Superpacientele visatoare si gravidute - dr. Moisa
Raspunsuri - Pagina 2
Amely spune:
Felicitari Veronici, multa sanatate si sarcina usoara iti doresc, toate cele 9 luni, exact ca la carte!
Fetelor, in dimineata asta superba de primavara, inima mea e neagra de suparare...
Carmencita, se pare ca nu esti singura luna asta. Am ovulat alandala, adica ieri, ziua 11... Ca niciodata. Nici lui T. nu-i venea sa creada. Ieri la ora 6 seara am simtit intepaturile, pe la 22.00 cand am prestat cu sotul, deja imi trecusera de mult
. Iar la valoarea de 16,6 mm cu nici 24 de ore inainte, multe sperante nu am. Endometrul meu a crescut destul de prost, adica de la 7,9 la 8,5 mm, ceea ce poate indica faptul ca nici foliculul nu a crescut prea mult.
Am plans pe drum spre servici, noroc ca eram cu sotul in masina si nu m-a vazut nimeni. De fapt nici nu stiu de ce am plans, poate din refulare, sau de frustrare. Am senzatia ca dr-ii nu iau in serios "problemele" mele, le considera prea superficiale, iar eu simt ca ceva nu e in regula... Am ajuns sa ma rog de T. sa facem laparo? eu care acum cateva luni nici nu vroiam sa aud. El nu intelege (de fapt nici un dr. nu intelege) ca acele intepaturi in zona uterului sunt cat se poate de REALE si nu sunt deloc in regula, el vede doar ca ovulez si ca sotul e ok cu spermograma... Sunt sigura ca din moment ce nu am ramas de atata timp, este ceva in neregula cu trompele/uterul, sau poate chiar cu ovarele.... Nu stiu, sa fie aderente? sinechii? cicatrici? endometrioza? Si totul dupa chiuretaj, asta e clar. Stiu ca nu prea ma plang, dar asta pentru ca nu simt mereu durerile respective. Inainte nu aveam asa ceva... Am citit tot ce se poate despre tot felul de simptome, de endometrioza etc... Nu vreau sa par inchipuita sau ipohondra, din cauza asta nu ii spun dr. de fiecare data despre intepaturi, dar ma gandesc ca oricum nu are ce sa imi mai spuna. M-a sfatuit sa fac urocultura si sumar de urina, care mi-au iesit bune, deci nu vezica ma inteapa... Mai mult de atat nu stiu ce sa fac, nu stiu incotro sa o apuc. In afara de laparoscopie, dar se pare ca dr-ii o refuza in cazul meu. DE CE? nu inteleg nici eu...
Asa ca plang si eu aici, la voi, ca n-am cui in alta parte... medicii se pare ca sunt pentru altceva, nu pentru descris simptome (care pentru ei mai par si semne de ipohondrie, probabil).
In plus, abia acum am aflat de Laura Stoica, m-a impresionat profund. Da, e clar, azi am o zi proasta.
Va rog eu mult sa nu va suparati pe mine ca am adus o nota de pesimism, tocmai acum cand ar trebui sa o sarbatorim pe Veronici... Probabil ca mai tarziu o sa-mi fie rusine ca m-am lasat dusa de val si am scris un mesaj atat de trist... Si mai ales pt. ce i-am spus sotului, in masina printre lacrimi... Ca daca vrea sa divorteze si sa ia pe vreuna care sa-i toarne copii, nu ma supar, il inteleg. Doamne, cum am putut? bineinteles ca s-a suparat pe mine. si pe buna dreptate. Dar in fond, mai exista dreptate pe lumea asta?
Va pup.
"...mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate..."
Pozici cu noi
Tabitha spune:
Amely: imi tare rau pentru problemele prin care treci. Eu zic sa insisti la T. sa-ti dea o explicatie de ce nu vrea sa iti faca laparo, el care este adeptul acestei interventii. Poate stie ceva ce nu vrea sa iti spuna. Iar daca vezi ca nu si nu, vorbeste cu alt medic. Eu i-am zis dr. mele ca vreau laparo, nici nu a indraznit sa ma refuze. A zis da iar luna urmatoare am facut-o. Si iata ca nu am facut-o degeaba: ambele trompe erau infundate. Puteam sa fac IA mult si bine. Sterge-ti lacrimile si porneste o noua lupta. Iti doresc ca luna viitoare sa faci laparo ca sa stii daca este ok totul in interior. Te pupic dulce
pmihaela spune:
Fetelor, se pare ca azi e o zi trista, intr-adevar cam multe vesti proaste, in special cea cu Laura Stoica.
