Ortodoxie din Postul Mare in Postul Mare (20)

amuleta spune:

Daniela, eu am inceput sa merg la biserica dupa ce am vazut filmul Iisus din Nazaret (sa fi fost de vina actorul...). Era in post, ca acum, eram studenta, viata parca nu mai avea semnificatie, adica totul mergea bine, lin dar sufletul meu era in cautare, mereu nemultumit de saracia raspunsurilor. Disecam trupuri fibra cu fibra si ma gindeam ce risipa...ce frumusete distrusa prin moarte, ce lipsa de sens. Si cind ma intorceam odata de la facultate, am intrat intr-o biserica micuta, Schitu Magureanu (acolo unde fusesem si botezata) si nu era nimeni, doar preotul statea in altar pe un scaunel, la usa si citea sau se ruga, nu mai stiu. m-am invirtit muult, nu prea stiam ce sa fac, pina cind m-a observat, s-a ridicat cu greu (ca era batrin) si mi-a dat binete, m-a intrebat ce vreau si m-a apucat un plins...m-a lasat sa termin (si a avut rabdare, nu gluma) apoi mi-a citit o rugaciune si m-a lasat sa plec. Cind i-am zis mamei, mi-a spus ca el era preotul care ma botezase. Vezi, ce rotunda e viata ?!
Ce vreau sa spun este ca ajungem si stam la credinta prin mijloace diferite, dupa puterea si firea fiecaruia. Doar ca trebuie sa ne luam ca martor obiectiv un duhovnic, nu pentru ca el ar fi vreun sfint (ca ne-am tot zgindarit pe tema asta), ci pentru ca avem nevoie de cineva mai experimentat din exterior sa ne traga de mineca, cu dragoste, cind exageram de-a dreapta sau de-a stinga. Iar noi sintem prea subiectivi pentru a vedea din interior ce ne lipseste.

Sabina spune:

amuleta..........

---

Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia



Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

amuleta spune:

Sabina, vrei sa plingem amindoua ? Ar trebui sa vorbim odata despre felurile de plins si valoarea lui terapeutica.
In fine...stii ce canon mi-a dat ? Tatal nostru si trei matanii, dimineata si seara. Ca la mucea. Dar tocmai aici e darul duhovnicului (si experienta) : sa nu-i tragi ucenicului presul de sub picioare, ca si le rupe si nu se mai ridica in veci. De-aia eu nu cred in duhovnici tineri. Sigur ca are duhul la spovedanie, dar are experienta care vine cu virsta si cu ascultatul a mii de spovedanii ? N-are, chiar daca are talent. Unul avansat in credinta (ca sfintul Siluan, asa ) daca se spovedeste si la copac si tot se foloseste dar unul mai incepator, cu multe nelinisti si inconsecvente, aluia-i trebuie un om cu experienta.
Sint citeva fete noi acum in ortodoxie, scriitorul acela, Danion Vasile, parca mai pomeneati de parintele Savatie care-i tinar si mai sint citiva cu har...dar nu mi-as face din ei duhovnici. peste vreo treizici de ani, da, dar nu acum. Acu nu spun ca asta s-ar potrivi oricui, sint cazuri si cazuri.

gandacelu spune:

io abia astept sa vina doina sa povesteasca de conferinta... daca nu i-a placut, atat imi trebe

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=71551" target="_blank">o situatie tragica

fdoina spune:

Amuleta,Si eu am vazut Iisus din Nazaret inainte sa citesc EvangheliilePr Porfirie, care la 11 ani a plecat in Athos si a fost purtator de Duh inca din tineretile sale, marturisea ca in la inceputurile sale ca preot, mai mult ii indeparta pe oameni de Dumnezeu, ii speria, le lua, cum spui tu presul de sub picioare...iti trebuie intelepciune si experienta in scaunul spovedaniei...dar asta ca regula generala, pentru ca spovedania, si duhovnicia, e taina, trece peste resursele omului-duhovnicului.

