Vorbirea: un joc in 2! - metoda Hanen

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 24

Jasmin012 spune:

Buna, va pun ce am tradus pana acum, nu e mult ca nu am prea mult timp si e si destul de dificil, ca am incercat sa gasesc cantecele si joculete echivalente in limba romana... pentru mine e dificil, caci nu am o imaginatie bogata. Mai vreau si sa precizez ca nu garantez acuratetea traducerii ce mi-a cazut in mana: e vorba de o traducere din limba engleza in spaniola (facuta de cineva necunoscut mie). Din pacate nimeni nu a raspuns solicitarii mele de a ma ajuta cu un exemplar in engleza sau franceza, ca sa le pot compara.

Ce as mai vrea sa spun este ca exista o infinitate de cantece si jocuri ce s-ar putea potrivi si pe care puteti sa le aplicati, pe langa exemplele date. Depinde de imaginatia fiecareia dintre mamici.

Nu stiu daca s-a precizat aici ca aceasta metoda de comunicare e folosita si de parinti de copii cu probleme (autism , AdHD); eu am dat de traducere pe un forum cu acest specific din strainatate.

Enunturile urmatoare descriu cum un copil invata sa ia parte de o maniera mai activa la activitatile muzicale. Alegeti frazele care va descriu cel mai bine copilul pentru a va fi mai usor sa alegeti cantecele si jocurile care i-ar placea si din care va invata.

La inceput:
- Cand incep sa cant, fiul meu reactioneaza. Daca e suparat, cateodata se linisteste. Daca e linistit i se lumineaza chipul sau incepe sa emita sunete.
- Cand intorc cheita cutiei muzicale sau a caruselului de deasupra capului sau, copilul meu se linisteste si cauta sunetul.
- Cand ne aflam fata in fata si incetez sa-i mai cant, uneori se misca sau zambeste, ma priveste sau scoate un sunet ca si cum ar vrea sa zica: „sa mai cantam o data”

Apoi:
- Copilul meu este vrajit de cantecele ce presupun miscari pe care, la inceput, il ajut sa le faca: sa bata din palme, din picioare, sa loveasca un instrument, sa se balanseze inainte si inapoi, sa cada.
- Cand ma opresc, cateodata vocalizeaza sau imita una din miscarile simple pe care le-am facut. „Ce manuta draguta are bebe!”
- In cantecele pe care le-am cantat mai des copilul incepe sa-si dea seama cand ii vine randul, de exemplu, cand il asez pe genunchii mei, privindu-ne fata in fata si incep sa cant: „Hai la groapa cu furnici” el incepe sa se miste si sa rada in asteptarea lui:”ba-i aici, ba nu-i aici”.
- Cand cant sau cand copilul meu asculta muzica, incepe sa se miste in sus si in jos, ca si cum ar incerca sa danseze.

Mai tarziu:
- cand incepe sa recunoasca cantecele, copilul meu incearca sa formuleze sunete, cuvinte sau miscari ce marcheaza finalul versului. Ex: Eu cant: „Bate vantul frunzele”; copilul meu canta: „...zele” incercand sa spuna „frunzele”.
- Acele cantece care au legatura cu rutina zilnica copilul meu incepe sa le reprezinte si sa le asocieze gestul corescpunzator imediat ce le asculta: Ex:
Eu cant: „ Te spalam, te pieptanam...” iar el se duce sa aduca pieptenele;
Eu cant: „ce buna e apa, ce buna e apa pentru...” iar el zice: „palat” vrand sa spuna „spalat” si se duce la baie.
- Cand imi intreb copilul daca vrea sa ascultam muzica sau un „cantecel”, uneori face un gest indicand cantecul pe care-l vrea sau se duce in graba sa caute discul lui favorit.

