relatia adolescenti si parinti

cum credeti ca putem avea o relatie de prietenie cu copii nostri?

eu am o fetita de 16 ani, este la liceu, profil filologie engleza, nu ma pot plinge de invatat dar de anul trecut din vara am probleme cu ea. a intrat intr-un anturaj de rokeri, am prins-o consumand alcool, am stat de vorba cu ea si mi-a zis ca a incercat sa vada cum e.am crezut ca s-a linistit,dar m-am inselat.a inceput sa minta,sa chiulesca de la scoala, sa vorbesca urat,nu mai stiu cum sa vorbexc cu ea.am incercat sa fiu o mama intelegatoare si am amscuns multe de sotul meu, dar vad ca nici asa nu o multumesc.mi-a promis ca nu mai bea dar eu nu o cred ,mi-am pierdut increderea in ea si nu stiu cum sa fac sa mi-o recapat.am tendinta de a o verifica tot timpil.mi-e frica sa nu o pierd definitiv.

dati-mi un fat va rog.
sunt disperata!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

cati

descintec spune:

http://desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=63092&whichpage=1
http://desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57044

Cati, am pus doua linkuri care m-am gindit ca te-ar putea interesa. nu e mare lucru, dar in primul poti vedea ce le deranjeaza pe adolescente la parinti si in al doilea e un inceput de discutie despre copii si alcool.

descintec spune:

cautind pe net am gasit articolul asta:

http://www.ele.ro/articol_3172.html

Este o bucurie sa-ti vezi copilul crescand, dar e greu de inteles de ce sunt rare momentele in care te intelegi bine cu el. Oare unde s-a produs ruptura?

Copilul a crescut, se simte nedreptatit de faptul ca cei din jurul sau nu vad ca el este "aproape" un adult. E greu de acceptat aceasta noua pozitie a copilului aspirant la varsta de adult, atata timp cat acesta e dependent de familie din punct de vedere financiar. Acest aspect a fost si inca mai este indelung discutat, dar pare destul de general si nu acopera toate cauzele conflictelor ce apar intre parinti si copiii lor "adolescenti".

Se spune ca exista un conflict intre generatii; acest conflict se manifesta diferit in cadrul fiecarei familii.

Cred ca ar fi interesant de mentionat rezultatele unui studiu realizat de Fred Mahler si Catalin Mamali cu scopul identificarii conflictelor dintre parinti si copii, asa cum sunt vazute ele atat din perspectiva adolescentilor, cat si a parintilor lor.

Baietii-adolescenti cred ca cele mai multe conflicte ce apar in relatia lor cu parintii sunt pe tema religiei, dar si a alcoolului; in cazul relatiei mama-fiu alcoolul este principalul vinovat in declansarea conflictelor.

Fetele considera ca in relatia cu tatal lor apar neintelegeri cand se discuta despre alcool si despre experienta sexuala. Relatia cu mama devine conflictuala daca se discuta despre alcool si despre iesirile nocturne.

Din cele mentionate pana acum se remarca faptul ca alcoolul este o cauza comuna a mai tuturor conflictelor - din perspectiva adolescentilor. Alcoolul se mentine drept cauza frecventa a dezacordului dintre adolescenti si parinti, atunci cand sunt solicitati parintii sa-si spuna punctul de vedere. Parintii par la fel de deranjati de alcool, pe cat sunt deranjati de iesirile nocturne ale copiilor lor.

Desigur, aceste date reflecta cauzele din punct de vedere statistic; e posibil ca parintii care citesc acest articol sa se considere un caz aparte, sa nu regaseasca printre cauzele mentionate motivul disputei dintre ei si copiii lor.