Am fost ieri la conferinta parintelui Savatie, n-am luat nici o notita din pacate, am prins un loc in picioare si ma mai durea si o masea, dar am notat ce mi-am adus aminte acasa, cand m-am intors. Revin cu detalii mai tarziu un pic ca acum sunt cu norma plina
Dupa ce am recapitulat, mi-am dat seama ca nici macar nu am noutati, asta m-a uimit totdeauna la Parinti, ca desi spun aceleasi lucruri, iar si iar, de fiecare data parca auzi ceva nou, si de fiecare data ai aceeasi bucurie sa-i asculti

gandacelu spune:

cine poate veni maine la biserica de la Grigore Alexandrescu sa dea hainute, bani sau jucarii pentru "situatia disperata", ne vedem dupa (sau in timpul) Litughie

va pupi pe toate!

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=71551" target="_blank">o situatie tragica

fdoina spune:

vreau si io la Liturghie cu voi...

Parintele Savatie purta ieri o cipilica pe cap, exact ca aia a parintelui Serafim, din poza de pe copertavedeti ce detalii esentiale surprind?

Zicea parintele ca monahismul nu e un mod de viata, nu e o suma de nevointe, ci e dor dumnezeiesc, Sfintii Parinti comparau calugarul cu o oala pe foc...cat timp e fierbinte, nu se aseaza mustele...cand s-a racit...Si in acest sens fiecare poate fi calugar...la servici, in tramvai, la cratita, oriunde, sa zicem rugaciunea Doamne ajuta, sa fim mereu cu gandul la Dumnezeu, sa primim toate ca din mainile Sale -asta-i dor dumnezeiesc. Pe urma a intrebat cineva de ce spune Sf Vasile(cred) ca mireanul trebuie sa duca aceeasi viata cu a calugarului, exceptand cele legate de taina nuntii...pentru ca poruncile dumnezeiesti sunt pentru toti, Evangheliile sunt pentru toti, nu exista porunci pentru calugari si porunci pt mireni, doar randuielile vor fi diferite (de postire, de pravila la rugaciune)

Sa nu judecam...spunea ca Parintii din vechime au pus uneori randuiala sa nu intre mireni in manastire nu pentru a-i feri pe monahi de ispite, ci mai ales pentru a-i feri pe mireni de sminteli...Ca si calugarul e tot om, are neputinte si caderi, sa ne uitam in Pateric si vom vedea ca aceste caderi le-au avut si marii parinti din vechime...dar, sa nu judecam din afara, caci totdeauna sunt lucruri pe care din afara nu le vezi. Te duci la manastire inflacarat de lecturile despre parintii pustiei, si vezi un calugar mancand ...inghetata...Pleci dezamagit, huh, nu mai exista calugari adevarati, sa manance paine si apa...pe urma te duci acasa, scoti friptura si berea din frigider, aprinzi televizorul,si...e normal, doar tu nu esti calugar

A intrebat cineva: cum sa incercam sa schimbam ceva cand cineva huleste cele Sfinte ale noastre? Raspuns: nu incerca nimic, incearca sa nu mai vorbesti cu ei

hihi, l-a intrebat unul: cum v-ati calugarit? si a povestit cum a vazut in copilarie o broasca mergand catre un sarpe, sarpele tinea gura deschisa si broasca se indrepta catre el, ca in transa, apoi a auzit un strigat inspaimantator in gura sarpelui...asa, zice, am intrat eu in manastire, tipand...(mai ce greu e sa povestesti, ca nici nu stiu daca din spusele mele se intelege ce a vrut sa zica)

Parinte, daca nu fac nimic bine, nu simt nici o bucurie din nimic, singurul loc in care sunt fericit e la Biserica si la Sf Slujbe, inseamna ca trebuie sa ma calugaresc?- NU, ca o sa-ti piara bucuria si la Biserica, cine se calugareste trebuie sa-si asume riscul ca de a doua zi sa piarda orice bucurie si dulceata si starea asta sa-l tina chiar si pana la sfarsitul vietii...Cine se calugareste nu intreaba pe nimeni, nici macar nu spune la nimeni, o face pur si simplu, n-am vazut pe nimeni sa zica "as vrea sa ma calugaresc" si sa o si faca...se calugareste acela care pentru care nu mai exista alternativa, ca in exemplul cu broasca

fdoina spune:

Daca aleg sa fac ceva, (ma rog, intrebarea era mai ampla), unde e voia lui Dumnezeu in alegerea mea? Raspuns: voia lui Dumnezeu e ca tu sa alegi in libertate...

