ajutam sau distrugem

cristina26 spune:

Elisa,
Eu cred ca depinde foarte mult de personalitatea fiecaruia. Sincer nu cred ca o femeia trebuie sa stea langa un barbat care o trateaza rau (inseala, bate etc.), dragostea nu trebuie sa doara...
Eu sunt la a doua casatorie, divortul meu a fost cea mai buna decizie pe care am luat-o vreodata.
A fost o decizie mare si am avut prieteni care m-au suportat 100%.
Nu cred ca trebuie sa sugeram ca cineva sa stea intr-o situatie abuziva. Noi toti avem dreptul la fericire.

What we have once enjoyed we can never lose... all that we love deeply becomes a part of us" - Helen Keller
Cristina mama ingerasului Paul

http://paul-aaron-domme.memory-of.com/

http://www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=b2d4d0366fd97a7fe09e3&skin_id=0&utm_source=otm&utm_medium=text_url

Lemoni spune:

Elise nu stiu cum dar mi-a scapat subiectul pana acum, nu prea cad mereu de acord cu raspunsurile tale de la alte postari, dar pt aceasta sunt de acord cu tine citesc mereu lasa-l ,pleaca , oare nu se mai poate face nimic ?Chiar toate casatoriile din zilele de astazi numai merg?
Sau Ne-am obisnuit sa aruncam prosopul inainte de a schimba ceva in relatie? Eu creed ca ne-am facut mai comozi si toate problemele le rezolva pshihiatrul.........

ileanna spune:

Elise, te rog, vreau si eu sa citesc topicul ala despre care ai mentionat aici

Nu crezi ca avem cu totii ce invata din experienta aia? Inteleg ca a fost chiar unul din subiectele care te-a facut sa-ti pui si sa ne pui intrebarea: ce facem noi aici de fapt?

Multumesc

Never say NEVER.

jojo spune:

Am fost sfatuita de TOTI care sunt la curent cu ceea ce sa intimplat in familiya mea,sa divortez...si n-am ascultat pe nimeni,iam mai dat o sansa,si m-am intors acasa.Numai ca nu mai era nici casa,nici masa,si pentru prima oara am simtit in adincul inimii ca Da,trebue sa pun capat la toata povestea.
In concluzie,FA CE-TI SPUNE INIMA,nu cred ca vei gresi!!!!!

Parvutoiu Anca spune:

fetelor..HELP !

majoritatea dilemelor sunt..sa divortez sau, dar mai exista si intrebarea: sa ma casatoresc sau nu ??........

CAZ:

-convietuire de cca 5 ani sub acelasi acoperis
-diferenta de varsta de peste 10 ani, ea mai mare, diferenta nu se vede deocamdata..
-copil de aproape 2 ani

Ea cu o situatie financiara, sociala, etc,cu mult peste medie, el - material 0, dar inteligent, atragator, cu aspiratii profesionale si politice inalte, dar momentan doar aspiratii...

El -are cateva abateri gen 'aventuri'scurte pe la mijlocul relatiei, le regreta enorm, 'au fost ca o autoverificare daca mai sunt pe piata, rataciri fara semnificatie, nu au insemnat nimic..' Ea - iarta si merg mai departe.

Se pune problema casatoriei in mod repetat in ultimul an. Dupa ce un noian de motive invocate de el, gen "nu sunt inca realizat, nu am cladit nimic si eu ca tine, am rezerve ca nu ma vei intelege si sustine in cariera mea, suntem asa de diferiti", etc, etc, nu 'tin', el, strans cu usa de ea, admite ca o iubeste in continuare, ca ii datoreaza enorm, evolutia sa ca barbat din ultimii 5 ani, etc, etc, dar, vai, necazul, 'asa sunt eu croit', s-a indragostit platonic de o femeie mai apropiata sufletului sau poate, mai idealista, cadru universitar, cu cateva luni in urma si se gandeste des la ea, o admira de la distanta si din aceasta cauza nu se poate prezenta in fata Domnului, cu sufletul indoit.

Totusi in finalul discutiei, strans cu usa in continuare ptr a lua o decizie completa ( ori pleci de tot, ori stai de tot si faci ce trebuie..), el consimte 'ptr copil, dar si ptr cuplul nostru, desi in mai mica masura" sa se casatoreasca - rapid - dec.2006 sau Ian.2007.

Punct. Amara victorie.

CE SA FACA EA?? SA-L IA SAU NU ?? Se va schimba si responsabiliza prin casatorie, se poate reaprinde focul ce a existat?? Speranta ca acolo unde este o baza se poate cladi din nou e sufic.ptr acest pas??

Femeia 'idealista' este o himera,nu este cu nimic superioara celei de acasa, dimpotriva - din mai multe pcte de vedere, ea il cunoaste pe el si este convinsa ca ii va trece aceasta iluzie, dar apoi??

carli1617 spune:

Anca,

Pentru ca sa primesti raspunsuri la intrebarea care te framanta, cred ar fi mai bine sa deschizi un subiect nou. Fetele intra la subiectul acesta numai pt. a raspunde la intrebarea Elisei (ajutam sau distrugem).

In ceea ce priveste problema ta, eu in locul tau nu m-as bucura de victoria asta pe care ai castigat-o cu forta. Daca nu vrea din pornire sincera sa va casatoriti, tot timpul va avea impresia ca l-ai fortat si nu cred ca va merge. Eu te inteleg ca tu ai vrea sa fii casatorita (poate ca mai mult pentru copilas, sa fie intr-o familie legitima) dar nu-l forta. Am impresia ca este cam imatur (si nu din cauza varstei) si pune pb. aiurea: Cum adica s-a indragostit platonic de alta femeie?

