probleme de familie "mixta"

Am tot masurat problema pe care o am din toate partile si mai ales sub aspectul prezentarii ei voua Si asta mai ales pentru faptul ca sotul meu este un membru activ al comunitatii si in mod sigur se va supara, dar…
Inainte de a incepe imi cer scuze sotului meu cel prea iubit pentru acest pas ce l fac
Povestea noastra este simpla si probabil ca majoritatea o cunoasteti.. sintem o familie fericita in ansamblu, o familie « mixta ».. in sensul ca este formata din copilul lui (Ioana, 12 ani) copilul meu (Thea, 8 ani) si copilul nostru (Ana, 8 luni)
Sint sigura ca si printre voi exista asemenea « gen » de familii, cel putin cu un copil al lui, al ei, or al amindorura… Eh, de aici pleaca problemaaaaa Repet, noi doi ne am intelege bine, insa ies dese certuri din cauza celor 2 copii mai mari, ei fiind nu numai firi diferite insa au primit si educatie diferita : Ioana este mai disciplinata, maninca mai ingrijit (ca regulile oricum le incalca la greu, insa fara stirea tatalui) Thea este zanateca, incalca toate regulile pe fata, maninca dezordonat, (asta i una din probleme) trebuie sa i repet de multe ori atunci cind ii cer sa faca ceva, etc.
Ok, veti spune, acestea se pot intimpla in orice familie, dar ce faci cind tatal nu poate fi impartial cind este vorba de fiica lui, in sensul ca ea este cea mai cea ; nici asta n ar fi nimic, dar eu ma vad pusa intr o situatie ingrata : obligatii si atributii de mama cu drepturi de bona
Este iar adevarat ca nici mie nu mi pica bine cind se ia de thea, dar imi pun lacat la gura cit incape, exceptii existind si in cazul meu, atunci cind mi se pare ca este nedrept, consecinta fiind ca el refuza sa se mai ocupe si de thea
Eu, inca mai sper ca este o situatie trecatoare, o problema de acomodare, de aceea va rog, pe voi cei ce ati trecut prin asemenea momente, sau cunoasteti familii in situatii similare, dati mi o raza de speranta… caci ma tem sa nu facem vreuna nefacuta, care sa afecteze mai ales cei 2,3 pui


poze multe cu noi

"da aripi unui copil, dar lasa l sa invete singur sa zboare" Marquez

CristinaT spune:

Tora eu n-am experienta in asa ceva, n-am decat o fetita, si nici nu stiu daca am inteles bine - problema e fetita mijlocie, nu?? Ei bine in cartea pe care am citit-o eu se explica foarte clar drama copilului mijlociu, care nu poate inca sa fie suficient de destept pe cat este cel mare, dar nu poate sa fie nici cel mic si rasfatat.

In carte scrie ca va trebuie multa rabdare ca sa-l intelegeti si sa-l ajutati sa-si gaseasca locul in familie.

caut cartea si revin


www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank">6 ani - 14 februarie 2006

Elise spune:

Tora,

nici eu, personal, n-am decit experienta din familia de baza: desi sintem surori "bune", eu am fost intotdeauna febletea lui taica-meu, iar sora-mea rasfatata maica-mii.

Am fost firi diferite: eu rebela, ea ingerash, eu mai sincera, ea mai ascunsa....

Responsabilitatile s-au impartit pina la urma: eu ma sfatuiam cu taica-meu, ma ajuta la lectii, ieseam cu el la plimbare,venea la sedintele cu parintii.

Sora-mea era la scoala unde preda maica-mea - si in responsabilitatea mamei. Ea o pupa seara de noapte buna (pe mine nu!) ii pregatea masa... ii asculta problemele.

Am avut amindoua diverse complexe pe tema asta, cit am fost mici.
Complexe pe care le dezbateam cu "parintele alocat".

Daca eu ramineam cu mama acasa era jale...daca sora-mea trebuia sa interactioneze cu taica-meu, iar era jale.

Acum sintem fiecare la casa noastra, se pare ca lucrurile au intrat in normal, in sfarsit.
Ii vizitam din cind in cind si abia acum par sa ne acorde atentie egala.

Elise

KUKI spune:

Tora, voi sunteti pentru mine un cuplu pe care il admir foarte mult, asa cum de alfel va admir si pe fiecare in parte.
Chiar mi-e greu sa va dau eu sfaturi, iar experiente din care sa ma inspir nu am nici personale, nici prin apropiere.
Totusi, am sa scriu macar cateva idei, uneori te ajuta sa intelegi cum se vad lucrurile din exterior.
Ei bine, din exterior lucrurile nu par atat de grave si de nerezolvat pe cat le resimti tu.

Nu cred ca o relatie ca a voastra poate scartai de la probleme banale de genul "una dintre fete mananca mai ingrijit decat cealalta".
Poate ca ar fi o idee buna ca mai in gluma, mai in serios, sa faceti uun fel de "regulament de ordine interioara", careia sa i se supuna fara comentarii toata lumea din casa.