Am adesea momente de impietrire, nu mai simt bucuria, chemarea spre cele de Sus...Parintele: e normal sa fie asa, si Sfintii isi strigau adesea impietrirea inimii, Dumnezeu ingaduie momentele de raceala pentru a ne smeri , cadem si ne ridicam, mereu, Sf Petru a promis ca va muri langa Iisus, apoi s-a lepadat,si a plans, dar a stat cu nadejde in fata lui, nu a deznadajduit, caci "Doamne, Tu toate le stii, Tu stii ca Te iubesc...". sa ne intoarcem cu iubire catre Dumnezeu, punandu-i inainte caderile si neputintele noastre: Doamne, Tu toate le stii, Tu stii ca Te iubesc...

Legat de asta, Sf Isaac Sirul(parca) zicea: "Sa te temi sa dobandesti pacea neclintita"...Sf Simeon a stat pe stalp zeci de ani, pentru a lupta cu impietrirea, cei care veneau la el vedeau ingerii hranindu-l cu faguri de miere, iar el nu vedea decat dracii batjocorindu-l...Sf Serafim de Sarov a stat pe piatra trei ani...sa nu credem ca isi luau aceste nevointe de dragul nevointei, ci ca sa lupte cu "impietrirea"

Intrebare: pot sa simt Duhul, sau bucuria asta e doar pt Sfinti? Raspuns: Doar Sfintii au dobandit Duhul, asta inseamna ca sunt Sfinti...dar..."Duhul sufla unde voieste", in adiere de vant, in bucurie, in suferinta...in pocainta...Sa nu vrei sa simti prea mult, ca s-ar putea sa fie"contrafacuta" simtirea

Despre mandrie:
-Sa aleg calea manastirii, ca mi se pare mai usoara, sau sa aleg sa traiesc in lume, caci dupa mine aceasta cale e mai grea
-Alege calea cea mai usoara, mai si straduieste-te s-o duci pana la capat...(au pus astia de la craiova niste intrebari de groaza, erau majoritatea copii, parintele era batran rau pe langa ei

-ce sa fac daca fata pe care o iubesc vrea sa se calugareasca?
Raspuns: eu cand m-am spovedit prima data, am fost la spovedanie cu o fata care voia sa se marite cu mine ...a doua zi, ea mi-a spus ca s-a visat in negru, sa stii ca ma calugaresc, zice, nu stiu ce semn o fi asta...m-am calugarit eu, nu ea, dupa cateva saptamani doar( sper sa remarcati ca invataturile le-am prins nu le-am prins, da picanteriile nu mi-au scapat)

calugarul, cand depune voturile monahale, trebuie sa fie constient ca nu poate implini ceea ce fagaduieste (asta e valabil si pentru noi)...Pr Rafail , la o calugarie spunea ma bucur sa aud iar aceste fagaduinte pe care eu niciodata nu le-am implinit...dar... Doamne, Tu toate le stii, Tu stii ca Te iubesc

fdoina spune:

cu scuzele de rigoare, daca n-am fost intr-un duh cu parintele, ca am observat ca de multe ori cuvintele le reproduci intocmai, dar ceva iti scapa...

Mi-amintesc cand am cunoscut-o pe maica Siluana, era invitata la sedinta ,la gradinita la fi-miu, cand a inceput sa vorbeasca, as fi vrut sa nu se mai termine sedinta...era acolo o bunica, inainte de sedinta se exprimase mai ireverentios, ce-o fi cautand si stareta aia aci? eee, o sa ma invete calugarita pe mine sa traiesc...dupa sedinta, era f impresionata, a ramas cu maica sa mai discute si in particular
ei, da pe urma am incercat sa reproduc ce spusese maica si altora, ca sa le foloseasca, dar nu numai ca nu s-au folosit, dar s-au si smintit...asa ca, vorbele ca vorbele, mai trebuie si Duhul care sa le faca vii si lucratoare...asa sa ne ajute Dumnezeu!

mariuta spune:

doina, mi-a placut ce ai scris, multumesc!