Nostalgia - boala grea
Nostalgia - boala grea | Autor: impreuna
Cel putin asa cred ca e la mine.
Sunt o nostalgica incurabila, intotdeauna mi-am amintit cu placere experientele pozitive din trecut, si chiar am avut destule.
Problema mea este ca am impresia ca traiesc prea mult in trecut, ca mereu incerc sa readuc trecutul (sau ceea ce imi aminteste de trecut) in prezent.
Nu e ceva concret, dar uneori ma trezesc visand cu ochii deschisi la prietenii mei, la anii de studentie, la felul in care imi petreceam timpul...
De cand m-am casatorit pot spune ca am luat totul de la inceput, iar in afara de familie, totul s-a schimbat pt mine: orasul, pozitia sociala, mai ales prietenii. Toti prietenii din "tinerete" i-am lasat de unde am plecat si chiar daca aici mi-am facut altii, le duc dorul, imi amintesc mereu cum ne distram, cum petreceam sarbatorile sau cum faceam atatea lucruri impreuna.
De exemplu imi produce o bucurie mult mai mare sa vizitez unul din locurile unde mi-am petrecut copilaria, "tineretea", decat daca as merge intr-o vacanta pe o insula exotica. Poate suna ciudat, dar chiar asta simt:)
Atunci traiam clipa, dar visam si la ceea ce va fi in viitor, la cum imi voi realiza planurile, scopurile. Acum pot spune ca mi le-am indeplinit, am o familie fericita, am tot ce as avea nevoie pentru a fi implinita. Si sunt, doar ca ma apuca nostalgia si nu stiu daca e ok, stiti vorba aia "ce-i prea mult strica".
Si acum am planuri, vise, scopuri pe care vreau sa le realizez, dar parca prefer sa ma gandesc mai mult la cele care au fost si s-au realizat...
Nu stiu daca ati inteles, ce ati inteles (si mie mi-e greu sa imi dau seama:)
Mi-ar place ca cei care ati trecut/treceti prin asemenea momente sa le impartasiti, sa stiu ca nu sunt singura in situatia asta 
Flavia (sotie si mamica fericita)
Raspunsuri
roxana1974 spune:
Flavia
cand am citit "nostalgia boala grea" m-am asteptat sa te macine alte ... nostalgii... ma bucur ca nu e cum m-am gandit...
Mi se intampla sa re-traiesc in mod obsesiv clipe frumoase petrecute in trecut, da si eu sunt nostalgica, am perioade in care mi se intampla asta...cumva simt ca trecerea timpului imi rezolva partial "problema" asta, dar n-o vindeca de tot...stiu eu, nu stiu daca e bine sau rau sa fim nostalgici...cred ca e ok atata vreme cat amintirile nu ne tin in loc...eu din pacate am momente in care amintirile ma tin in loc, nu ma lasa sa fac o alegere buna, un pas inainte, ma (mai) demotiveaza...dar in final gasesc resurse si depasesc momentele acelea...
light spune:
Chiar acum cateva zile constientizam si eu ca ceea ce a fost nu se va mai intoarce niciodata. Spre exemplu mi-am amintit scene din copilarie petrecuta la casa parintilor mei, de la tara, care casa, acum nu mai e a lor, au vandut-o, iar mie, care pe vremuri nu imi placea sub nici o forma sa merg la tara, mi s-a facut acum asa un doooor sa mai retraiesc acele clipe si nu doar acele clipe ci si multe altele de care imi amintesc cu placere. ASta poate pentru ca am inceput sa ii spun copilului povesti legate de copilaria mea. El o cere, e plictisit de povestile clasice iar eu imi aduc aminte multe intamplari frumoase si i le povestesc. In final am realizat ca asta e viata, au fost clipe frumoase de care imi voi aminti cu placere, poate viata mea se va mai schimba de acu m incolo si va veni vremea sa ma gandesc la clipele de acum. Asa ca ceea ce pot face e sa traiesc clipa, sa ma bucur de zambetul si existenta copilului meu in special si a celor dragi de langa mine atat cat pot.
mama Lucia si Liviu minunea (24.05.2002) www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=41618" target="_blank">Povestea-nasteriiwww.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=66122" target="_blank">Haideti sa militam PENTRU APLICAREA LEGII IMPOTRIVA FUMATULUI IN SPATIILE PUBLICE, sa facem ceva pentru copiii nostri!!! desene noi
Danelutza spune:
Pe mine ma apuca deseori nostalgia, mai ales de cind sint departe de casa. Imi lipsesc prietenii, imi lipseste orasul meu, imi lipsesc strazile Iasului, totul... mai pling, mai incerc sa nu ma gindesc, dar...
Mai bine nu ma mai gindesc ca iarashi ma apuca nostalgia.
Deci, Flavia, ma regasesc in tot ceea ce ai scris tu.
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=53616" target="_blank">Povestea nasterii principesei noastre
Daniela si principesa ISABELLA 
(5 iunie 2005)
Poze cu ingerasul lui mami
impreuna spune:
quote:
Originally posted by roxana1974
cand am citit "nostalgia boala grea" m-am asteptat sa te macine alte ... nostalgii... ma bucur ca nu e cum m-am gandit...
Hehe, d'alea n-am, ca atat mai imi trebuia
Asa-i cum ziceti, si nostalgiile astea au frumusetea lor, probabil ca daca constientizam si in felul acesta trecerea timpului, ne mai maturizam putin, cine stie :)
Insa atunci cand ne tin in loc, cand ne bucuram mai mult de trecut decat de viitor, pentru mine e o povara, ma simt vinovata..., nu stiu daca e bine sau nu.
