Fetele din America (66)
Raspunsuri - Pagina 9
nematics spune:
Ira,
n-as fi crut sa va intristez dar am simtit ca aici imi pot deschide sufletul si povesti necazul care ma apasa...
si sa stii ca in disperarea mea m-am gindit la toate solutiile, de la cele mai negre pina la cea propusa de tine; cum eu in ultimii ani am fost calator prin lume si se pare ca voi mai fi, greu pot sa gasesc undeva in lumea asta ceva sa se potriveasca; si-apoi trebuie sa fi o cultura comuna, altfel din ce facem conversatie, ce ne leaga? vorba unui prieten: facem antropologie reciproc - ne uitam unul la altul si dam din cap, da sau nu.
Lai,
glumesti tu, glumesti, dar fimiu m-a trimis mai deunazi sa socializez si sa voluntariez la Scout Girls, ca sa nu mai fiu trista!!! Sa nu spui ca nu are idei! De altfel face un al doilea major in psihologie (ma rog, e deabia in anul intii, dar cu asa idei se pare ca promite!!)
Simina,
" Cita luciditate, atita drama - Camil Petrescu"
Elenalove27 spune:
nematics, cele mai frumoase flori , numai pentru tine draga mea
si te imbratisez cu drag
"Daca crezi ca exista Vesnicia si stai nepasator, meriti sa fii inchis in casa de nebuni" - un parinte
Cleomax spune:
nematics, ce sa spun, am patit si eu ca ira, nici prin cap nu mi-ar fi trecut ca treci prin toata durerea asta. imi pare tare rau de pierderea sotului, nici nu vreau sa-mi imaginez cum trebuie sa fie. si ma gandesc la baiatul tau, prin ce trebuie ca trece, dragul de el. sper din suflet sa poti trece cu bine prin momentele de deprimare, probabil va trebui mult timp, cum spunea oana numai timpul ajuta in astfel de momente. imi place ca cel putin nu ti-ai pierdut umorul, si faptul ca ai povestit aici ca ai nevoie de ajutor mie imi spune ca esti pe drumul cel bun. in general oamenii deprimati se inchid in ei si daca nu primesc ajutorul necesar ajung la deznodaminte tragice, eu am convingerea ca tu esti o persoana puternica si vei trece cu brio.
probabil ca si departarea de copil accentueaza starea ta, n-ar fi posibil sa locuiesti in acelasi oras cu el? iti spun sincer, acum doi ani cand a plecat fiul nostru, aveam zile cand nu ieseam din casa, plangeam si eram intr-o depresie continua, dar profitam ca avea nevoie de una-alta si trageam o fuga la el la scoala, si-mi mai trecea. dar tot timpul a rezolvat-o. la tine din pacate s-au suprapus amandoua, iar cea cu moartea sotului, cum spuneam, nici nu mi-o pot imagina, asa ca nu voi pretinde ca stiu prin ce treci.
nu stiu ce sfaturi sa-ti dau, in afara de ce ti-au sugerat fetele mai inainte. ti-ar trebui prieteni in timp real, cei virtuali sunt buni si ei, dar nimic nu inlocuieste o intalnire cu o prietena.
ai incercat sa vorbesti cu un psiholog? poate e prea devreme dupa decesul sotului, dar si niste iesiri in compania unui grup de singles sau recently widowed, stiu ca exista grupuri de suport pentru asa ceva, ti-ar prinde bine. efectiv nu stiu ce sa-ti mai spun, ma balbai aici si practic doar am vrut sa-ti spun cat m-a impresionat situatia ta. nu te cunosc prea bine si simt ca nu-s in cercul tau de prietene forumiste, dar daca ai drumm prin sau pe langa atlanta, esti binevenita si la noi, oricand vrei tu.
poate iti gasim un crestin.
glumeam, sper sa nu te superi.
iti doresc numai bine, si astept ziua in care o sa treci de aceasta depresie, e numai chestie de timp, am toata increderea ca vei fi suficient de puternica s-o faci.
