alegerea mea

Pucku spune:

fetelor multumesc, imi face bine sa vad ca nu m-atzi uitat.

Caroline mutarea e deja facuta sunt in Quebec city de vreo 8 luni deja cred, am cam uitat notiunea timpului

mama sta cu pitica 24 din 24 aproape eu o schimb dimineata si stau cu ea sa-si bea lapticul, miercurea incep pe 9 asa ca mai cantam un pic si seara ce ma mai joc cu ea. in rest ma ajuta foarte mult. am foarte multe rendez-vous-uri, cam 2 3 pe saptamana, o gramada de hartoage de completat, mers pe la banci, piata, mancare, si-mi place sa-i fac eu baie piticei sa ne jucam cu apa, sa-i spun poveste seara la culcare, din pacate eu nu conduc si ma descur foarte greu cu autobuzul, masina sta in fata blocului si o platesc degeaba , noroc ca asigurarea e de vreo 4 ori mai mica ca la toronto...vreau sa-mi i-au permisul acum ca s-a mai incalzit astept sa gasesc un pic de energie si sa ma echilibrez un pic- mi-e imi e frica de condus, nu stiu cum sa fac sa-mi inving frica asta

clau nu am gasit puterea sa discut cu nimeni pana acum , am vrut sa deschid subiectul de mult, dar nu-mi gaseam cuvintele, + ca atunci cand erau socrii aici tot timpul ma luau la rost ca i-au stau pe internet, asa ca dupa o discutie mai aprinsa mi-am zis mie ca 2 luni pana pleaca ei nu stau pe net decat atata cat sa vad daca am primit vreun mesaj si sa pun stirile, cum se culca pitica ma bagam si eu in pat

mi-e foarte greu emotional si singurii prieteni care-i mai am acum sunteti voi, nu prea mai cunosc pe nimeni, prieteni lui din toronto, ca eu nu am cunoscut pe nimeni prea bine, aveam niste cunostinte doar, nu m-a suna nici uni, nici macar nasii fetitei care au zis ca eu sunt ceea care nu l-am facut sa se duca la doctor, ca eu nu am avut puterea necesara sa-l fac sa inteleaga ce se intampla cu el- cu toate asta o singura persoana- o prietena facuta pe forum a stiu ca el este in concediu de boala si asta pt 9 luni de zile, restul au aflat dupa ce au venit parintii lui - pt ca a refuzat categoric comunicarea si ii se parea injositor, pus la zid ca a facut o depresie, mi-a interzis sa vorbesc cu cineva despre asta, ma minteam pe mine, pe noi si pe toti ca suntem bine, dar defapt amandoi eram cam extenuati, iar eu neavand cu cine sa discut- la vremea respectiva lucram cam ciudat la un magazin, am facut si niste cursuri de informatica de receptie, eram cam de la 8 la 8 seara plecata de acasaa, ca sa nu mai pun piata, mancare si sa mai stau si cu pitica- tot mama era atunci la noi sa aiba grija de pitica, asa ca timp de stat pe forum mai putin, ca eu am vrut neaparat sa vin aici in quebec, unde eu in toronto la sfarsit prinsesem un post care-mi placea, aveam un salar acceptabil, si sanse sa invat cu carca, ca eu ca eu ca eu

sunt asa satula de reprosuri ca daca o sa fac o depresie asta va fi cauza, reprosurile, am incercat tot posibilul sa ma fac inteleasa de el, mai cu vorba buna, am mai ridicat si tonul dar in van, cand nu voia sa discute isi punea perna in cap si se culca si apoi zicea ca nu discutam, sa-mi salvez casnicia, sa le fac pe toate in casa, si in van, cand au venit ai lui au incept ca tu ai facu aia, ca lasa ca am auzit eu, ca uite toti prieteni lui zic asta, de parca a trait vreunul cu noi in casa, ca nu-l iubesti, ca aia si ailalta. de vreo cateva ori am rabufnit dar nu am facut decat sa atat spiritele mai tare

mentalitatea asta romaneasca ca sotia trebuie sa asculte de barbat si de familia lui ma facea sa aprob in public cam toate actiunile lui, ca de sa nu-l supar chiar daca minteam,si ma minteam pe mine in acelas timp, oare e greu de acceptat ca ai gresit undeva? cam asta nu-i place lui cred eu, sa fie criticat pt un lucru care-i iese prost cand din start i-au spus mai multe persoane sa nu faca, gen prima masina, un fiasco total, un audi quatro rosu, pt fetele din canada/ toronto stiu ce inseamna sa ai o asemenea masina pe cap.... cand s-a ingrosat gluma si nu am mai rezistat si am vorbit cu un prieten de aici, a iesit cu scantei, ca deh am cedat, indraznit si cine mai stie care e motivul m-am plans cuiva...