Care este motivul frecvent al disputei cu copilul dumneavoastra aflat la varsta adolescentei?

descintec spune:

am mai gasit un articol si o carte despre cum sa comunici cu adolescentii, poate le doresti. nu vreau sa te bombardez, insa personal ma simt neputincioasa.

ingerash spune:

Buna Cati, am vazut de ieri subiectul tau dar nu am avut timp sa intru sa iti raspund.
Eu cred ca poti fi prietena cu fiica ta, dar asta inseamna ca trebuie sa lasi comportamnetul de mama putin in urma, sper sa intelegi ce vreau sa zic; incearca sa ai cat mai multe activitati cu ea, mergeti la film, va plimbati, in fine, faceti ceea ce ii place ei. Explica-i ca muzica o poate asculta si "simti" si fara alcool (defapt nu stiu cat anume alcool a consumat, sa bea un pahar de sampanie la un chef - asta se intampla peste tot, problema e cand se intrece masura) deoarece alcoolul ii amorteste simturile si banuiesc ccc ca vrea sa stie exact ce face.
Cat despre chiulit, si asta depinde, cat de mult chiuleste? trebuie sa ii explici ca va pierde firul la multe materii si mai tarziu nu va mai putea recupera.
Sincer nu stiu ce sfaturi sa iti mai dau, nu am rokeri in anturaj deoarece nici eu nu prea ii inteleg. daca vrei sa intrebi ceva anume, mai scrie aici sau da-mi un pm

p.s. scuze daca am afost incoerenta, sper sa ma intelegi

Nu înceta niciodata sa zâmbesti, nici chiar atunci când esti trist, pentru că nu se stie cine se poate îndragosti de zâmbetul tău!

Ana-Maria21 spune:

In mod normal cred ca ar trebui sa stiu ce sa spun,nu a trecut fff multa vreme de cand am avut si eu 16 ani.Tot ce pot spune despre aceasta varsta e ca simti ca nimeni nu te intelege,numai tu ai dreptate si intr-un fel nu prea conteaza ce spun oamenii mari.Eu am fost un copil cuminte,nu am fost niciodata influentata de anturaj.Stiu prin ce treci pentru ca am un frate care are tot 16 ani,cand eram in tara cred ca facea cam acelasi lucru(tatal nostru nu era cu noi,mami nu prea are autoritate in fata lui)cu ce face fata ta.Cateodata l-am vazut ca era ametit,ii era rau.I-am explicat ca nu e bine am incercat sa fiu si prietena si eu si mama sa fim si autoritare.
Eu as zice sa petreci mai mult timp cu ea,dute la film, ceva care sa va placa amandurora si cand vb sa dai din una in alta si sa o faci sa isi deschida inima in fata ta.Sa iti zica ce se petrece in viata ei.Si cel mai important sa arati ca o intelegi nu sa vii cu critici imediat ce a spus ceva ce nu iti convine.Poate sa ii povestesti si tu unele chestii care s-au intamplat cand erai si tu de varsta ei.
Deci in primul rand ca sa fii prietena cu fata ta trebuie sa arati ca intelegi cum e cu anturajul si sa ii explici ca unei prietene nu ca unui copil.
Sper ca te-am ajutat cat de cat,sper ca nu te-am suparat,eu am vb din punctul meu de vedere.Sper sa se rezolve si oricum nu uita ca oricat de grea e situatia acum o sa treaca.Asta fac adolescentii le place sa ii scoata din minti pe parinti.

invidia dezleaga limbile oamenilor asa cum admiratia le amuteste

lavinai spune:

quote:

---

Initial creeata de goodmomy24

cum credeti ca putem avea o relatie de prietenie cu copii nostri?

eu am o fetita de 16 ani, este la liceu, profil filologie engleza, nu ma pot plinge de invatat dar de anul trecut din vara am probleme cu ea. a intrat intr-un anturaj de rokeri, am prins-o consumand alcool, am stat de vorba cu ea si mi-a zis ca a incercat sa vada cum e.am crezut ca s-a linistit,dar m-am inselat.a inceput sa minta,sa chiulesca de la scoala, sa vorbesca urat,nu mai stiu cum sa vorbexc cu ea.am incercat sa fiu o mama intelegatoare si am amscuns multe de sotul meu, dar vad ca nici asa nu o multumesc.mi-a promis ca nu mai bea dar eu nu o cred ,mi-am pierdut increderea in ea si nu stiu cum sa fac sa mi-o recapat.am tendinta de a o verifica tot timpil.mi-e frica sa nu o pierd definitiv.

