HELP! De ce are cosmaruri?

Dani are cosmar noaptea. Destul de des. Incepe sa planga cu hohote in somn si nu-l putem trezi decat in 10-15 min. Azi noapte de ex. il tineam si eu si sotul meu in brate si nu se oprea din plans.
Mi se pare ciudat. La noi e liniste in casa,nu ne certam sau alte d-astea, ne jucam cu el, radem, ii citim povesti - chiar ca nu pricepe el mare lucru.
Chestia asta se poate mosteni? Ca eu sunt cea cu cosmaruri si treziri in lacrimi. Cand eram mica aveam pavor nocturn. Dar nu cred ca se mosteneste...nu?
Ce sa fac?

mamide danicici cochet baiat(26 iulie 2005)

albumul lui Dani
piticii lui Danutz
www.dropshots.com/svety" target="_blank">filmulete

pisicuta si matei spune:

sincer nu stiu sa iti zic o solutie,dar ai putea incerca sa vorbesti cu un pisolog,poate te indruma in vreo directie.
multa sanatate!

http://photos.yahoo.com/selfguide1
http://tickers.TickerFactory.com/ezt/d/2;10726;128/st/20050422/n/Matei/dt/7/k/ac60/age.png

aissa spune:

Ma alatur cu aceasta problema. Are foarte des cosmaruri (banuiesc), incepe sa suspine ca si cum i-ar fi frica de ceva si apoi incepe sa planga in hohote. Uneori se linisteste cand o mangaiem, alteori o apuca plansul si mai tare cand ne simte, dar luata in brate se linisteste. Nu stiu nici eu cauza.

Cristina si Ale (30.09.2004)

narcisa spune:

Si Patrick are cosmaruri, acum s-au mai rarit la aproape 4 ani, dar au inceput aproape de 2 ani, tot cam cum descrii. Si da se pot mosteni, noua asa ne-a explicat pediatrul si ca fazele astea pot dura pina spre 6 ani, am citit si intr-o carte despre psihologia copilului, din pacate in germana; nici la noi in casa nu se prea ridica tonul etc.
Dar ne-am obisnuit se trezeste 1-2 ori pe noapte plingind, mergem la el si se linisteste, la inceput a fost rau se treze de 5-6 ori si urla efectiv de nu stiam cum sa-l linistim, asa ca te inteleg. Copiii nostri(2 si aproape 4 ani) se trezesc plingind in total cind unul cind celalt de 3-4 ori pe noapte, este o faza trecatoare, mergem mai departe. Intreaba pediatrul la urmatoarea vizita, de psiholog nu cred ca poate fi vorba. Totusi mi se pare un pic cam devreme la nici 1 anisor, asta din ce am mai citit si eu incepe dupa 1 an si jumatate cind incep sa mai inteleaga in fuctie de copil, de dezvoltarea lui psihica(nu stiu daca pricepi ce vreau sa zic), mai multe nu stiu.
toate cele bune
narcisa

Natasa spune:

Si al meu baiat (un an si patru luni) a avut citeva plinsete d'astea in hohote de nu mai stiam cum sa-l linistim. Nu stiu daca viseaza sau ii dau dintisori si plinge de durere. Ei mi-am intrebat medicul si mi-a zis ca n-am ce sa-i fac. Daca are pavor nocturn o sa faca asa pina la 5-6 ani si nu stiu daca exista solutii...

claudia_a spune:

Am patit si eu cu fetita mea anul trecut in septembrie; eram la mare cand au inceput, erau intre 12-12:30 noaptea... ne-am sperita tare ca au inceput fara un motiv anume, am ajuns acasa si la fel s-a intamplat!
Avem insa un prieten de familie preot si nea-m dus imediat la el vreo 5-6 dimineti, a impartasit-o in fiecare dimineata si si-a dezbracat de hainele de preot pe ea (e o rugaciune speciala la sfarsit de slujba)... si vreau sa va zic ca i-a trecut!
Eu nu as sari peste biserica! Ioana este mai senina si mai linistita dupa ce mergem la biserica si stie sa se roage si singurica!!