va multumesc ca ma ascultat
o zi buna tuturor

Corina , Stephanie + duggy Totolino prostolino

"Important nu este ceea ce ti se intampla, ci felul in care reactionezi""

Adina spune:

poate ma bag si eu ca musca-n lapte, nu prea cunosc subiectul decit din ce ai scris in ultima vreme.
cum as proceda eu in locul tau: in afara de aspectele practice legate de bani, acte, casa, masina m-as gindi foarte serios ce am de gind cu el.
ori il iubesc si sint slaturi de el pina la capat, il inteleg ca e bolnav si il ajut sa depaseasca starea asta ingrozitoare ,
ori nu-l mai iubesc, nu mai vreau si nu mai pot sa-i fiu alaturi, imi iau viata in miini si trec mai departe. asta este.
m-as gindi permanent ca nu sint singura, sint cu fetita mea si avem viata noastra. ori asa-ori asa, cum ar spune copilutul meu:).
as lua cit mai repede hotarirea si as actiona in consecinta.
iti urez sa fii inteleapta si sa alegi cea mai buna cale. capul sus si sa ti se lumineze calea cit mai curind!

LauraFlo spune:

Corina, e foarte dureros prin ce treci tu....Sa fii parasita de cel drag, sa nu fii inteleasa, sa fii acuzata ca tu esti de vina....Chiar daca el este bolnav nu are prea multe scuze, iar socrii tai...bine ca au plecat de pe capul tau....Iti trebuie putere ...putere sa lupti si nu cred ca o poti gasi decat in ochii fetitei tale....Cand simti ca nu mai poti gandeste-te la ea.
Nu stiu daca te ajuta, dar am sa-ti povestesc ceea ce au patit doua prietene de ale mele: prima parasita la o varsta destul de avansata ( avea deja aproape 40 ) iar fetita ei avea 10 ani. A suferit enorm, lua pastile de "fericire" cum le spunea ea doar ca sa poata munci si sa poata zambi fetitei. Depresia ei a fost cumplita, dar cand o auzea pe fata ei cum il striga pe tata prin somn ...murea putin cate putin si uita de durerea ei...Ea, ramasese ca si tine cu datoriile, cu copilul si treburile casnice ...dar a ales sa lupte zi de zi, acum dupa multi ani de zbatere sunt bine...Fetita si-a revenit, invata din nou bine, si-au terminat creditele de platit , au fost chiar si in concediu....El , tatal, a disparut.....
Cealalta prietena, ....intr-o zi sotul si-a facut bagajele si i-a spus ( dupa 7 ani de casnicie si vreo 12 de cand se cunosteau ) ca el si-a dat seama ca nu-i facut pentru a fi casatorit....Discutii, plansete,...divort,....copila era mult mai mica ( 2 ani ) dar pe parcursul celor 9 luni in care s-a desfasurat divortul ...ajunsese sa-i spuna nenea tatalui ei... Prietena mea era distrusa , era ca si tine ...un robot....nu intelegea ce l-a determinat sa "fuga" cu ce a gresit, cine a gresit....In ziua cand trebuia sa se pronunte divortul, el s-a intors,... a spus ca si-a regasit "linistea necesara " sa faca fata vietii in doi ...Eu una i-as fi spart capul plin de idei tampite, dar ea l-a primit inapoi.....A trecut un an de atunci, ea este infloritoare...el are serviciu la vreo 300 km de casa, vine o data la doua week end-uri acasa si ...tocmai am aflat ca are un copil cu o alta femeie... Cu siguranta ea nu stie,...e fericita..dar pana cand ? Are o sabie deasupra capului si habar n-are...In orice clipa se poate iarasi termina totul ..si ea iarasi n-o sa inteleaga de ce... si o sa fie si mai dureros .
Nu e normal sa traiesti asa, incertitudinile vin de peste tot, dar sotul tau trebuie sa iti fie sprijin ...si nu cauza problemelor tale...