Inutil sa te intreb daca ai vorbit cu sotul tau despre toate astea. Bineinteles ca ai vorbit.
Poate ca puteti ajunge la un consens ca amandoi sunteti parintii celor trei copii, si sa incercati ca nici macar sa nu mai ganditi in termeni ca "fata lui, fata mea si fata noastra".
Atata timp cat le cresteti pe toate trei impreuna, sunt fetele voastre cu drepturi si indatoriri egale si voi asupra lor ca parinti la fel.

Si poate ar mai fi de ajutor un set de reguli ca nici unul sa nu ia apararea in mod fatis fetei din dotare, sa respecte dreptul celuilalt de a atentiona sau certa, sau chiar pedepsi pe oricare dintre fete.

E greu, poate, cred ca e greu, dar am incredere ca voi veti reusi sa rezolvati cu bine toate problemele inerente in astfel de situatii.

Sunteti o familie tare frumoasa.
Va doresc putere, toleranta, rabdare si intelepciune.

emoison spune:

Nu stiu daca te incalzeste cu ceva, si sper sa nu supar pe nimeni. Eu nu am copii cu sotul meu (nu reusim sa avem pe cale naturala...), insa el are 3 din prima casatorie(doua fete de 16 si 12 ani, si un baiat de 11), care isi petrec weekendurile si vacantele la noi, uneori mai vin si in timpul saptaminii.
Toti 3 au firi diferite, cea mare e in plina criza de adolescenta, iar cea mijlocie vrea mereu sa fie "sefa", sa i se faca toate voile etc...
Din cind in cind mi se intimpla sa ne certam din cauza copiilor, de exemplu pentru ca mie nu prea-mi place ca-si uita mereu cite ceva la noi si il plimba pe barbatu-meu sa le aduca lucrusoarele uitate care trebuiesc musai a doua zi la scoala, sau ca nu-mi place ca-mi umbla fetele prin cosmeticale si se cam servesc, fara sa ceara,cind gasesc ceva ce le place...
Dar fiecare cioara isi apara puiul, apoi mai apar si diferente de educatie etc(eu am crescut pe vremea lui ceasca cu lipsurile cunoscute si cu o educatie stricta in care ccc cureaua isi facea destul de des aparitia...el a fost copil unic si destul de cocolosit de soacra-mea). Acum, dupa vreo trei ani, incepem sa invatam sa ne suportam unul pe altul,iar el, sa nu mai fie asa susceptibil in privinta relatiei mele cu copiii lui. Sper ca si la voi sa se indrepte lucrurile cu timpul...

Lauraa spune:

Draga Tora,
eu ti-am remarcat de mult lipsa de pe forum,am si intrebat de tine. Ma bucur ca ai revenit si in acelasi timp imi pare rau ca ai revenit pentru ca aveti probleme. PE voi doi va cunosc de aici de pe forum,voi ne-ati povestit diverse din viata voastra asa ca v-ati supus voluntar la judecata. iat-o pe a mea: din cate am vazut eu, RUfus e un tip tipicar si extrem de corect,sa nu zic scortzos. Si faptul ca el a crescut-o pe Ioana singur,ca parinte singur,ii da ( dupa parerea lui) dreptul sa judece la educatia altui copil. Eu il vad cum dasfaturi aici pe site, e rigid si te inteleg cand zici ca nu ii convine educatia Theei,probabil el nu intelege ca nu exista doar alb si negru ci si nuante si un copil nu e ca altul,mai ales cand unul a fost crescut de mama si unul de tata. Si noi suntem trei surori si nu e una ca cealalta,firi diametral opuse si nu are de-a face cu educatia,pentru ca am trait in aceeasi casa dupa aceleasi reguli. Eu am fost mereu o dezordonata,mereu,si acum sunt,desi in copilarie am luat nenumarate batai pe tema asta.nu m-am schimbat. Celelalte doua sunt ordonate,una din ele chiar tipicara,fixista. Mie imi placea la nebunie sa citesc,mijlocia a citit prima carte in liceu,aia mica e si ea cu cititul. Subliniez ca am avut aceeasi educatie si fara diferente din partea parintilor. asa ca...problema e ca Rufus ar trebui sa mai dea jos din cojocul scortos si sa fie mai maleabil,pe un copil il castigi cu dragoste multa...

Mama de Lara Celine

zepellina spune:

Si eu cred ca rezolvarea vine de la voi, din felul de a privi si accepta lucrurile asa cum sunt (mai ales el, in acest caz).
Intr-un fel este normal, ca fiecare sa-si apere in mod involuntar mai mult puiul, dar nu prea exista 2 copii cu aceeasi fire, in gerneral, intr-o familie. Mare atentie la amandoua, pt ca apar complexele.