IEPU spune:

Uite cum faceam eu:

Il iau in brate si incep sa ma plimb cu el prin casa. Si ii vorbesc: "ca el a visat urat, dar nu e nimic adevareat, e doar un vis, nu s-a intamplat nimic rau", etc...
Si in timpul asta trec dintr-o camera in alta si aprind luminile pe rand.
"Uite, hai sa iti arat si aici, uite nu e nimic, hai sa controlam si in dulap, si dupa usa..."
Si deschid usile de la sifonier, caut printre haine si vorbesc intruna. Calm si binevoitor.
Si merge! Apoi se culca linistit...


Magda, mami de Horia (20ian1997) si Matei (3oct2005)

aissa spune:

Iepu ca se linisteste e una, dar eu o vad ca ii e frica, as vrea sa nu mai vad asta, sa nu se mai teama.
Claudia faza cu marea a mai patit-o o fata de pe forum (Anculina - e pe la subiectul meu "de cartier"). Au fost la mare si au plimbat fata pe faleza, a fost aglomeratie, galagie, creierul lor inregistreaza prea multe senzatii in termen scurt si noaptea isi aduc aminte ce au trait peste zi si de aici cosmarul. In cazul Anculinei, si-au facut bagajele, au plecat spre Bucuresti si abia pe drum au reusit sa trezeasca intr-un final fata. Asa m-a speriat chestia asta ca am ramas cu ea pe creier.
Acum, si eu am asociat unele "cosmaruri" ale fetei mele cu nopti ce urmau unor zile aglomerate. Stiu deja cum e cand plange de la dinti, e altfel.
Dar uneori plange speriata fara a fi avut un motiv evident in ziua respectiva. Si eu cred ca mare lucru nu putem face.

Cristina si Ale (30.09.2004)

bebiutu spune:

Buna, cred ca ar trebui sa fim foarte atente la ce se uita micutii la televizor,ei sant foarte receptivi si in plus nu fac diferenta intre realitate si fictiune.Multe dintre desene sant violente si ar putea fi (parerea mea)un motiv de teama.Pe de alta parte eu cred ca ar trebui dusi copii la impartasit si am auzit de o prietena si de o rugaciune speciala care sa i se spuna la culcare.Vorbiti cu un preot eu sant convinsa ca o sa ajute.
Elena

laura_dimitris spune:

Am patit-o si eu...
Tot pe la varsta de 2 ani incepuses sa se trezeasca la 2 noaptea in hohote de plans. A avut vreo 2-3 episoade din acestea la diferite intervale.Simteam ca innebunim pentru ca plangea si nu-l puteam trezi... Tinea ochisorii inchisi si plangea sfasietor...
Varianta cu imagini vazute la televizor a picat la noi pentru ca baietelul meu nu se uita la televizor. Nu-l intereseaza pur si simplu, nici macar desene animate.
Am mers la preot de cateva ori si... a trecut....
Eu, asociez - fara sa am siguranta ca asta a fost - cu administrarea unor antibiotice...
Bebelul tau ia cumva acum antibiotic?
Oricum, pastreaza-ti calmul si vorbesti incet la ureche. Eu asa faceam.
Sanatate multa!!!!

Laura mama lui Dimitrakis

delphin spune:

Cosmarurile sunt ceva normal din viata unui copil.Orice copil trece prin asa ceva.Bine'nteles ca nu putem relativiza,ca ne doare ....ca suntem neputinciosi in fata durerii si tristetii lor.

Cum spun doctorii...trece. Cand se trezeste asa,defapt cand incepe sa planga,nu incerca sa-l trezesti,ial in brate,vorbeste-i calm si asigura-l.Apoi ziua vorbeste cu el,incearca sa vezi de ce ii este frica.De ce anume. Spune-i ca il intelegi si ca ai vrea sa poti sa-l ajuti.chiar daca este mic,va intelege,nici o grija.

Si eu am trecut si inca trec cu puiul meu prin asa ceva.Am urmat sfaturile de mai sus citite dintr-o carte de psihologie a copilului. Astfel de manifestari se numesc terori nocturne

Si aproape ca a functionat.Acum doarme cu veioza aprinsa,insa nu-i mai este frica de "oameni rai"(asa numea el frica lui).

Inca o data,este normal!

http://community.webshots.com/user/delphinoi