am primit educatie prin...violenta

mariussimiuc spune:

Principesa,iata ca a raspuns Ella in locul meu si chiar mai bine decat as fi putut-o eu face.Cand am spus ca ar trebui n-am vrut sa sune ca un ultimatum,Doamne fereste.Doar ca prezentul este acum atat de...palpabil,cu doi copii minunati si o mama care incearca sa repare ceea ce a gresit...Ce rost are cramponarea asta de trecut?N-ar trebui sa te impaci cu trecutul?Sa accepti totul asa cum a fost?Si mai ales cand vezi ca mama ta sufera acum si ii pare rau?!Asa cum am mai spus si eu am fost batuta de parinti si nici n-am comunicat cu ei,chiar deloc as putea spune si cu toate acestea nu-i condamn,nu pot.Astia sunt parintii mei,pe care nu i-am putut alege la nastere,oameni cu bune si rele.Am avut si nervi in pioneze,cu crize destul de urate,am luat niste decizii...anapoda numai ca sa scap din menghina lor si totusi nu-i pot condamna.Eu,ca sa spun asa,am putut sa-mi accept soarta.Si incerc pe cat posibil sa mi-o fac mai frumoasa pe zi ce trece.


Miha si Robert (18 nov 2004)



Omuletul pentru care se merita sa incerc sa fiu un om mai bun


Cand viata iti ofera lamai,fa-ti o limonada!

cipcipcip spune:

Pisi ella, unii copii sint mai sensibili si raman mai afectati de "traumele" din copilarie. Sint multi care sufera ca au fost batuti (si eu am fost batuta si terorizata pentru note la scoala), iar altii ca n-au primit destula atentie. Barbatul meu este ditamai omul si sufera si acum pentru ca parintii lui nu i-au dat atentie, munceau mult iar el umbla cu cheia de git pe maidan, nici nu stiau ca el era cel mai bun din clasa, la un moment dat schimbase scoala si ai lui nici nu stiau. El si acum se poarta urit cu soacra-mea si cind il atentionez imi zice ca are o datorie la el de nu o sa si-o plateasca pina la moarte .
Eu cred ca este destul de obisnuita chestia asta, toti parintii nostri au facut greseli care ne-au afectat mai mult sau mai putin. Si mie mi-a trebuit ceva timp sa trec peste asta dar m-am gindit ca ei doar au facut atita cit i-a dus capul si au putut la vremea respectiva. Nimic din ce au facut nu a fost din rea vointa ci doar din nepricepere sau prostie. Ceea ce putem noi sa facem e sa nu repetam aceleasi greseli cu copiii nostri, desi cu siguranta vom face altele. Gindeste-te ca mama ta nu te-a abandonat la tara sa te creasca bunicii si ca poate i-a fost greu etc, daca incerci sa o intelegi cumva si sa-i gasesti circumstante atenuante sint sigura ca o sa o ierti mai usor.
Sper ca am fost de folos cu ceva

Cipcipcip si bebe Julia 4 august 2005

mcrmiki spune:

Sfatul meu este sa ai rabdare cat mai multa si sa fi cat mai calma.
Si eu am trecut prin ce treci tu, eram acasa cu Bogdan, el fiind destul de raut pt. un bb, avea colici, cam in fiecare luna facea rosu in gat, otita si asa ca eu eram destul de agitata, nervoasa. Nu manca, ceea ce ma dispera tare mult si eu disperam, tipam, cateodata simteam ca-mi vine sa urlu. Si atunci mai tipam la Bogdan. Dar a fost binisor pana a aparut Vlad si a inceput gelozia. Si atunci a inceput Bogdan sa ia mai multa bataie, sa fie mai mult certat, pe buna dreptate. Acum, daca as putea da timpul inapoi nu i-as mai da nici macar o palma, cu atat mai putin sa tip la el. Sa nu intelegi ca l-am terorizat, au fost mai mult asa de control, dar cred ca nici asa nu ar fi trebuit. Dar asta este, omul din greseli invata. Oricum, ceea ce am observat, ca s-a mai linistit de cand nu mai tipam la el, este ceva mai ascultator. Eu spun ca, cu vorba buna se rezolva cele mai multe. Incearca sa te controlezi cat mai mult, va fi spre binele copilului si al tau.
Si dupa cum ai auzit cam toti am fost educati prin prisma bataii, asa erau vremurile, parintii nu erau asa de preocupati cu educatia copiilor.
Va doresc multa sanatate!