Fetele ti-au spus sa iei in considerare ca el e bolnav, eu nu uit ca ai spus ca il iubesti.... mi se pare ca el te-a tradat....
Doamne ce greu este....Decizia tu trebuie sa o iei, iar noi nu putem decat sa-ti fim alaturi.
Gandeste-te la Stephanie....merita ea sa treaca prin zbuciumul asta ? Liniste-te , da-te cu un pas in spate si priveste in ansamblu.... Ce bine ca mama ta poate fi alaturi de tine .. Sa nu uiti ca nu esti singura: mai importante ca fiica ta si mama ta nu este nimeni...Munceste mult, castiga bani, da de carnet, termina scoala,...nici un efort nu este prea mare...acum te zbati pt copila ta.... Ideea cu schimbatul actelor si a cartilor de credit e foarte buna, si sa-i scrii scrisori e bine, fa tot ce iti dicteaza constiinta, tu trebuie sa fii impacata ca ai facut tot ce trebuia. Poate e mai bine ca a plecat, asa ai scapat si de socrii ( unii oameni nu merita sa fie parinti )... acum ai posibilitatea sa-ti demonstrezi si sa-i demonstrezi ca esti pe picioarele tale si ca nu ai nevoie de el . Ce vei face daca se intoarce ?

bebelusa DARIA si mamica LAURA
Album MARTIE-APRILIE 2004

She spune:

Corina, nu stiu ce sa-ti zic.Decit ca daca sotul tau a juns in spital din cauza psihicului, e clar ca bine nu ii era.Era chiar mai rau de cit tine.Plecarea "acasa" face bine oricui!Si tie ti-ar face, cind vei putea, prioriteaza asta.
Daca il mai iubesti, scrie-i.Ca ai rabdare si ca ii doresti sa se puna pe picioare.Si ca le luati pas cu pas cind va fi mai bine si puternic psihic.daca nu crezi ca aveti viitor, bucura-te ca i-au plecat parintii care au jucat un rol cumplit in starea voastra de azi, bucura-te ca ai mama linga tine si cauta-ti oameni in jur-esti o fire sociabila, asta este clar,si plecatul din tara este cumplit, oribil, multi clacheaza sa stii, nu esti singura! cauta orice lucru care te-ar face sa te simti mai bine si nu te invinovati pt asta.Arunca-te in orice te duce departe cu gindul la ceva bun, calm.

Nu te simti vinovata pt starea, boala sotului.Cred ca ce simti tu fata de mutarea in alta tara, a simtit-o si el. Barbatii reactioneaza altfel.
Imi pare rau sa aud prin ce treci, nici nu te cunosc dar recunosc toate starile tale de acum.Da-ti timp.Si fii calma cumva, sa nu iei decizii acum cind esti bulversata.Tine-o pe mama ta cit poti de mult!Si IESI in lume, ai nevoie de oameni linga tine, cauta cum poti.Discuta cu oricine, nu conteaza, numai sa te descarci.

Iti tin pumnii..

KUKI spune:

Corina, mie, intr-o perioada in care imi era la fel de greu pe cat iti e tie acum, mi-a dat cineva un sfat-parabola, ca sa zic asa.
Nu l-am inteles sau nu am vrut sa-l inteleg atunci.
Mai tarziu, insa, l-am aplicat totusi si l-am inteles, si acum il aplic in orice situatie, desi la prima vedere poate parea un sfat usor egoist.
Uite despre ce e vorba.
Principala noastra datorie pe lumea asta o avem fata de noi insine si fata de copiii nostri, nu fata de persoanele majore din jurul nostru care au puterea sa hotarasca pentru ei si pentru viata lor.
E ca atunci cand ninge si fiecare iese afara sa curete zapada din fata casei. Fiecare curata in dreptul lui, nu si pe la vecini. Desigur, daca vecinul iti cere ajutotul, ajuta-l. Daca nu, lasa-l in pace, va curata singur daca va dori sa curete, daca nu, e alegerea lui.
Cu alte cuvinte, ocupa-te de tine si de fetita acum. Pe el chiar nu ai cu ce sa-l ajuti, nu te mai zbate atat. Trebuie sa fie si el constient ca are de luptat pentru familia voastra, pentru tine, pentru copil. Daca nu vrea sa lupte (cu boala, cu distanta, cu problemele dintre voi sau cu ce-o mai fi), atunci nici tu singura nu poti face mai mult. O relatie se construieste, se mentine si chiar se destrama in doi. Intotdeauna sunt doi vinovati, sau poate nici unul, dar niciodata nu e doar unul singur responsabil pentru relatie.
Eu zic ca e o idee buna si sa-i scrii. Sa stie ca esti acolo, ca-i esti aproape, ca ai rabdare sa-si rezolve problemele si ca-l astepti sa se intoarca, dar atat. Pe urma lasa-l in pace si ocupa-te exculusiv de voi doua.
Curata zapada din dreptul tau, pe a lui trebuie sa fie in stare sa vrea si-o curete singur. Sau macar sa ceara ajutor...

