de distreaza cu amanta? Haideti, mai oameni, buni, cati dintre noi am putea trai asa?

Eu cred ca putem respinge o idee, un concept NU NEAPARAT TESTAND-O. Cred ca a fost odata un film cand un tip i-a dat 1.000.000 USD sotului sa-si lase sotia sa se culce cu el. Numai ca in momentul cand a realizat ce tampenie facuse l-a cuprins zapaceala. De aceea avem IMAGINATIE, sa putem sa ne TRANSPUNEM intr-o anumita situatie si fara sa o traim in realitate.

Imaginati-va un pic lumea traind un "open marriage". 90% din populatia lumii. Chiar nu va puteti da seama ce debandada ar fi? Ar trebui desfiintata casatoria. Ce-ar mai avea la baza o casatorie? O dragoste totala in nici un caz. Doar un act de hartie prin care ne putem cere anumite drepturi in fata legii prin actul casatoriei? Dar am putea sa dam astfel de legi care sa fie valabile si in afara casatoriei...

Am fi o lume LIBERA cum VISEAZA unii open-minded, in care fiecare ar face NUMAI CE AR VREA doar ca sa fie FERICITI, cu "consimtamantul" celuilalt. S-ar naste copii si poate nici nu am sti prea sigur ai cui sunt, si la un moment dat te-ai intreba daca copilul tau nu cumva s-a casatorit cu fratele/sora vitrega...

Acum serios: chiar a stat cineva sa-si imagineze CU ADEVARAT cum ar fi sa traim intr-o asa o lume?

Dupa parerea mea intr-o astfel de lume sentimentul de iubire nu ar trebui sa existe decat intr-o faza incipienta. Poate ca sentimentele ar trebui sa dispara si ele, ca sa ajungem "frumos" la acea stare in care lasand gelozia si posesivitatea la o parte, sa ne bucuram cand perechea!? noastra se simte bine un weekend cu amanta in Las Vegas. Eu cred ca oamenii ar inceta sa mai fie oameni, pentru simplul motiv ca nu ar mai avea sentimente frumoase.

Iubirea si tot ce s-a spus frumos in poeme de-a lungul anilor despre ea ar deveni ceva cu totul abstract. Fidelitatea si-ar pierde din stralucire. Si FAMILIA nu imi pot inchipui ce ar mai insemna.

Acum m-as intreba: daca nu m-ar deranja ca sotul meu sa se culce cu cine-i flutura mintea, atunci ce nevoie as mai avea de sot? Ce nevoie ar mai avea el de mine ca SOTIE a lui? PENTRU CE am mai fi impreuna? Sa ne realizam material mai bine amandoi, muncind cot la cot? Pai daca ajungem la acest stadiu de "evolutie" ar trebui sa fim atat de bazati incat sa excelam si in viata profesionala fara sprijinul sotului/sotiei. Sa dam nastere unui copil care sa poarte numele tatalui? Dar la fel de simplu poate purta doar numele mamei. Sa fim impreuna sa "oferim" un fel de familie ingerasului caruia i-am da viata? Notiunea de familie nu ar mai insemna ce inseamna ea astazi.

Intr-o astfel de lume multe din credintele si conceptele de pana acum nu ar mai insemna nimic.

Sa va mai dau un exemplu, ca tot veni vorba de libertinaj. Un barbat in calduri nu are cu cine sa se faca "dragoste". Ce sa-i faci? Simte omul nevoia si uite ca nu-i nici o femeie cu care sa-si petreaca macar 10 minute. Uite ca nu gaseste nici un barbat (doar e ok sa fii si gay in ziua de azi). Ghici ce face? Se duce si ia o gaina si-si face treaba cu ea! Stau si ma intreb: cat de anormal i s-a parut acelui om ceea ce a facut in acel moment? Daca asa s-a simtit omul bine...

Mai poti sa spui ceva in fata acestor intamplari? Nu prea multe. Stiti ce se spune in ultima vreme? "A innebunit lumea". Si cred ca nu se greseste prea mult...

Putem vorbi si despre altceva, tot "controversat"...de homosexuali, de lesbiene, de casatoriile intre acestia, de copii crescuti de barbati-cuplu, de copii crescuti de femei-cuplu si exemplele pot continua la nesfarsit... Dar asta nu inseamna ca daca eu sau oricare altcineva nu face ca ei eu sunt dusa cu pluta, sunt o ingusta la minte, nu sunt deschisa la nou, nu ma tin puterile sa experimentez lucruri care aparent ma dezgusta. Pur si simplu spun despre mine ca ASA IMI PLACE SA TRAIESC si asa ma simt eu implinita.

