Durerea unei piederi de sarcina...
Raspunsuri - Pagina 9
Ignatica spune:
Arhurana mult curaj iti doresc in noua ta incercare.
Acum un an eram internata la maternitatea din Brasov pentru o pierdere de sarcina mica de numai 6 saptamani din fericire ( daca se poate spune asa). Cu mine erau internate fete care pierdusera sarcini chiar la 6 luni. Era prima sarcina obtinuta dupa luni de asteptari si poate stiti si voi senzatia bucuriei primului test cu 2 luniute sau a emotiei sotului etc.
Din punct de vedere fizic dupa 3 luni as fi avut unda verde la incercari, dar din punct de vedere psihic nu mi-am revenit nici acum.
Am luat-o de la capat totusi in septembrie anul trecut si surpriza, dupa numai 2 luni am ramas insarcinata din nou. Pana acum totul merge bine, am ajuns cu succes in saptamana a 18-a si daca D-zeu va avea grija de noi in continuare, la sfarsitul lui august voi tine in brate un baietel.
Pentru Gia ca un fel de raspuns, nu stiu cum au reactionat alte fete care au pierdut o sarcina, la o noua sarcina, tot ce pot sa iti spun despre mine e ca eu sunt vesnic ingrijorata si parca nu savurez nimic din bucuria de a fi gravida. Orice durere ma ingrijoreaza, orele inaintea unui control sau ecografii sunt un calvar de emotii, in fiecare zi ma rog numai sa pot duce cu bine aceasta sarcina la capat.
Sfatul meu ar fi sa nu fiti ca mine, dar eu nu prea dau sfaturi in general.
Cred ca o pierdere de sarcina e cel mai ingrozitor lucru care i se poate intampla unei femei care isi doreste un copil.
Din fericire pentru mine , in familiuta mea ( eu si sotul) a existat intotdeauna alternativa unei adoptii, deci eu voi face tot posibilul sa tin un copilas in brate in aceasta viata si sa il numesc al meu.
Eu sper ca sa ajung cu bine sa imi tin propriul copil in brate in august, daca nu, ma inscriu la " Adoptia..."
Ignatica
miruna25 spune:
Arthurana, te-am gasit aici si o sa-ti scriu tot aici.Ai mare curaj pentru tot ce faci. Dar va merita .Nici un efort nu e prea mare pentru clipele ce le vei petrece cu puiul tau cand il vei avea. Nu ma indoiesc ca va fi asa. Ti-l doresti prea mult. Iar dragostea lui, mai intai nevoia lui vitala de tine pentru ca nu poate sa supravietuiasca in primul an fara tine, te va rasplati si va sterge toata suferinta aceasta de acum.Trebuie sa fii tare, sa nu incetezi sa crezi ca-l vei avea pentru clipele minunate ce vor veni.Mult NOROC si-ti tin pumnii sa reusesti!!!
kla78 spune:
va doresc o saptamana frumoasa si tot binele din lume!iar lacrimile voastre de acum inainte sa fie numai si numai de bucurie si fericire!!!
http://es.pg.photos.yahoo.com/ph/kla788/my_photos
violeta29 spune:
Draga Arthurana, am pierdut si eu o sarcina acum cativa ani si asta obtinuta dupa un tratament indelungat. Dupa bucuria traita la aparitia celor 2 liniute pe testul de sarcina, pierderea ei a fost un adevarat cosmar. Mi-au trebuit saptamani intregi sa-mi revin, nu ma mai interesa nimic, nu vroiam sa mai stiu de nimeni, devenisem insuportabila... Dar timpul le vindeca pe toate... acolo undeva in suflet rana va ramane dar viata merge inainte! Eu iti doresc cs dumnezeu sa iti dea putere sa treci peste asta , capul sus si niciodata sa nu-ti pierzi speranta. incearca in continuare si va veni si ziua cand vei fi mamica. Tesi sunt alaturi de tine
violeta
Arthurana spune:
Draga Violeta,
Multumesc mult ca esti alaturi de mine. Ai dreptate, timpul le rezolva pe toate...Nu voi uita niciodata fericirea data de un test pozitiv..De fapt eu am facut un test in fiecare zi..ca sa fiu sigura
Pe mine m-am ajutat enorm intrebarea sotului meu: Vrei sa fii mama sau vrei sa fii insarcinata si sa nasti... Raspunsul a fost ca vreau sa fiu mama. Deci m-am obisnuit cu ideea ca daca nu voi reusi sa am un copil al meu, vom adopta. Sora lui s-a luptat cu infertilitatea 8 ani, si apoi a infiat. La 4 luni a fost insarcinata si a avut o fetita perfect sanatoasa, superba, apoi peste 6 luni a ramas iar cu o alta fetita care a avut ziua de nastere exact in aceiasi zi cu bebe care l-am pierdut prima oara...16 sept. De cate ori strang in brate aceasta fetita am un sentiment puternic de dragoste pentru ea, si o rasfat enorm.