Intru-un fel ma gandesc ca e ok sa apreciez momentele faine care au fost, dar pe de alta parte ma simt frustrata cand realizez ca nu se vor mai intoarce niciodata, chiar daca sunt constienta ca vor veni altele, poate mult mai frumoase.
Flavia (sotie si mamica fericita)
alexa si mami spune:
fla, spre deosebire de tine, eu ma gindesc numai la viitor si f putin la trecut. nu ca nu as avea la ce . am, si inca f multe si placute, dar acum copilul este viitorul si pt el facem tot.
ne facem planuri de vacanta, sa ne schimbam apartamentul, cum sa renovam, cum sa petrecem ziua de miine. eu cred ca e mai interesant.
alexa & fam
angy11 spune:
Pe mine ma incearca nostalgia copilariei,dar la modul ca am crescu la sat,aveam rude in sate oarecum invecinate,mergem cu parintii si bunicii acolo,cu diferite ocazii,mi se pareau muult mai pitoresti decat locul unde stateam eu,poate pentru ca nu-mi apartineau,de fiecare data era ceva nou,imi amintesc de ex cum ma trezeam dimineata,latrau cainii,cloncaneau curcile,asa ceva nu aveam la mine in sat(de fapt satulu meu e un fel de suburbie a Timisorii,e orasenizat),apoi la alte rude in alt sat cum ma plimbam pe malul Begai,care trecea pe langa casa lor...
Nu ca mi-e dor neaparat,mi-e ciuda ca acele rude dupa revolutie s-au schimbat total,au rupt legatura cu noi din voia lor si fara motiv,dar cel mai ciuda imi e ca nu pot sa duc copiii sa vada acele locuri care imi trezesc atatea amintiri.
In rest la mine nu s-a schimbat mare lucru,lucrez in scoala in care am crescut,m-am format,atat eu cat si fratele si tatal meu,acum fiul meu e elev in clasa I a acelei scoli,practic a treia generatie.
Si culmea colegii care imi erau dragi si pe care nu-i revazusem multi ani i-am intalnit in postura de parinti de clasa I,deci suntem "colegi de clasa din nou"
CriPOD spune:
Ce sa mai zic de chestii personale, cand chiar si www.igu.ro/latrecut/" target="_blank">asta mi-a provocat o nostalgie acuta 
Editez sa va spun sa scroll, nu e ce pare...
andora spune:
Uite Fla www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=48696&whichpage=1" target="_blank">aici alta colectie de amintiri de-acas` de la mama
nu merge tastatura dar voi reveni cand voi putea scrie
Who looks outside, dreams; who looks inside, awakes - Carl G. Jung www.andora.bravehost.com/" target="_blank">
site,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=64304&whichpage=2" target="_blank">nunta,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=51645" target="_blank">nasterea 
impreuna spune:
Mersi dragelor
Mie cel mai dor mi se face cand vizitez locuri, ma intalnesc sau vorbesc cu prieteni vechi, mai ales cand ne intindem la povesti si ne amintim de "vremurile bune" cum le zicem noi:)
Andreea nu stiam de subiectul tau, dar am mai bagat o tura buna de nostalgii cand l-am citit
Nici nu mai stiu, poate-i vina mea ca am prea multe amintiri frumoase:)
Alina stiu ce zici tu, si eu imi fac planuri de viitor, chiar foarte multe, doar ca de astea sunt constienta ca s-ar intampla, ca e firesc ca viata sa isi urmeaze cursul si sa mearga inainte, asa ca le iau ca atare.
In schimb cele care s-au dus, realizez tot mai mult ca nu se vor mai intoarce niciodata...
Imi dau seama ca poate e mai greu pt cei plecati din tara, cred ca asta e unul din motivele pt care am evitat sa plec
Flavia (sotie si mamica fericita)
lily spune:
Nu stiu sa fie o boala cu acest nume...Nu am auzit...
Insa cind treceam prin niste momente ceva mai delicate( lipsa de orizont, de sens in a urma facultatea deja inceputa, lipsa unui loc de munca,implicit a banilor necesari studiului, a unui umar pe care sa ma sprijin etc) si din fire find emotiva, mi-au revenit in minte frinturi din copilarie si adolescenta! Mi se parea ca ele au fost cele mai fericite momente ale vietii mele si ca nimic nu va mai fi la fel. Cu cit ma gindeam la acei ani, ma simteam tot mai trista ca nu pot schimba nimic, timpul e ireversibil...Mai ales ca pe bunici ii vedeam tot mai rar, imbatrineau si deveneau tot mai posaci...mai reticenti la tot ce e nou.
Vremurile pe care le traim sint tot mai agitate, se pare ca lumea e in continuare schimbare asa ca probabil cautam linistea in ceva care nu ne-a dezamagit, un loc in care sa fim la adapost de violenta, agresivitatea si lipsa moralei ...intr-o era a consumului, a acumularilor materiale, a lipsei de scrpule in atingerea scopului...
M-am gindit ca poate imbatrinesc odata cu bunicii, dar nu acesta e sensul corect al 'batrinetii'; ci acela al intelepciunii, al realismului, al experientei acumulate din care pot -putin- sa le ofer si altora, in Dar 
Doar gindul care trece prin inima are putere (H. Miller)