Eu consider ca un copil de modeleaza dupa parinti si evident , daca este un autodidact , lucrurile se imbunatatesc.
De la 14 ani , parintii mei au divortat si dupa un slalom cu bagajele de la mama la tata , invers , am ramas la tata.
Din acel moment am inceput sa fac mancare , curatenie , calcat , spalat , piata , nu pe ultimul loc fiind scoala.
In clasa a 9a am intrat prima pe liceu , in timpul liceului m-am mentinut in primii 3.In vacante am lucrat si am castigat bani frumosi.
Vara viitoare ma marit.Vreau sa spun ca am timp de toate.
Conteaza foarte mult parintii....sa te faca sa intelegi ca munca nu este o corvoada.......ca este necesara si ca nu trebuie sa ti se ridice statuie pt. ca faci unele lucruri.
Aici gresesc mult , mai ales mamele.Sa nu isi strice fetele unghiile , unele nici macar nu isi spala chilotii(scuzati de expresie).
Un lucru pe care o sa il aplic pentru copiii mei....responsabilitatea.
Iar in al doilea rand ...trebuie impamantenita ideea ca nu totul li se cuvine.
Va pup
Fetita mea are 12 ani si ca orice adolescent, nu are tragere de inima in a face ordine in camera ei. Astfel incat a trebuit s-o motivez: pt fiecare ajutor spontan (in bucatarie, in ingrijirea cainelui, in a face oridine, curat ...) primeste un bon cu data cand s-a petrecut "actiunea" si motivul pt care l-a primit. Daca strange 5 bonuri primeste 1 euro. Eu merg pe principiul ca orice ban trebuie castigat si apreciat. Poate va ajuta cu ceva. Incercati!
Buna ideea morganei ! Si cred ca se poate aplica la toate varstele. La mine a functionat :D
Orice sut in fund e un pas inainte.