dati-mi un fat va rog.
sunt disperata!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

cati

---

parerea mea este ca ar trebuie sa vorbesti cu sotzul tau despre aceasta problema, daca observi ca iti scapa lucruriel de sub control pt ca autoritatea unui barbat, tata este alta!!
mai bine sa se supere pe tine acuma (decat sa o scapi de sub control) ca mai tarziu o sa iti fie recunoscatoare. daca nu mai tarziu probabil o sa iti strige ca nu ai avut grija de ea, nu ai "salvat-o" din pericolul care te paste la aceasta varsta!!
personal cred ca perioada 15-18 ani este cea mai dificila perioada, atunci crezi ca tot ce zboara se manca, ai tendinta de a incerca totul (sa fii si tu cool) , etc...
si eu pe la varsta aceea visam cai verzi si uscati si incepusem sa intru intr-un anturaj mai dubios, dar mama mea si-a indeplinit rolul de mama, desi eu am suparam si nu vorbeam cu ea (pt ca nu ma lasa cu prieteni pe la baruri, discoteci!!!) dar ea stii ca mai tarziu ii voi multumi ca a avut grija de mine.......si asa a si fost, acuma cand ma uit in spate imi dau seama ce prostuta eram si cat de mullt ii sunt recunoascatoare mamei mele . o pt ea.....
bineinteles ca din ce-am povestit eu nu inseamna ca ieseam din casa, nu mergeam al chefuri, discoteci dar cu limita (limita pe care mama mea a stiut sa le impuna).
sper ac te-am putut ajuta vreun pic!!
sa ne spui si noua cum merg lucrurile!!!

Lavinia: Sotie alintata.....

Nunta noastra (02.07.2005), nepotzica alexia si altele

ara_kis spune:

Greu mai e cu adolescentii astia! Am dus si eu "razboiul" asta, la un moment dat pe doua fronturi, acum sunt numai pe unul dar din cand in cand se mai reactiveaza si pe celalalt. Am 2 copii, baiatul de 20 de ani si fata de 18.
Eu am stabilit niste lucruri, e drept pe parcurs, ptr ca nici eu n-am stiut de la inceput ce sa fac. Am discutat si cu niste psihoterapeuti, am mai citit pe forumuri, am mai observat tinerii din jurul meu, pe strada, la magazine, etc. Si iata la ce concluzii am ajuns :
In primul rand ca nu vreau sa le fiu prietena, pentru ca sunt mult mai mult adica MAMA. Le sunt mereu alaturi, indiferent de bune sau rele stiu ca pot conta pe mine (noi- parintii) dar imi da dreptul sa le fac observatie, sa-i cert, sa le interzic anumite lucruri adica sa le dau REPERE de viata, de conduita, de judecata. M-ai gresesc uneori in tonul folosit dar imi cer scuze si le reamintesc sa nu piarda din vedere continutul. M-am obisnuit sa fac observatii sub forma de glume, nu-mi reusesc intotdeauna dar ma straduiesc.
Nu stiu daca ti-a spus deja textul cu " acuma e momentul ptr experimentari" sau ca " prietenii conteaza" ? Eu n-am negat niciuna, sunt adevarate ambele dar trebuie sa o atentionezi ca prietenii au tot o mintiuta mica de 16 ani iar experimentarile trebui facute cu discernamant caci unele lasa urme pe viata.

Incearca sa-i explici ca scoala nu trebuie neglijata indiferent ce tampenii face cu prietenii.
Eu zic sa iei legatura si cu diriginta care sa te tina la curent cu situatia scolara, note si absente.
Apoi sa incerci sa-i mai umpli timpul, asa in mod subtil, o rogi sa te ajute la un calcat, spalat de ceva, ce-o fii, poate un gatit. Niste cursuri extrascolare, un sport, un instrument, desen. Poate meditatii la materiile la care nu intelege sau e mai slaba.

Sa nu fii disperata. Din experienta proprie stiu ca nu ajuta la nimic ba dimpotriva iti face rau si uneori chiar te face sa judeci distorsionat lucrurile. Mie nici acum nu-mi reusec toate dar inca ma stradui.
E ca un razboi de guerilla, noi trebuie sa " luptam" cu tact, rabdare, multa dragoste. Eu am luat metoda celor de la AA, castig o zi, e bine, apoi vine alta pe care o castig (sau nu ! ) si asa mai departe pana..........la victoria finala!