Prefer de mii de ori sa ma cert zdravan cu sotul meu si apoi sa ma acopere de sarutari cand ne impacam decat sa stiu ca mi-a trantit usa, s-a dus sa se culce cu prietena mea, si apoi a venit la mine ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat...

Of...si-am zis ca nu mai scriu la subiectul asta...

ocebine spune:

quote:
Originally posted by lorelei_19
eu vad open marriage ca pe o optiune care se potriveste sau nu perechii.

A-tzi invinge gelozia si sentimentul de posesiune pentru partener, a ajunge la nivelul la care te bucuri pentru celalalt ca este fericit, chiar daca asta inseamna ca e cu altcineva, ei bine, mie mi se pare deosebit. eu nu pot din motive de gelozie, dar fain de cei care pot.

"Unde exista dragoste, exista si Dumnezeu" - Tolstoi

Pai asa sintem la vreo 1000km departe de intentia intiala....

Ideea principala era ca sintem de la natura poligami...ce ne mai strofocam cu idei invechite si prafuite ca monogamia ca d'aia ne pierdem mintile si soatzele. Si pentru ca e mai natural sa facem pe rind cu vecinii (ca deh, sa fim cool si'n pas cu moda) vom fii super fericiti, impliniti si totul e roz.

Totusi ar trebui sa punem copiii o perioada pe o panta gresita (un pic de varietate nu le strica...azi cred una, miine cred alta) pentru a ingaduii mamicii si taticului sa mai fool around fara suspiciune...

E una sa vii cu o idee provocatoare si e alta sa vii cu niste aberatii nefondate. Pina la urma s-a dat la fund autoarea si v-a lasat cam in balta

Anamaria mama la Nick (8)& Alex (5)

People who say they sleep like a baby usually don't have one.

Elise spune:

ocebine, apare ea autoarea, sa nu ne ingrijoram....

"Din pacate sotul ei are alte conceptii despre fidelitate, asa incat orice relatie de natura amoroasa a trebuit sa inceteze. Imi pare rau pentru D, cred ca ar mai dori-o macar din cand in cand... Sincer nu o invidiez pe E, nu stiu cat va rezista in situatia asta, nu parea deloc genul de “fata cuminte”. "Am discutat cateva minute si chiar mi-a spus ca vroia sa apeleze la mine in calitate de psiholog sa o ajut. Mi-am cerut scuze si i-am spus ca sunt prea implicata personal in afacere ca sa pot aborda problema profesional. Am indrumat-o catre un coleg. Mi-a multumit si stiu ca a inceput sa il frecventeze la cabinet. Care vor fi rezultatele vom vedea, parerea mea este ca mai degraba sotul ei ar trebui sa faca acest lucru (sau amandoi impreuna)."

Probabil va reveni din pura grija materna sau paterna (ca doar si-a descoperit farama de bisexualitate).

Aceeasi grija cu care o compatimeste pe saraca fata aia al carui sotz nu poate dom'ne si pace sa inteleaga sa isi imparta nevasta cu altii!
Ce defect!

Bineinteles ca individul necesita psihoterapie, pentru ca isi traumatizeaza femeia!
Cum sa reziste saraca in situatia asta, cu un singur mascul?

Elise

dyadya spune:

Am cugetat mult asupra subiectului si a autoarei acestuia... Lasand la o parte teoria conform careia fiecare traieste cum vrea, ce nu inteleg eu la in_trecere, care pare ca ne deschide noua noi orizonturi, este urmatorul aspect: daca aceasta este "calea", daca noi suntem educati gresit si ar tb sa ne punem probleme existentiale in legatura cu principiile inoculate de parinti in primul rand, atunci ea, ca parinte de ce isi fereste copii de aceasta "cale"?!?! Adica, bun, noi suntem pierduti pt ca ajunsi deja la maturitate, cu astfel de idei invechite inoculate in strafundul mintii, mai greu ne dezbaram de ele. Dar copii? Adica ea, ca parinte face aceeasi greseala pe care au facut-o si parintii nostri(greaseala in viziunea expusa de ea): ii educa in acealsi spirit ...puritan! Ascunzandu-le adevaratul stil de viata al parintilor, pretinzandu-le ca sunt o familie normala, acesti copii vor avea viziunea unei familii normale asemanatoare cu viziunea noastra, care-i , se pare gresita! Si cand copii vor ajunge adulti va fi la fel de greu sa le arate calea, precum ii este in acest mom sa ne lumineze pe noi. Si ce nu inteleg in toata povestea asta este: daca asta-i calea pe care ea o considera optima unei vieti armonioase...de ce isi priveaza copiii de aflarea cheii succesului?!
Cand oi afla raspunsul la aceasta intrebare o sa ma mai cuget inca o data la ideea de open marriage. Deocamdata din cugetarea actuala a reiesit un mare NU; nu as putea. Nu, nu o consider o modalitate de innobilare a omului ci mai degraba o consider o modalitate de coborare a lui la conditia animala. Asa cum spunea cineva mai sus, omul este superior animalului prin puterea de a discernamant. Da, este nociva infranarea instinctelor, dar pe de alta parte, daca debordezi de instincte primare care refuleaza de 15 ori pe zi, poti sa te lasi prada lor fara a fi implicat intr-un cuplu stabil. Am acordat ceva timp de gandire acestei idei, dar in final, rezultatul tot asta a fost: pur si simplu nu pot sa pun la un loc si ideea de familie si pe cea expusa de in_trecere. Sunt inca in stadiul de: ori una ori alta!

Diverse pentru nunta

cipcipcip spune:

Se mai intreba cineva ce face in_trecere daca ramane gravida cu vreunul dintre partenerii sexuali...buna intrebare, dar eu ma intreb, ce se face daca nu stie cu CINE a ramas gravida, ca doar nici o metoda de contraceptie nu e perfecta si la sexul asta in grup e complicata treaba. al cui o fi copilul, al prietenului sau al sotului? io tot sper ca in_trecere mai da pe-aici ca io-s tare curioasa.

Cipcipcip si bebe Julia 4 august 2005

adrienne12 spune:

Am vazut de curind la CNN un reportaj despre poligamia in America. M-a cutremurat. E vorba despre o parte a comunitatii de mormoni care practica inca poligamia desi e interzisa prin lege. Din cele ce povesteau persoanele intervievate viata femeilor in aceste mariaje e la fel ca viata femeilor din familiile poligame din Arabia Saudita.Copiii in aceste familii sint invatati de mici ca poligamia e permisa si ca barbatii au dreptul natural sa aiba contact sexual cu mai multe femei. Legal e casatorit doar cu una. la biserica e casatorit cu mai multe. Culmea e ca si femeile au dreptul de a avea mai multi soti, daca leaderul bisericii hotaraste asta. Pur si simplu el are dreptul sa ii spuna unei femei care e "casatorita" cu un tip ca de miine incolo va fi "nevasta" altcuiva. Nu mi-e clar ce se intimpla cu copiii, cred ii lasa fostului sot sa ii creasca celelalte "sotii". Au fost intervievate citeva femei care au reusit sa fuga de la "sotii" lor. Culmea e ca una dintre ele, care a fugit cu 5 copii a marturisit ca fiica ei cea mare, dupa citeva luni de viata normala a decis ca vrea sa se intoarca la comunitatea mormona. Fata are 20 ani si stie ce o asteapta.Tot culmea e ca au fost si femei care s=au declarat fericite cu o astfel de viata, spunind ca e bine sa nu aiba de pregatit masa sau sa spele rufe pt. barbat tot timpul. La intrebarea reporterului ce simt ele daca sotul vine acasa cu o nevasta tinara si frumoasa, ele au raspuns rizind "good for him".Stilul lor de viata e implementat pe principiile ca omul e o fiinta poligama. Se pare ca a functionat sute de ani si ca functioneaza si in ziua de azi, chiar daca e ilegal, asa incit, prin prisma asta nu putem sa negam in totalitate afirmatiile facute de in-trecere. In definitiv, istoric vorbind, nu uitati ca a existat si o perioada de matriarhat. Omul e un animal complex....Cred ca daca mergeti pe site la cnn.com si cautati dupa mormoni veti gasi reportajul. Merita vazut.

cipcipcip spune:

Ok, poligami, dar fac si sex in grup? Ca se pare ca si asta e "natural"