Veronici tu esti cea care ne faci sa ne mai inveselim putin, felicitari si sa ai grija de bebita sa creasca mare.
Si eu sunt suparata, mi-au venit si mie, mai intai acele pete maronii de care se pare ca nu scapam, iar acum mi-a venit pe bune. Am avut o zi de intarziere si incepusem sa sper ca ma dureau f tare sanii. Asta e, mai incercam, a fost prima inseminare la Moisa, dar la sot nu a fost prea bine, desi la mine a fost bine, dar am sperat totusi. Urmeaza o noua inseminare, sper cu succes de data asta.
M Oana spune:
E o dimineata cam grea pentru cuvinte..............
Revin spre seara, cand imi adun gandurile........
Amely spune:
Tabi iti multumesc. Esti o fata inteleapta si ador optimismul tau
Da, in mod normal asta si vroiam sa fac, adica sa dicut cu el despre laparoscopie, intepaturi... dar azi a luat monitorizarile pe banda, pt. ca trebuia sa intre intr-o operatie urgenta, cu tot cu ecograf, noroc ca am fost prima venita, pentru ca dupa mine nu a mai luat pe nimeni, a trimis 10 femei acasa, le-a chemat dupa amiaza la cabinet... Se pare ca ii face probleme si Vladareanu, in fine... Ideea e ca nu avea timp nici sa-si traga sufletul, daramite sa mai dicute cu mine despre ceea ce ma framanta. Niciodata nu l-am vazut atat de innebunit. Eu stiam ca ovulasem, dar nu am zis nimic. L-am lasat pe el sa constate pe monitor, si cand mi-a zis ca s-a spart, eu aveam pregatite o mie de intrebari, care insa mi-au ramas in gat cand am auzit ca iese pe hol si trimite toate fetele acasa... Cred ca a fost si ghinion de moment. A mai apucat sa-mi spuna sa pun utrogestan, ceea ce (din pacate) nu voi mai face, pt. ca mi-a ajuns dereglarea de luna asta. Se pare organismul meu nu a luat in seama acea lungire a fazei luteala, iar ovulatia mea s-a produs exact in ziua in care ar fi trebuit sa se produca daca n-ar fi existat cele 3 zile de intarziere a CM.
Cred ca am fost total incoerenta...
M-a impresionat ca la sfarsit a avut puterea sa zambeasca (eu n-am avut-o) si mi-a zis: curaj, eu sper sa se fi spart la cel putin 20 de mm, dar nici el nu credea ce spunea, mi-am dat seama. I-am aruncat o privire "ucigasa" si am iesit cu ochii in lacrimi. De parca ar fi avut vreo vina omul... dar imi venea sa...sa...il strang de gat. Doamne, sper sa nu citeasca vreodata ceea ce scriem noi pe aici
Offf, m-am descarcat... trebuie sa imi revin, ca v-am innebunit... Mai aveti si voi probleme, unele chiar mai serioase, iar eu ii tot dau cu lamentari pe aici...
PMihaela, stiu ca e frustrant sa vezi cum sperantele dintr-o luna se transforma in esec, dar partea buna este ca renasc alte sperante, si nu pot decat sa sper alaturi de tine ca viitoarea ISA va fi incununata de succes
"...mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate..."
Pozici cu noi
adelamaria spune:
Veronici, FELICITARI
! Faza cu 
mi-a adus si mie zambetul pe buze in dimineata asta! Sa ai o sarcina usoara totusi, eu asta iti doresc, chiar daca sunt convinsa ca nu te vei plange de nici un simptom...oricat de greu ar fi!
