ajutam sau distrugem
Raspunsuri - Pagina 14
crinuta spune:
quote:
Originally posted by Amaya
Elise,100% de acord cu tine...exact acesta este motivul pentru care oricat de tare m-ar manca degetele sa raspund intr-o astfel de situatie, ma abtin si imi tin ideile incendiare pentru mine. Probabil si daca m-as pune, ipotetic, in situatia respectiva, la modul constient, as reactiona in concordanta cu aceleasi "idei incendiare", dar daca as fi efectiv in situatia respectiva nu pot sa spun sigur ce as face si cum as reactiona. Am observat de-a lungul anilor ca atunci cand pierderea si durerea este a ta tinzi sa-ti reconsideri pozitia si sa fii mai dispus la compromisuri.
Oana sinazdravanul Andrei (18.02.2005)
Idem!
Crinuta si
Rayan 
Ramona J spune:
Ne dam cu parerea. Nu inseamna ca am urma chiar sfatul nostru. De multe ori mi se pare ca dau sfaturi bune altora dar nu le urmez nici eu. Probabil asa se intimpla si altora.
Exista situatii in care divortul este singura solutie. In rest exista pareri pro si contra.
Cine cere parerea trebuie sa fie pregatit sa le auda pe toate.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
bibyrox spune:
quote:
Originally posted by Ramona J
Ne dam cu parerea. Nu inseamna ca am urma chiar sfatul nostru. De multe ori mi se pare ca dau sfaturi bune altora dar nu le urmez nici eu. Probabil asa se intimpla si altora.
Exista situatii in care divortul este singura solutie. In rest exista pareri pro si contra.
Cine cere parerea trebuie sa fie pregatit sa le auda pe toate.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
Ramona mi-ai citit gandurile!
Off-topic:
Elise! te admir sincer! Imi place mult cum gandesti! Vroiam sa ti-o spun demult dar n-am gasit.. "locul"! Fiecare zi, plina de lumina, ma face sa-mi aduc aminte ca traiesc!
Biby
giulia71 spune:
Bun topiku asta! Felicitari ca l-ai deschis!
Aseara am intrat pe aceasta sectiune si chiar m-am enervat dupa ce am citit ceva topikuri, ceea ce nu mi s-a intamplat niciodata. Da, m-am enervat pentru faptul ca atunci cand se expune o poveste trista a unuia dintre noi, cei mai multi semeni "se apleaca si dau cu piatra si vin cu sfaturi de genu' "lasa-l/o, paraseste-l/o, nu te merita...samd".
Si stau si ma intreb, chiar toti cei ce ne dam cu parerea suntem asa de neprihaniti incat sa judecam pe ceilalti?
Da, unii dintre cei "judecati"poate chiar au gresit, dar oare nu mai merita sa li se acorde o sansa mai ales in situatiile in care si-au recunoscut greseala si isi doresc a doua sansa?
De ce suntem asa de asprii?
De ce aruncam cu cuvinte grele , desi nu cunoastem de cele mai multe ori decat o singura varianta si aia spusa in cateva fraze?
De ce nu suntem mai iertatori, mai toleranti?
Ca parere personala, sunt de acord numai cu ajutorul pe care putem sa-l oferim celor dintre noi care se afla in situatii neplacute.
Sa auzim de bine
biankared spune:
Eu zic ca putem ajuta fiind alaturi de cea care isi expune problma, pentru ca, in general, cei care isi scriu necazul nu cauta o rezolvare ci un sprijin moral in momentul in care sunt la pamant. N-ar trebui sa-si spuna parerea cineva care n-a trecut prin asa ceva, o parere teoretica de bine universal valabil, dar chiar si asa, oricat de multe si unanime ar fi parerile, cea in cauza nu va face decat ce ii dicteaza propria judecata. Oricum, daca cineva s-ar lasa influentat de parerile celorlalti si ar pierde un partener de viata bun, isi merita soarta. Din pacate sau din fericire oamenii fac exact invers dacat sunt sfatuiti si pana nu se lovesc singuri de prag nu iau hotararea corecta.
Cele mai putin binevenite nu sunt sfaturile ci ironiile si "judecarea" celei in cauza <vai, cum ii permiti asa ceva> <oh, eu n-as suporta asa ceva>... ma repet, o persoana care alege sa vina aici si sa-si expuna viata intima are nevoie de sprijin, de un umar pe care sa planga nu de un complet de judecata.
Putem ajuta...
Rider spune:
Buna Elise
Am citit doar primele 2 sau 3 posturi din acest topic, dar daca ar fii sa fac o referire la subiectul principal, mai bine ma abtin. De ce ? Pentru ca este foarte usor sa spui cuiva ce sa faca atata timp cat nu esti pus in acea situatie. Este foarte usor sa manipulezi viata cuiva, atata timp cat nu este a ta. Multi dau sfaturi si se cred atotstiutori, dar in momentul cand vine vorba de viata lor, se simt si se comporta ca un soricel inchis intr-o cusca.