Pucku spune:

ieri am descoperit ca nu mi s-a aprobat un cec, eu nu pot face transfer pe telefon pt ca nu sunt titularul cardului asa ca l-am sunat (ca o paranteza si-a luat mobil imediat ce a iesit din spital dar eu nu am avut nr de telefon, decat cand mi l-a dat mama lui, el nu s-a gandit la asta, din cauza bolii sau poate ca nu a vrut el sa mi-l dea, oi fi eu mai radicala poate)azi ne-a trimis ceva bani, cred ca exact costul masini, rata de la banca, ca de asigurare are grija nevasta-sa.

nu stiu ce as face daca s-ar intoarce pt ca eu momentan nu sunt gata sa o i-au de la capat, ne-a fost relativ bine inainte dar de cand am venit aici el tot timpul visa la reintoarcerea in germania, ca ce bine era el acolo, ma exaspera pur si simplu cu asta, ca nu mai rezistam, de cateva ori i-am zis ca-i fac bagajele sa plece, pt ca daca el nu-si gaseste locul aici ce rost are sa se minta si sa stea aici pt noi, cand el are o intreaga cariiera acolo si o viata inainte. eu sunt o fiinta mai practica, chiar daca am si eu visurile mele, dar prefer sa stau aici unde viata e mai sigura, unde ii pot asigura copilul mai multe decat sa o i-au de la zero intr-o tara unde marele greu tot pe mine cade, ca eu nu stiu limba, eu trebuie sa ma reintorc la scoala, sa-mi fac un drum in viata, el are norocul ca stie si germana, si franceza si engleza nu are nevoie sa invete limba.

dar nu cred ca se intoarce imi da mi-e de ales ca daca vreau sa fiu cu el, eu trebuie sa fac pasul sa plec de aici, si sa zica ca nu ma gandesc ca , copilul sa aiba tata ci ca vezi domne mie nu-mi place in germania...+ ca nu cred ca are puterea sa priveasca in fata oameni si sa accepte ca a avut o depresie sa treaca peste asta cu fruntea sus, prefera si el sa plece/ sa fuga de aici ca sa nu aiba de dat socoteala nimanui, sa se duca in germania si sa stearga total perioada asta...dar eu nu pot...aici s-a nascut Stephie, aici am trait 4 ani de zile, aici am realizat cate ceva...

mai voiam sa mai scriu, dar plec la servici, doar e sambata

dar s-a incalzit afara, oare cand s-o incalzi si la mine in suflet?


Corina , Stephanie + duggy Totolino prostolino

"Important nu este ceea ce ti se intampla, ci felul in care reactionezi""

Alyssa spune:

quote:

---

Originally posted by Pucku


dar s-a incalzit afara, oare cand s-o incalzi si la mine in suflet?

---

Iti trimit o raza de soare din Toronto! Si o floare...

Alyssa spune:

Concret... Stiu un magazin (de fapt matusa mea stie) care are carduri de telefon de $1.00 (un dollar, ai citit bine...) cu care poti vorbi cu Romania 60 de minute! Daca te intereseaza, da-mi un PM cu adresa ta sa iti trimit citeva, cadou de la mine.
Stiu ca la telefonul fix te cam omoara cind iti vine plata si cardurile astea sint super Ok, le-am incercat de multe ori. Ca pret sint cele mai bune...