Un cuvant plin de iubire pretuieste atat de mult si totusi el costa atat de putin." N. Iorga
http://community.webshots.com/user/mcrmiki
Miha&Sorin&Bogdan(24.12.2000)&Vlad(17.11.2003)

pisi_ella spune:

Principesa...
Sincera sa fiu....nu stiu ce sa-i cer. Ea mi-a dat multe....chiar ff multe fata de alti parinti...a facut ff multe pentru mine. INsa nu mi-a aratat DIRECT ca ma iubeste...Ea imi zice si-mi reproseaza ca sunt nerecunoscatoare...cate a facut pentru mine..cate face inca...iar eu nu o respect si nu tin la ea! Da, m-am indepartat mult de ea..Oricum, stam in orase diferite si ne vedem rar...Comunicam la telefon...mai vine la noi o data pe luna...INsa, dupa 2 zile...deja ne certam!! Barbatu'meu zice ca sunt nebuna, ca imi sare tandara din orice. Mama a fost si este ff pisaloaga, si acum mi-ar cere sa fac cum crede ea, insa eu ma revolt, ea o tine pe-a ei...si de aici scandalul. Nici nu pot ceda...adica sa zic DA, DA si sa fac ca mine. Pur si simplu nu pot. Toata copilaria si adolescenta a incercat sa ma conduca. Atunci m-am supus...ca nu aveam incotro. Acum insa...am 30 de ani, casa mea, familia mea. Ma enerveaza orice sfat venit din partea ei...si daca se apuca sa insiste....simt ca turbez!! Mai eles cand primesc sfaturi in ceea ce-i priveste pe copii...tare ma revolt!! Mi se pare ca ma considera o mama batuta'n cap sau iresponsabila. Ea probabil nu ma vede asa....dar mie asa mi se pare!!
Am avut ambitia sa-mi cresc copiii fara ajutorul lor...de cand s-au nascut....Lauza fiind si ff obosita...de nu vedeam pe unde calcam....le-am zis ca ma descurc singura...ca nu am nevoie de ajutorul lor! Eram chiauna, DAR NU VROIAM AJUTOR!! De fapt...m-a suparat insistenta ei pe cand eram gravida....ca o sa-mi fie ff greu...ca nu ma voi descurca...Si mi-am pus in cap sa-mi dovedesc mie si la toata lumea ca MA POT DESCURCA. Si m-am descurcat, am facut fata, a fost greu, dar a trecut...si simt asa o multumire sufleteasca....
Revolta asta o am si fata de soacra-mea...cand e vorba de copii. NU SUPORT SA PRIMESC SFATURI!!!!!!Mai degraba primesc de la mamici cu copii de varsta alor mei...decat de la ei!