Mult noroc

zepellina

tlaura spune:

Problema voastra nu sunt copii, si nici caracterele lor diferite; aici nu e o problema de buna crestere, ci de firea fiecarui copil; unii sunt mai docili altii mai rebeli. Asta se intampla si in familiile cu mai multi copii cu ambii parinti biologici.
Problema voastra sunteti chiar voi, sau perceptia voastra despre parintele adoptiv.
Tora, tu nu suporti (chiar daca nu te manifesti) cand sotul tau se ia de copilul tau. Dar daca ar fi tatal biologic? ai mai avea aceeasi atitudine? Tu o iubesti pe Ioana? Probabil ca da! Atunci cand o certi sau ii faci observatie, o faci cu ura? cu rautate? Da-mi voie sa nu cred asta! O faci pentru ca ii vrei binele, cum de altfel facem toti pentru copii nostrii. De ce nu ai crede ca si sotul tau face la fel cu Thea?
Si viceversa; acelasi lucru e valabil si pentru tine, Rufus! Incearca sa fi putin mai maleabil, in ideea ca nu toti copii sunt la fel, ei vor creste si se vor amuza de momentele in care voi va enervati, si vor rade de nazbatiile pe care le fac si de caracterele diferite pe care le au.
Ar fi frumos, ca atunci, ca si acum, sa fiti tot o familie mare si fericita. Incercati sa lasati un pic mai mult de la voi.
Si Rufus, las-o pe Tora sa-si exercite drepturile de mama pentru toti cei trei copilasi! Daca veti continua sa faceti separatisme de genul acesta... nu va fi bine pentru nimeni.
eu va pup si va doresc multa intelepciune, si sa ramaneti vesnic aceeasi famile frumoasa!


www.imagestation.com/album/?id=4287441075&code=8712142&mode=invite" target="_blank">Poze

Nadia1976 spune:

Tora, pe tine, de fapt, ce te deranjeaza? Faptul ca Thea este rebela si dezordonata sau faptul ca sotul tau refuza sa se mai ocupe de educatia ei?


Winners don't quit; quitters don't win.

adrienne12 spune:

Tora voi doi sinteti pt. mine un cuplu model si inteleg problemele prin care treceti pt. ca la rindul nostru le cam avem si noi. Sper ca Rufus sa nu se supere pentru ca ai pus aceasta postare si sa inteleaga ca uneori copiii nostri fac niste lucururi de ne vine sa dam cu ei de pamint. Atunci cind se intimpla numai cu copiii celuilalt parca e mai greu sa te enervezi fara sa simti ca “lezezi” cumva partenerul. Ce va sugerez eu sa faceti este sa discutati si sa adoptati un stil de parenting cu care sa fiti amindoi de acord. Un stil de la care nici unul din voi sa nu faca exceptie (adica amindoi sa formati in fata copiilor o echipa si ei sa tie ca trebuie sa asculte de amindoi) pt. ca altfel va speculeaza si voi ca parinti veti avea de suferit mai tirziu. Dupa ce hotariti regulile casei (de. ex. ora de culcare, atributiile in casa ale fiecarui copil, caci sint marisori, cine face ordine si cind, ce e permis si ce nu e etc) le comunicati copiilor. discutati cu ei daca au vreo obiectie si daca ac. reguli sint incalcate sau nu fac ceea ce trebuie sa faca (ex. fiu-meu uita sa duca gunoiul, nu pune farfuria in chiuveta, umbla cu mincarea tiris prin casa etc, etc) copilul care a gresit e sanctionat. Sanctiuni insemnind luarea privilegiilor (nu televizor, internet, telefon mobil, muzica etc, in functie de gravitatea faptei comise… voi stiti ce le place fetelor). Daca e vreo consolare sa stiti ca si in familii in care toti copiii sint ai lor tot exista situatii de genul asta in care un copil e f. cuminte, ordonat etc iar celelalt e opusul iar uneori mama sau bunica fac favoritisme pe motiv ca e mai mic sau ca e bolnavior sau ca chiar daca cel mic a facut o pozna cel mare l-a indemnat etc… Cit despre Rufus, eu i-am apreciat intodeauna postarile pt. ca au fost corecte si la obiect si sint convinsa ca veti gasi cale de mijloc. Tora, te incurajez in special pe tine pt. ca probabil tie ca mama iti e cel mai greu dar sa stii ca daca nu impuneti reguli acum, cind ajung la adolescenta cred ca va faceti bagajele si va luati lumea in cap… si ca sa termin pe o nota mai vesela va sfatuiesc sa va luati frumusel copiii de mina si sa mergeti sa vedeti un film care a aparut acum vreo 2 luni cu aventurile unei familii care are 18 copii (ai lui, ai ei si ai lor). Cred ca nu e Cheaper by the Dozen caci aia aveau numai 12, parca ii spunea altfel… Mult curaj.

Nadia1976 spune:

"Yours, mine and ours"... e titlul filmului.


Winners don't quit; quitters don't win.