Pucku spune:

At this point i don't know what can makes me happy

Duminica de obicei vorbim dimineata, chiar ne-am si cris cate un mail ieri, simteam nu stiu o apropiere, ca sunt tare si ca intr-o buna zi o sa vad lumina, a decurs chiar nesperat de bine dimineata, asta dupa ce in ultima luna nu am facut decat sa ne reprosam unul altuia diverse

Stephie a fost un pic mai comunicativa, i-a cantat un pic, i-a tot povestit, si inainte sa plec cu 10 minute am rugat-o sa-i mai zica ceva lu tati inainte de plecare si urmeaza urmatorul dialog:
Stephie: pup tati, tati vine acum aici acasa
El Of Stephie dar tati nu poate sa vina
S: tati cand vine acasa?
El Stephie tati nu mai vine acolo
S: tati nu acasa?...
El: Dar lasa ca uite cand vine buna in Romania, o sa te lase mami sa vii aici, ca nu-i asa Corina ca uite sta la mama ta in orasul X si de la mine pana acolo imediat ajung- sunt nici 200 km
........

nici nu stiu daca a mai zis ceva ca mi s-a intors stocamul pe dos instant, am inchis m-am incaltat si am plecat la servici...pana la autobuz merg cam 10 min, dar mi-au dat lacrimile....mi-am aprins o tigara- eu sunt cu ratia, fumez maxim 2 pe zi, dar azi am fumat ....

daca pana acum mai speram intr-un coltisor acolo ca intr-o zi o sa mai fim o famile, azi a murit si speranta, si m-a durut asa tare, ca nici macar nu mi-a dat alternativa, peste asta as mai trece daca mi-ar fi spus-o mie. dar mi s-a parut crunt din partea lui sa-i zica asta copilului, ca tati nu mai vine. nu o fii intelegand el multe acum dar curand o sa inteleaga si mai multe...si eu una as prefera sa-mi minta copilul zicand lasa ca tati o sa vina si o sa-tzi aduca aia, decat sa-i spuna ca tati nu mai vine....eu prin asta implicit inteleg - in mintea unui copil ca tati nu ma mai iubeste si nu mai vine- ce stie el de neintelegerile dintre mami si tati?

am fost cam groghy astazi, asa ca ma culc....de mai multe ori mi-am zis ca trebuie sa ma aranjez in asa fel incat sa ma descurc singura, si am facut-o pana acum, dar tot timpul l-am luat si pe el in calcul.....tot timpul mi-am zis ca din moment ce-l intereasza sa nu intre in minus la banca, sa-i ramana o istorie buna de credit, aplica pt cetatenie, am zis ca poate mai da o sansa, dar cred ca m-am mintit singura si nu voiam sa accept adevarul ca din moment ce a plecat cu toate catrafusele lui nu se mai intoarce....dar doare doare al dracu de tare, e a doua lovitura care o primesc in ultima saptamana legata de persoana lui. si daca s-ar oprii aici...











Corina , Stephanie + duggy Totolino prostolino

"Important nu este ceea ce ti se intampla, ci felul in care reactionezi""

Pucku spune:

sunt lucruri la care te gandesti toata ziua, lucruri la care nu vrei sa te gandesti dar tot te gandesti, asa ca orice as face ma lovesc de asta: Oare mai am sanse sa ma iubeasca/ sa mai fim o familie? Eu il iubesc si cand ne-am cunoscut spunea si el ca ma iubeste. ma dor vorbele lui atat de tare, mai deunazi soacra-mea ii spunea lu mama ca el stie ca eu sunt mama copilului..vorbele astea ma dor, ma sfasie cum mama copilului, numai asta mai reprezint eu dupa atatia ani? iubirea inceteaza asa peste noapte? O stergi cu buretele? eu nu pot sa cred asta, nu pot sa accept, imi e toatal peste puterile mele

Eu vreau sa continuam sa fim o familie, el nu stiu, intr-un timp voia sa divorteze cred ca a renuntat la ideeea asta ca atunci am drepturi totale asupra copilului. Stau si ma gandesc la ultima noastra perioada cand nu-mi mai dorea compania- dormea singur, obisnuianm sa luam o baie impreuna, dar nu si in ultimul timp, si . Am crezut tot timpul ca vom trece peste toate, ca in ciuda dificultatilor din viata profesionala si a presiunilor financiare, vom trece peste toate, vom fi noi ca un intreg, ceva inseparabil.