Adrianaa spune:

Salutare!
Sunt nou-nouta pe acest forum. Mi se pare foarte interesant. Site-ul il stiam mai de mult timp, dar nu observasem sectiunea pentru adolescenti. Si eu sunt mama a doi adolescenti: de 12 si 14 ani.

Ana-Maria21 spune:

Bine ai venit pe forum si la noi la adolescentii.

invidia dezleaga limbile oamenilor asa cum admiratia le amuteste

elena d spune:

am citit rapid in diagonala, si ma maninca degetele, asa ca sa va explic ce am facut eu.
copilu' are 18 ani, e o frumusete de fata, ochioasa, inalta, picioare lungi, fund bombat si par lung, fan rock etc.
am ridicat copilul la rang de adult in mai toate problemele:
- casnice (ca parintii nu sunt slugi sa indeplineasca toate poftele copilului) inclusiv sters gresia si incaltamintea, spalat obiecte personale, pisica, dus gunoiul, cumparaturi de tot felul
- morale, de genul: te rog sa-mi explici unde te duci, cit stai si cu cine ptr. ca eu, parintele tau raspund in fata legii - oficial - ptr. faptele tale, pina la 16 ani; daca se faceau negocieri, aduceam argumente forte de ce sa fie cum vreau eu si nu cum vrea copilu', si reciproc.

la absolut toate problemele o tratez ca pe un ADULT, si ii cer parerea ca si cum eu as fi eu copilul ei si ea trebuie sa hotarasca ptr. mine!
sunt discutii, dar daca depaseste masura, adica doar ridica putin glasul la mine din dorinta de a ma convinge mai bine, imediat ii atrag atentia, eventual se lasa cu ceva observatii... asa, ca de la o mama...

cind a fost cu gura mare si a mai si intarziat de la pregatire in loc sa vina direct acasa, s-a confiscat telefonu' si nu a zis nimic, ca doar merita. se traieste f. bine si fara telefon, il dau inapoi dupa examenul de bac, si numai daca merita.

este apropiata de noi, parintii, dar cind vrea sa obtina ceva si stie ca ar avea cistig de cauza justificata, are o gura cit o sura, ne acopera pe amindoi.
oricum e comoara lui tac-so, se inteleg f. bine la toate. eu sunt "mama cea rea si afurisita" ! tac-so o ia f. diplomatic si finut, eu m-am cam plictisit acum, sa mai fac si el munca asta.

am primit prietenii ei in casa, am amenajat camera conform dorintelor ei, in limite normale, ca sa se simta bine si sa nu umble pe strazi sau aiurea, ca poate si odorul are chef sa stea la taclale nederanjata, mai ales ca nu suporta atmosfera din baruri si alte circiumi.
nu are alocatie personala de bani, doar de alocatia de elev poate dispune dupa cum vrea muschii ei, tot ce vrea trebuie sa ceara, de-aia exista parintii, sa munceasca si sa aduca bani binenteles in limite normale ptr. posibilitatile noastre financiare.

cu alcoolul s-a rezolvat de mult problema in felul urmator: am obisnuit si indemnat copilul, de pe la 16 ani, sa guste si sa bea potrivit virstei ei, cite putin, dar numai vin, bere si tuica, apa. sucuri carbogazoase nu are voie si din motive de sanatate, dar i-am zis asa: cind te vei duce intr-un bar, circiuma sau la o distractie vrei sa NU STII SA BEI sau SA NU FACI FATA la tot felul de bauturi dubioase ? invata sa alegi bautura si cantitatea in asa fel incit sa-ti fie tie bine !
la 18 ani merge f. bine o gura de vin bun la o masa copioasa si chiar ii prieste.
cu tigarile nu e cazul, e anti fumat, cafea nu.

au fost si la noi discutii in contradictoriu, pedepse justificate si la cre nu vreau sa aud comentarii, am zis ca asa am hotarit, asa ramine, de-aia sunt mama ta, si atunci cind va fi adult in adevaratul sens al vietii va hotari numai ea ptr. ea.
apropo de adult, printre alte pareri a recunoscut ferm ca a fi adult inseamna si independenta financiara...
singura s-a convins si de atunci deschide gura cu prudenta, ca i-am zis ca nu mai vreau sa ascult aberatii si prostii, am obosit.
si ar mai fi de povestit faze de-astea filozofice, dar alta data.