Cipcipcip si bebe Julia 4 august 2005

Caroline spune:

quote:
Originally posted by dyadya

Am cugetat mult asupra subiectului si a autoarei acestuia... Lasand la o parte teoria conform careia fiecare traieste cum vrea, ce nu inteleg eu la in_trecere, care pare ca ne deschide noua noi orizonturi, este urmatorul aspect: daca aceasta este "calea", daca noi suntem educati gresit si ar tb sa ne punem probleme existentiale in legatura cu principiile inoculate de parinti in primul rand, atunci ea, ca parinte de ce isi fereste copii de aceasta "cale"?!?! Adica, bun, noi suntem pierduti pt ca ajunsi deja la maturitate, cu astfel de idei invechite inoculate in strafundul mintii, mai greu ne dezbaram de ele. Dar copii? Adica ea, ca parinte face aceeasi greseala pe care au facut-o si parintii nostri(greaseala in viziunea expusa de ea): ii educa in acealsi spirit ...puritan! Ascunzandu-le adevaratul stil de viata al parintilor, pretinzandu-le ca sunt o familie normala, acesti copii vor avea viziunea unei familii normale asemanatoare cu viziunea noastra, care-i , se pare gresita! Si cand copii vor ajunge adulti va fi la fel de greu sa le arate calea, precum ii este in acest mom sa ne lumineze pe noi. Si ce nu inteleg in toata povestea asta este: daca asta-i calea pe care ea o considera optima unei vieti armonioase...de ce isi priveaza copiii de aflarea cheii succesului?!
Cand oi afla raspunsul la aceasta intrebare o sa ma mai cuget inca o data la ideea de open marriage...

dyadya raspunsul ti-l da chiar in_trecere, iata-l

quote:
Originally posted by in_trecere
Cand copii se maresc este deja mult mai complicat, precautiile trebuie inzecite. Mai mult deja ei sunt oarecum independenti, in sensul ca pleaca de acasa si mai ales se intorc acasa singuri, uneori cand nu te astepti sau cand ti-ai dori mai putin. In fine, la varsta pubertatii/adolescentei copii oricum vor afla cam ce se intampla. Dar este si momentul sa afle. Daca eu mi-am construit viata asa cum am povestit nu am de gand sa imi educ copiii pe alte principii. Trebuie sa stie ca exista toate variantele, iar la momentul potrivit vor putea sa hotarasca ce cred ei ca e mai bine pentru ei in cunostiinta de cauza. Numai un om informat poate alege in cunostiinta de cauza. Si dreptul la alegere apartine fiecaruia.

Mai interesant mi se pare raspunsul la intrebarea cu aparitia unui copil din aceste relatii extraconjugale. Eu chiar nu vad o solutie viabila in cazul asta. Astept cu interes un raspuns de la ea, daca mai trece pe aici.

lena spune:

scuze dar nu ma pot abtine...cum vine asta: incercati mai intai ca sa putem vorbi despre asta...adica sa incerc open marriage ca sa-mi dau seama ca nu-mi place, ba chiar imi repugna ideea de asa ceva...ma repet, e treaba lor, dar eu nu as face asa ceva, asta nu-mi descreste IQ-ul si nici nu ma face mai inapoiata, clar, poa'sa vina guru-ul guru-ilor si sa faca valva despre asta...ca pe mine una tot nu ma convinge, sunt daca vreti una dintre cele care stiu clar ce-mi place sau ce nu.

acuma ca tot o dadurati pe "bisexualitate" de ce nu incercati si cu femei, daca suntem la capitolul "open mind"...serios, adica acuma sunt foarte serioasa cand spun asta, de unde stiti daca n-ati incercat, daca v-ar place sa o faceti cu o femeie??!! e la fel cu povestea cu "open marriage"...de unde stiti ca e asa interesant daca nu ati facut-o??!!

o sa dau un exemplu cretin dar bine definit daca vreti sa ii spuneti asa: cand ma duceam in studentie des in club A, cum il stiti ca e asa mic si inghesuit, fetele ca sa-si faca loc spre toaleta sau spre ringul de dans, atentionau lumea punand mana pe spate, era ca sa zic asa un fel de a-si face loc...ei bine, eu stiu sigur ca n-am inclinatie spre bisexualitate, oricat de "cool" ar fi aceasta idee, moderna, trendy, ziceti cum vreti...fiindca eu daca purtam un top, sau o bluzita fara spate, cand eram atinsa pe piele de o femeie ma lua asa un val de sudoare, numai ideea si ma enerva cumplit de intrudere in spatiul privat...cand eram atinsa de un barbat era ceva normal.