Amely, te rog eu mult sa-ti stergi lacrimile! Noi nu ne cunoastem, dar tu mi-ai fost mereu alaturi cu o vorba buna...as vrea sa pot sa-ti alin supararea acum...Stiu ca e greu, stiu ca uneori pur si simplu nu te mai poti stapani si simti nevoia sa explodezi, sa spui tot ce ai pe suflet!...Si desi uneori riscam sa ranim pe cei dragi cu astfel de "accese", sa stii ca ne fac bine, ne ajuta sa ne ridicam, sa continuam sa speram!...Probabil ca orice as spune eu acum, nu te va alina, dar sunt convinsa ca sotul tau te intelege...in el iti vei gasi sprijinul si puterea...Eu ieri pe holurile spitalului juram ca ma las de analize si de dr. (desi abia am inceput!), ca nu-i de mine, ca ma las in voia soartei si daca n-o fi sa am copiii...asta e!...Dar o fata tanara cu care vorbeam (nici macar nu stiu cum o cheama) mi-a zambit si mi-a spus: "ba nu, te vei intoarce de cate ori va fi nevoie, vei face toate analizele pe rand...nu vei renunta...pentru ca iti doresti..."
Dumnezeule, cata dreptate avea!...Nici eu si nici una dintre noi nu va renunta, sunt convinsa...oricat de greu va fi!...
De Laura Stoica am aflat azi noapte, la stiri...nu-mi venea sa cred...N-am mai putut adormi pe urma decat dupa ce l-am strans tare, tare in brate pe sot si i-am zis de 10 ori ca il iubesc...Doamne, nedreapta e viata! D-zeu sa-i odihneasca, sper ca s-au dus intr-un loc mai bun...toti trei...
bety spune:
MRL - sa te auda Dumnezeu - din suflet!
Carmencita - eu sunt vorbareata, chiar daca-s nervoasa...data viitoare sa-mi dai un "branci".
Fetelor - aseara am plans...nu m-am putut abtine, sincer...l-am sculat din somn si pe al meu sot cand am citit vestea despre Laura Stoica...eu vazusem emisiunea lui Teo cu ea vineri (radia de fericire) si ...si acum am pielea gainii cand imi aduca aminte...am adormit ffff greu si m-am intrebat mereu: DE CE?! Dar probabil, nu vom cunoaste niciodata raspunsul.
E prea comlicat totul, pentru mintea mea, acum.
Va pe toate-toate!
"Oamenii buni au parte de lucruri bune."
Beatrice
Poze dragi
bety spune:
Eram prea impresionata cand v-am scris si am uitat:
Dumnezeu sa-i ierte si sa se odihneasca in pace!
"Oamenii buni au parte de lucruri bune."
Beatrice
Poze dragi
thea_m spune:
Am aflat abia acum si e greu, e tare greu si nedrept! Dumnezeu sa aiba in paza sufletele lor!
Teodora
Poze
Aniversare 2006
Amely spune:
Adelamaria, iti multumesc din tot sufletul...uneori niste cuvinte spuse la momentul potrivit au darul de a alina mai mult decat o mie de alte lucruri mai tarziu. Parca mi-ai ridicat un val de pe ochi cu ceea ce mi-ai spus, m-am regasit si eu azi, ca si tine, pe holul spitalului jurand aceleasi lucruri, si acum imi pare rau... Probabil ca in felul asta am stiut noi sa gasim "supapa", sa ne descarcam oful... iar acum deja mi-am regasit echilibrul interior de a lupta cu mine si cu lumea si cu dr-ii si cu infertilitatea si cu endometrioza si cu orice alte surprize mi-o mai oferi viata asta, care imi dau seama cat de pretioasa este, cu bune si cu rele, fiindca este numai UNA.
Tragedia Laurei ma face sa ma revolt, dar in acelasi timp sa multumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce am, si pentru ceea ce se va milostivi sa-mi mai dea pana la sfarsitul vietii.
Dumnezeu sa o odihneasca, pe ea, pe logodnicul ei, si pe copilasul nenascut inca... si sa dea putere familiei ei sa inteleaga rostul acestei sfasietoare pierderi. Restul... e tacere.
"...mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate..."
Pozici cu noi