Nu am crezut ca exista femei care atunci cand sunt inselate de barbat se gandesc doar unde au gresit..
@biankared cred ca nimeni nu ar trebui sa-si dea cu parerea asupra vietii cuiva.. acea persoana trebuie doar sustinuta moral..
crini spune:
Elise, am citit intrebarea ta si primele raspunsuri, nu tot.
Iti spun cum fac eu cand raspund la un subiect. Incerc sa ma pun in respectiva situatie, ma bazez pe toleranta, fara a trece peste anumite limite, adica violenta fata de unul din membrii familiei.
Oricum venim din medii diferite, avem experiente diverse, e clar ca nu gandim toate la fel.
Si inca un factor important, varsta. Nu stiu daca ai observat, dar tanar si la inceputul relatiei esti neiertator, cu trecerea timpului devi tolerant.
Probabil e legat de faptul ca viata te pune in anumite situatii si incepi sa-ti dai seama ca ideile initiale erau frumoase, dar nu practice, ca in luarea unei decizii nu intra in joc doar principiile, ci se cantaresc si alti factori.
De curiozitate, care e subiectul care te-a inspirat, ca m-am uitat pe-aici dar n-am gasit nimic postat de Carmen. Daca poti sa pui linkul, as vrea sa-l citesc.
Onetzica spune:
Este adevarat, poate ca ar trebui sa ne abtinem de la a da sfaturi de genul "lasa-l", "divorteaza"; poate ca unii suntem mai toleranti, altii nu. Unele dintre noi vorbesc din proprie experienta. Sigur ca nu toate cazurile seamana si nu toate gandim la fel si poate ca uneori devenim subiective si ne implicam prea mult ("uite, a patit si ea ca mine"). Nu cred ca aici da cineva un sfat de genul acesta din rautate ci pur si simplu stiind ca a trait la un moment dat o experienta de genul celei expuse pe forum, o determina sa fie transanta si sa o ajute pe cea care a solicitat ajutorul sa nu treca prin ce a trecut si ea.
Sper ca am fost destul de coerenta..
Diego spune:
Dragele mele,
Am citit cateva dintre raspunsurile voastre. Sa te pui in situatia unei persoane fericite este greu, ce sa mai zic de situatia uneia nefericite?! Este absolut imposibil!! Cune zice "incerc sa ma pun in locul tau" minte! Pana nu traiesti cu adevarat acea anumita situatie sunt numai "basme nascocite de imaginatia noastra" ideile pe care ni le facem...
Dupa parerea mea, cazurile acestea atat de complexe si sensibile trebuie sa le rezolve numai cei in situatie, poate cu ajutor calificat din exterior, in nici un caz cu ajutorul ideilor de pe chat! Va dati seama ca aproape ne jucam de-a doctorul pe aici! Este vorba de vieti omenesti pe care le luam in maini, ne uitam o ora citind topicul de pe forum si trantim si noi un raspuns de genul: "a eu l-as lasa imediat"
Nu mi-as permite niciodata, nici daca ar fi vorba de sora mea! Daca are nevoie de mine ii stau aproape, dar sfaturi drastice eu nu dau! Suntem dotate cu destula intelepciune si bun simt sa pricepem situatia in care ne aflam si in consecinta sa gasim solutia.
Si AU! Cat de amar se vadeste totul cand realizam ca NU DIVORTUL era solutia care la un moment dat ni se parea liberatoarte!!!!
Diego
Diego
Alexmona spune:
Bine punctat ,DIEGO!!!!
Dragele mele ...e minunat cand ai sustinere !!!!Eu asta am simtit din partea voastra si va multumesc acelora care intradevar m-ati sustinut.
Cat priveste sfatul extrem ...DIVORTUL e usor sa-l dai cand nu esti tu in cauza , dar ...vai cat e de greu sa-l aplici sau uneori chiar sa pronunti cuvantul cand durerea o simti pe propria-ti pile.
Cand totulera roz in viata mea si eu taiam si spanzuram , dar iata ca pusa in situatie nu mai sunt asa de CURAJOASA.
Dar nici o clipa nu consider acest lucru o lasitate , din contra .Acum cand am o familie si un copil am alte valori si consider ca nu voi parasi aceasta familie pana nu sunt sigura ca am facut tot ce se putea pt.familia mea .
Si sa revin la titlul subiectului ...da , ajutam dar cu tact si ar fi bine daca nu avem un cuvant intelept si bland mai bine sa ne inghitim cuvintele.
Am mai vazut aici pe forum persoane care loveau in suferinta reala a altora ...va intreb pe cei care se simt ...Ce ati castigat???
Multumesc inca o data celor care m-au ajutat si pentru care am toata consideratia si respectu si-i indemn la tacere pe cei care nu stiu in primul rand ce inseamna resppectul de sine, si care de cele mai multe ori vorbesc in necunostiinta de cauza.
Alexmona