Nu stiu ce as face eu daca as fi in locul tau. Cred ca m-as desparti de el ca iubit si l-as accepta numai ca tata al copilului. Astfel intr-un timp scurt se vor limpezi apele. Daca te iubeste va veni inapoi, va face orice pentru tine, inclusiv te va cere de nevasta, pt ca nu va vrea sa te piarda, nu? Daca nu te iubeste cu adevarat, sau nu poate trece peste diferenta de varsta (desi nu conteaza asta pt un barbat cand iubeste), atunci va accepta relatia pe care o impui tu (parinte si atat). Daaaaaaaar, daca tu il iubesti mult probabil iti va fi greu sa iei o asemenea decizie. Oricum, o despartire temporara poate limpezi situatia pentru amandoi.

Nu te casatori cu el in conditii de forta! Nu va merge si iti va fi tie fff greu pe urma.

Elise spune:

quote:

---

CE SA FACA EA?? SA-L IA SAU NU ?? Se va schimba si responsabiliza prin casatorie, se poate reaprinde focul ce a existat?? Speranta ca acolo unde este o baza se poate cladi din nou e sufic.ptr acest pas??

---

uite, asta e un caz la care eu as spune NU, nu m-as casatori.
As sta asa cum am stat pina acum.

Daca nici la inceputul mariajului (ca inceputul cuplului inteleg ca nu mai e demult) nu sint pina la cer convinsa ca iau cea mai buna decizie, ca noi ne vom iubi pe veci si ca nimic nu poate sta intre noi, atunci cu ce "zestre" vom trece impreuna si prin bine, si prin rau?
Cum va fi peste 20 de ani de mici compromisuri reciproce, si cu ce se justifica respectivele compromisuri - daca deja ai indoieli?



Elise

alinutza spune:

am avut si inca am probleme de comunicare cu sotul meu,care de altfel este un om foarte bun si cand esti disperat e destul de usor sa spui "gata!". cand aveam problemele cele mai mari am mers la un avocat f. batrin de la noi din oras,un om cu experieta de viata dar si in domeniu.el mi-a spus :mergi acasa si ia-o de la capat cu incercarile,incerci totul pana simti ca nu mai e nimic de facut.abia cind te vei uita in oglina si vei putea spune cu mana pe inima ca ai facut totul,sa te intorci la mine".mi-a rupt actele si m-a dat afara din birou.de atunci au trecut 3 ani si inca mai sunt lucruri de facut si inca mai lupt.fiecare caz e special,durerea are multe chipuri si unii o suporta mai greu sau mai usor.suntem diferiti si in viata facem alegeri bune sau mai putin bune,dar atunci cand dam sfaturi ar trebui sa ne uitam putin si in gradina noastra.

ioana_io spune:

e obisnuit cu tine si poate ca nu isi da seama care e natura sentimentelor care va leaga ( poate nici tu, dar tu stii oricum ce vrei si ce simti ).
daca nu e el convins ca mariajul este cea mai buna solutie, te-ai putea astepta ca peste o vreme sa iti reproseze ca din cauza asta ( ca i-ai fortat mana )nu mai ploua miercurea.
poate ca ar fi mai bine sa se simta cumva pe marginea prapastiei, adica il trimiti sa se "repauzeze" o vreme, o luna sa zicem, sa va faceti ordine in ganduri, iar apoi, daca are de gand sa ramana viata intreaga cu tine, casatorit, cu toate obligatiile ce decurg din asta, sa se intoarca ( daca il mai vrei si tu ), daca nu, sa nu se mai intoarca in veci! iar in timpul lunii asteia ar fi mai bine sa intrerupi orice legatura cu el ( chiar si telefoane, sms, internet ), ca sa iti simta lipsa si sa se asigure pe el insusi ca nu poate trai fara tine.
e greu insa si din partea ta sa faci asta, stressul care te va urmari in timpul acestei luni nu ti-l va mai lua nimeni inapoi.
asta merge doar daca ai un caracter foarte puternic si il vrei langa tine din propria lui convingere ( desi pana la urma nimic nu e sigur ), dar cel putin sa nu iti arunce vreodata in fata ca tu ai fost vinovata pt. esecurile lui.
foarrrte important: daca ii dai vacanta asta, sa nu ii spui ca trebuie doar el sa se gandeasca....ci ca trebuie sa va ganditi amandoi! ii vei baga un cui in inima si se va gandi foarte-foarte bine cum ar fi in cazul in care te va pierde.

laura113 spune:

Nu am citit chiar toate postarile, dar iaca am si eu o parere la subiectul postat:

- am fost saptamana trecuta la o petrecere la onomastica unui coleg de-al partenerului meu, sala inchiriata, dans, am avut si DJ care a venit cu prietena lui; si intr-un moment de respiro sateam cu totii la mese, si un tip insurat cu verigheta pe deget cu nevasta langa el a zis "mamaaaaa, ce buna e prietena DJ-ului", l-a auzit 3 mese, la care nevasta lui a zambit usor, saraca.
Deci, cu asemenea zdreantza de individ n-as sta nici o zi, dar voi ce discutati de abuz, violentza, batai, jigniri, inselari, sa am pardon mai exista intrebarea "daca sa divortez...sau ce sa fac"? sau "sa iert?"??????? adica???? nu am invatat toata viata si nu muncesc si nu m-au crescut parintii ca sa indur asha ceva, plus ma pot intretine singura, asha ca daca ar fi sa postez eu la asemnea subiecte, sa te tziiii....