cu sufletul greu, dar cu multa speranta de mai bine,
rodica
amuleta spune:
Nematics, Dumnezeu sa te intareasca ! Te-ai gindit vreodata sa devii foster mother ? (dupa ce te mai linistesti cu drumurile) M-am gindit la asta pentru ca am intilnit de curind o doamna de 50 de ani care radia de fericire si care mi-a spus ca a viata ei a inceput din nou dupa ce a luat primul copilas.
sinzi_ana spune:
Nemantics, nu imi place sa vb de asta (si o fac f rar)...dar poate te ajuta...(nu stiu cum, dar uneori ajuta sa stii ca si altii au trecut prin asta).
Pe scurt...
Aveam 9 ani, si era ziua fratelui meu...tata nu a putut sa vina cu noi dimineata, asa ca am plecat cu mama si cu el cu masina intr-un alt orasel unde aveam o casa unde urma sa ii facem ziua...
Un tir a intrat in noi din plin, eu nu am avut nimic dar am stat cred ca 2 ore pana ne-a scos de acolo, fratele meu a murit in masina , mama la 2 saptamani dupa, si-a revenit o data din coma (si eu nu eram cu ea)...
A fost teribil pt mine, la varsta aia...Lumea mea erau ei...
Dar...mi-am revenit (desi nimeni la noi in familie nu vorbeste despre asta ca sa ma ocroteasca)...si culmea sunt o tipa super optimista si cred...echilibrata...
Inteleg prin ce treci...imi aduc aminte si tata prin ce a trecut...si eu...
Iau in fiecare zi viata de la capat
Sinzi, Radu
si David
David
Sanca spune:
Iuliana,
Esti pe drumul ce bun. Faptul ca vorbesti / scrii despre durerea ta, este un pas inainte spre vindecare.
Ca veni vorba de voluntariat, sugestia mea ar fi sa mergi la un Animal Shelter, 2 ore intr-un week end, o data pe luna. Cine stie, poate indragesti o matza de pe acolo, ca sant tare buni companion. Iar pisicile stiu sa te instruiasca pe tine cum sa ai grija de ele.
Iar daca vrei sa plimbi un caine, vezi ca Ciuf are unul care trebuie plimbat de 2-3 ori pe zi, nu cred ca ar protesta, si sta si in zona ta.
Elenalove27 spune:
sanziana
"Daca crezi ca exista Vesnicia si stai nepasator, meriti sa fii inchis in casa de nebuni" - un parinte
philip spune:
of, iuliana, eu nici nu stiam ca tu ai trecut prin asa ceva. e recent? stiu ca e dureros si sper din toata inima sa iti revii, scrie aici cat mai mult, oricum asta te ajuta. hei, ce zici de utah? ca asta e aproape de tine, locuiesti in colorado, nu? numa ca noi llucram mult, da' am soacra acasa, daca vrei sa vorbesti cu ea.
sanziana, draga mea, cata durere. tu pari asa vesela mereu, imi pare bine ca te-ai pus pe picioare.
va pup cu mult drag pe amandoua
philip
&andreea
copilasi dragalasi
sinzi_ana spune:
Hai sa si inveselim atmosfera...ca mie nu imi sta in fire sa fiu trista...
David azi a umblat la lift pana l-a cam stricat, cu toate insistentele mele sa nu umble...si pt ca degeaba l-am certat ca nici nu ma baga in seama...i-am spus ca nu mai mergem la chunk e cheese...
A stat un pic pe ganduri si apoi imi spune:
-Mami, ti-am spus ce mult te iubesc???? Asa...mult...mult...mult...Acum mai esti suparata???
Iau in fiecare zi viata de la capat
Sinzi, Radusi David
David
philip spune:
sanz, abia astept sa-mi spuna si pupi al meu asa...
michelle, fuila payless, m-am ales doar c-o pereche de slapi (ca eu-s fixata pe incaltamintea de piele) desi-mi faceau cu ochiul mai multe nebunii
philip&andreea
copilasi dragalasi