Ce vreau de la ea...vreau ca macar acum sa ne apropiem si sa comunicam mai bine...Vreau sa accepte ca sunt OM IN TOATA FIREA si sa nu ma mai vada ca pe un copil. (Ea insasi zice ca ma viseaza numai MICA, cam de 4-5 ani si e ff ingrijorata in vis sa nu mi se intample ceva rau). De mica m-a protejat fff tare, m-a sufocat cu protectia, a decis ea pentru mine in ff multe situatii...cam pana pe la 18 ani!! (CULMEA...si acum ar vrea sa decida!!!!) Mi-a dat de toate, mi-a cumparat de toate...ea zice ca asa si-a aratat dragostea....dar stiti voi....un copil....sau un adolescent...are nevoie de altceva! De iubire aratata in MOD DIRECT, printr-o imbratisare, printr-o comunicare foarte buna, prin intelegere. Ea, din pacate...nu mi-a aratat ff des aceste lucruri....In schimb...cu partea materiala...a debordat. Mi-a dat si imi da bani fara sa-i cer....considera ca e de datoria ei sa ma ajute pana moare...asa zice...Eu ce sa zic? Sa o refuz? Am mai refuzat-o...dar vad ca sufera. Can vine la noi...vine incarcata cu de toate....pentru mine, pentru barbatu'meu, pentru copii...Si ne mai da si bani!! Zice..."uite, aveti nevoie...colo-colo..." Si, de fapt...cand nu ai nevoie de bani??
In schimb...comporatmentul ei vis-a vis de mine ramane destul de rece....mi se pare teatrala, de multe ori. Nici acum nu-mi arata o dovada DIRECTA de iubire. DE multe ori nici nu ne pupam cand ne vedem sau ne despartim. Asa ne-am obisnuit...In schimb...BANI, BANI si iar BANI. Cadouri, cadouri si iar cadouri! Asa isi manifesta ea dragostea. ASa a fost mereu.


Multumesc tuturor pentru raspunsuri. Da, le gasesc si eu deseori circumstante atenuante...pun in balanta ce mi-a dat si ce NU mi-a dat...Uneori ma gandesc ca sunt eu rea. Alteori...o condamn pe ea, o comdamn ca nu mi-a aratat ALTFEL dragostea. I-am spus-o si ei...de multe ori. Zice ca a gresit...dar sa vad partile bune. Iar partile rele...sa nu le aplic cu copiii mei. Asa zice....si are dreptate. Dar pare calma si detasata cand spune aceste vorbe. Parca nu ar regreta prea tare ce a facut. I se pare normal...asa stiut ea sa procedeze. Undeva...in sufletul meu...ramane revolta.

Va multumesc inca o data!!

P.S. Imi cer scuze ca am monopolizat subiectul...Tare as vrea sa gasesc, totusi...o solutie sa uit, sa trec peste tot...sa accept trecutul.

quote:

---

Originally posted by Principesa

Pisi ella, furia ta persista pentru ca exista nevoi raportate la acea situatie nesatisfacute inca.
Presupunand ca mama ta ar fi dispusa la orice, ce i-ai cere pentru ca sa te poti simti mai bine, ce nevoie ai fata de ea?

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala

---

_Ella, Emma & Matei

Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237



Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.

pisi_ella spune:

Inca ceva: bineinteles ca ma bucur f tare de prezent, de copii, de faptul ca sunt sanatosi...traiasc alaturi de ei fiecare moment din evolutia lor...Imi pare asa de bine ca-i am...INSA....undeva...in adancuri....e ceva dureros.

_Ella, Emma & Matei

Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237



Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.

Happiness_4_us spune:

Stii, inainte lumea nu acea acces la atatea informatii. Nu aveau de unde sa stie ca o simpla corectie in copilarie va lasa traume serioase asupra copilului.
Sfatul meu este sa ai multa rabdare cu micuta, este nevinovata si lipsita de aparare. Mai tarziu o sa culegi roadele muncii tale.

Nana Motoc

adrienne12 spune:

Dragelor cred ca metodele de crestere su batul sint apanajul oricarei societati sarace. Fireste ca mi-am luat si eu portia. Foreste ca am jurat ca eu o sa fiu un parinte mult mai bun si nu o sa fac nimic din ce a facut maica-mea. Nu l-am batut pe fiu-meu. L-am pedepsit. Rezultatul: oricum ma priveste ca pe un bau-bau care ii face lui teorie de dragul de a-i face teorie. Si daca ati sti... eu am fost un copil cuminte in comparatie cu fiu-meu. Bine daca as vedea adolescent cuminte si fara "iesiri" as zice ca e bolnav.. ideea e ca nu exista parinte perfect si ca chiar daca avem grija sa evitam greselile parintilor vom face cu siguranta altele.Eu de pilda stiam ca maica-mea ma iubeste numai ca tinjeam inconstient dupa aprobarea ei. Avea obiceiul timpit sa ma considere cel mai rau copil si in conditiile in care alti parinti se laudau cu copiii lor pt. orice fleac, maica-mea tacea milc (desi poate ar fi avut motive de lauda). N-am auzit din gura ei o vorba de incurajare, o lauda decit la 40 ani (ai mei, nu ai ei) cind a venit in vizita la mine acasa si i s-a parut ca m-am realizat (realizare raportata la Ro, nu va inchipuiti ca am cistiigat la loterie!). Atunci a fost pt. priema data in viata cind mi-a spus, bravo! si stiti ce? culmea e ca nu m-am simtit mai bine... n-am simtit nimic.Am citi o carte "Cutting Loose: How to come to terms with your parents" si cred ca mi-a raspuns la toate intrebarile referitoare la relatia mea cu parintii sau traume din copilarie. M-am vindecat ca sa zic asa.