Stiu sigur ca intr-o zi voi strange in brate un bebe si va fi cea mai frumoasa zi din viata mea.
Sunt convinsa ca fiecare din voi fetelor vor avea aceasta bucurie. Ceea ce i s-a intamplat cumnatei mele nu este o poveste, nu este o intamplare, este realitatea.
Va pupic
ionica spune:
Ignatica,
Sunt atat de fericita pentru tine,nu te mai chinui cu gandul ,bebe are nevoie de o mami fericita sa sa stii ca el te simte asa cum il vei simti si tu cat de curand cand va misca.
Povestea ta este similara cu a mea ,eu am pierdut sarcina in septembrie si am ramas insarcinata imediat dumpa trei luni in decembrie chiar dupa craciun.
Vezi tu Mosul ne-a indeplinit dorinta si ma rog la Dumnezeu ca voi toate femeile din lume care suferiti.
quote:
Originally posted by Ignatica
Arhurana mult curaj iti doresc in noua ta incercare.
Acum un an eram internata la maternitatea din Brasov pentru o pierdere de sarcina mica de numai 6 saptamani din fericire ( daca se poate spune asa). Cu mine erau internate fete care pierdusera sarcini chiar la 6 luni. Era prima sarcina obtinuta dupa luni de asteptari si poate stiti si voi senzatia bucuriei primului test cu 2 luniute sau a emotiei sotului etc.
Din punct de vedere fizic dupa 3 luni as fi avut unda verde la incercari, dar din punct de vedere psihic nu mi-am revenit nici acum.
Am luat-o de la capat totusi in septembrie anul trecut si surpriza, dupa numai 2 luni am ramas insarcinata din nou. Pana acum totul merge bine, am ajuns cu succes in saptamana a 18-a si daca D-zeu va avea grija de noi in continuare, la sfarsitul lui august voi tine in brate un baietel.
Pentru Gia ca un fel de raspuns, nu stiu cum au reactionat alte fete care au pierdut o sarcina, la o noua sarcina, tot ce pot sa iti spun despre mine e ca eu sunt vesnic ingrijorata si parca nu savurez nimic din bucuria de a fi gravida. Orice durere ma ingrijoreaza, orele inaintea unui control sau ecografii sunt un calvar de emotii, in fiecare zi ma rog numai sa pot duce cu bine aceasta sarcina la capat.
Sfatul meu ar fi sa nu fiti ca mine, dar eu nu prea dau sfaturi in general.
Cred ca o pierdere de sarcina e cel mai ingrozitor lucru care i se poate intampla unei femei care isi doreste un copil.
Din fericire pentru mine , in familiuta mea ( eu si sotul) a existat intotdeauna alternativa unei adoptii, deci eu voi face tot posibilul sa tin un copilas in brate in aceasta viata si sa il numesc al meu.
Eu sper ca sa ajung cu bine sa imi tin propriul copil in brate in august, daca nu, ma inscriu la " Adoptia..."
Ignatica
Ignatica spune:
Ionica si eu am scris scrisorica Mosului pe forum si de Craciun am primit intr-adevar vestea cea minunata, ca e un bebic in burtica.
Bafta mare la eco, cred ca te duci joi, nu-i asa?
Fetelor, eu cred ca faza cu Mosul de pe DC functioneaza.
Pana la urma toate o sa ne tinem puiutii in brate.
Ignatica
violeta29 spune:
Fetelor,daca faza cu mosul functioneaza ,credeti ca va functiona si cea cu iepurasul? Nu de alta da ma gandeam sa-i scriu iepurasului... Arthurana ceea ce ai povestit m-a impresionat profund. Mi-am pus si eu mai mereu problema adoptiei dar de cate ori m-am hotarat sa ma indrept catre adoptie mi-am spus : hai totusi sa mai incerc o data... Dar avand in vedere ca timpul trece va tb pana la urma sa iei in calcul f serios aceasta optiune.
violeta
violeta29 spune:
Mi-am dat seama ca am facut o greseala:am vrut sa scriu "sa iau in serios" dar am incurcat tastele si a iesit altceva. Sorry
'
'
violeta