Pentru mine relatia cu el inseamna foarte multe, credeam ca suntem uniti sufleteste, dar cu cat imi dau seama mai mult ca nu-i asa parca ma dezintegrez, ma simt ca o frunza cand vine toamna, a cazut de la locuil ei , o i-a vantul...mi-e dor de el, simt nevoia sa-l am alaturi, sa-i simt buzele, sa-i simt respiratia....incetez ca o sa o i-au razna curand....si simt o nevoie acta de a face sex, e oare ceva anormal in asta? in noaptea de dinainte de plecare i-am cerut sa facem sex, a zis ca tara arde si baba se piaptana, ca eu nu mai la sex ma pot gandi atunci? dar de ce sa nu ma gandesc? nu avem si noi dreptul la simtiri? ca de vorbit nu vrei sa vorbim, si dimineata m-a trezit asta dupa ce reusisem sa atipesc un pic cu DE CE MI_AI FACUT ASTA? cand l-am intrebat ce? initial a zis ca lasa ca tu stii mai bine, apoi a zis ca lasa, nimic

Adina zice ca daca-l iubesc sa fiu cu el pana la capat? [problema este ca nici nu ma lasa, nu-mi da ocazia sa-l ajut. Am incercat aici de mai multe ori sa-i ridic tonusul dar degeaba, l-am rugat, implorat sa faca sport, acum zice ca-i pare rau ca nu m-a ascultat.

Un lucru dramatic : ieri am primit surpriza, nu ma asteptam la mare lucru, dar asta o fost peste toate: 2 martisoare, cu toate ca suntem 3 fete in casa, 2 vorbe scrise de tatal lui, banuiesc ca tot el le-a si ales iar Stephie cand a auzit ca ala e de la tati l-a aruncat si a zis ca nu trebuie, nu place, cu toate ca dadea semne ca ar fi interesata de asta. no comment , nici nu vreau sa ma mai gandesc la asta

ma simt total depasita de situatie: mi-e frica ca-l pierd, dar cred ca mi-e frica mai mult sa raman singura, ma simt confuza cand o zi zice ca-l intereseaza aia si ca ne(aveam tendinta sa scriu ma, dar mi-am adus aminte ca defapt s-a exprimat cu ne)iubeste, ca noi suntem familia lui, asta incluzand si parinti lui, dar defapt a doua zi aflu ca eu pt el sunt doar mama copilului, ca aici nu mai vrea sa vina

as vrea sa stiu ce-l face fericit acum, ce-l face nefericit, ce-l multumeste si nemultumeste, daca mai crede in familie, sau nu...oare nu da vina pe mine ca daca nu eram eu sa-l aduc in canada, ca doar din cauza mea am venit aici, ca eu sunt mai cu mot, vai ce marele inginer era el acum in germania, oare neinplinirea profesionala mi-o raporteaza mie? oare pt ca nu e stare si nu stie sa-si impuna punctul de vedere fata de colegii, si se lasa cumva calcat in piciaoare imi paseaza ca fiind viina mea pt toate esecurile si neimplinirile lui, obisnuia sa-mi reproseze ca daca-l iubesc de ce i-am facut aia? aia ce nu stiu ca niciodata nu mi-a dat explicatii

si totusi am trait atatia ani in umbra lui, dfara a lua o decizie care sa fie luata in seama fata de el, dar tot sunt acuzata ca eu sunr iaia care am vrut in canada....am impresia ca cineva mi-a furat visurile si sperantele

acum 2 zile, un coleg columbian cu care vin acasa m-a intrebat de ce am venit aici in Canada, i-am povestit cam toata tarasenia si m-a intrebat dar tu TU ca persoana ce ai asteptat de la Canada, pt ce ai venit aici....nu am stiut ce sa raspund pt ca am venit luata de val, am venit cu omul care mi-a promis ca impreuna suntem un intreg, suntem o familie, ca aici e mai bine, ca in Europa nu am drept de munca dar nimic special. nu am venit sa scap de ceva sau sa caut ceva, singura mea visare atunci era sa pot lucra, sa fac o cariera in orice ar fi dar sa nu mai stau acasa facand nimic si sa stau pe bani lui, sa ma simt si eu valorificata

Si uite-ma dupa aproape 4 ani, am invatat oarecum dsa comunic bine si cursiv in engleza, incepe sa mearga si in franceva, incet incet mi se deschid si portiile sa lucrez ceva ce-mi place am un copil, dar sunt singura cuc, nu am cu cine sa vorbesc, sa ma bucur ca Stephie face aia si ailalta, sa am un umar pe care sa plang, dorm cu ursu lu fie'mea in brate si vorbesc cu toto de parca el m-ar intelege ce m-a framanta pe mine




Corina , Stephanie + duggy Totolino prostolino

"Important nu este ceea ce ti se intampla, ci felul in care reactionezi""