Principesa spune:

Adrienne, ma bucur ca te-a ajutat acea carte. Insa uneori a intelege ca si in interiorul parintilor exista un copil speriat, trist sau furios nu este suficient pentru a te vindeca.
Nana, nu lipsa de informatii cauzeaza traumele ci o nesatisfacere adecvata a nevoilor fundamentale a copilului de afectiune, suport si protectie.
Miha, eu ti-am pus acea intrebare pt ca de regula se foloseste verbul a trebui atunci cand un parinte sau o autoritate impune o regula. Deci Pisi ella nu cred ca trebuie sa faca nimic in acel sens ci cred ca e bine pentru ea sa isi satisfaca nevoile si sa gaseasc modalitati cat mai adecvate de a face asta.
Cipcipcip, nu poti sa te pui in locul celuilalt si sa ii acorzi circumstante atenuante si sa il intelegi cand frustrare nevoilor tale e asa puternica. Nu ii poti spune unui insetat sa ii fie mai putin sete ca si parintilor lui le e foame.
Pisi ella, acum e mai simplu. Inteleg ca ai nevoie sa iti arate Direct ca te iubeste si sa iti confirme ca esti valoroasa, importanta, ca esti ok asa cum esti. Ce inseamna direct? Si cere-i clar. Poate vei avea surpriza sa primesti ce ai nevoie cu adevarat, nu ce iti ofera ea crezand ca ai nevoie. In cazul in care ea nu e dispusa sa iti ofere ce ai tu nevoie, poate psihoterapia ar fi o idee buna.

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala

pisi_ella spune:

Principesa,
MUltumesc mult! De fapt...stiu si eu cam ce si cum...dar ne-am complacut, si eu, si ea, de ff mult timp, in situatia asta...
DE discutat am mai dscutat noi...despre ce ma doare...dar poate nu la modul cel mai serios. Sau poate nu am stiut eu cum sa pun problema.
Intr-adevar, nu s-a aratat niciodata foarte multumita de mine. Desi am fost un copil bun, cred eu...si o eleva buna. INsa mereu avea obiceiul sa ma compare cu altii...ei de ce pot mai mult....iar eu nu pot. M-am simtit mereu inferioara altora. Iar ea imi alimenta complexul de inferioritate, urmarindu-ma pas cu pas si nelasandu-ma sa iau decizii...si, nu in ultimul rand, incercand din toate puterile sa-mi inoculeze ideile ei. Am zis...si acum incearca sa-mi impuna unele lucruri. Insa se loveste de refuzul si incapatanarea mea, duse la extrem.

Multumesc inca o data tuturor! Sa facem tot posibilul sa nu repetam greselile parintilor nostri!

_Ella, Emma & Matei

Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237



Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.

enn spune:

Ella,
eu am impresia ca tu nu neaparat din cauza batailor esti atit de suparata pe mama ta, ci mai degraba pentru ca ai impresia ca încearca mereu sa te manipuleze. Daca nu intr-un fel, atunci în altul. Si de asta nu prea ai încredere în ea si ti-i greu sa-i vorbesti deschis. Cum s-ar putea rezolva problema asta, sincer nu stiu. Dar poate reuseste altcineva sa te ajute mai mult.
Îti doresc numai bine si sa nu te indoiesti niciodata de tine - esti o mamica formidabila
E.