Si mai tarziu:
- Copilul incepe sa-si poata controla vocea cantand pe masura ce completeaza partile cantecului.
- Copilul poate contribui cu mai mult de un cuvant cand, la jumatatea unui vers ma opresc si astept ca el sa continue: Eu recit: „catelus cu parul...” iar el zice: ”cret”.
- Cand se joaca singur sau sta in pat, treaz, copilul canta cantecelele ce-i sunt cunoscute. Nu stie toate cuvintele iar cu melodia nu ar castiga vreun premiu Grammy dar, in general pot recunoaste cantecul.
- Fiul meu imi cere sa-i cant sau sa-i pun un cantec. Face asta aducandu-mi un disc (CD) sau un alt obiect pe care l-am folosit cand am cantat acel cantec. Cateodata imi canta o frantura din acel cantec sau spunandu-i titlul sau un cuvant-cheie.

Vine si-mi spune brusc: „pisoi”. Stau un moment sa ma gandesc pana-mi dau seama: „aaaa, vrei sa cantam „un motan cat un pisoi?”
- Imi aduce un betisor si incepe sa sufle, ca intr-o lumanare. Eu ii raspund: „aaa, vrei sa cantam „La multi ani!”? Fata i se lumineaza.
- Uneori, cand ma aude vorbind cu cineva copilul face legatura intre vreunul din cuvintele pe care le-am folosit cu altul dintr-un cantec si incepe sa cante:

Ex: eu vorbesc cu cineva: „Parintii mei tocmai si-au cumparat o casa la tara” iar copilul incepe sa cante: „in padurea cu alune, aveau casa doi pitici...”

Copiii nu inceteaza sa se bucure de vechile lor cantece favorite nici chiar daca au progresat la cantece mai complexe. Familiarizarea cu un cantec favorit ii da acestuia increderea necesara pentu a progresa spre niste tinte de comunicare mai avansate incepand de la imitari si miscari si progresand de la sunete pana la cuvinte si fraze.

Urmatoarele sugestii muzicale sunt organizate in functie de nivel, dar nu trebuie luate drept litera de lege; daca copilul dvs are preferinte spre o anumita activitate muzicala incurajati-l sa participe dupa puterile sale.

Activitati muzicale

Pentru inceput:
- cantece si rime
In timp ce va odihniti cu copilul dvs, cantati-i cantecele favorite pentru a-l familiariza cu ritmul, melodia si cuvintele.
- cantati (muzica clasica, populara sau cantece pt copii) atunci cand va aflati singura cu copilul. Observati si imitati gesturile si reactiile vocale ale copilului in fata muzicii.
- Cantati o melodie cunoscuta dar inlocuind cuvintele reale printr-una sau doua silabe pe care le pronunta copilul. Dupa o „strofa” asteptati un moment astfel incat copilul sa va indice, printr-un sunet sau un gest, ca mai vrea sa asculte. Ex: Spuneti, aratand pe degete, incepand de la degetul mic pana la cel mare: „asta vaneaza, asta aduce, asta gateste, asta pune masa, asta zice: „Da-mi si mie o codita, da-mi si mie o codita...”. Puteti chiar sa luati mana copilului si sa-i miscati chiar dvs degetelele. La sfarsit faceti o pauza pentru a vedea daca copilul va indica faptul ca mai vrea.
Inventati versuri care sa se potriveasca vreunei melodii cunoscute. Cuvintele trebuie sa descrie o activitate facuta cu copilul. Pe o melodie cunoscuta se poate descrie cantand ceea ce se face in acel moment, de exemplu, daca bea lapte puteti canta: „Filip (numele copilului dvs.), Filip, Filip bea laptic, Filip bea laptic si nu-mi lasa nimic”. Si rimele recitate in psalmodie sunt distractive. De exemplu se poate canta: „Fa baita, ca sa faci baita, Filip face baita” sau „Tica, tica, tica/ m-a batut mamica,/ c-a mancat pisica/ toata mancarica,/ si m-am dus la scoala/ cu burtica goala” . Sau

(in traducerea in spaniola apare cantecul Los pollitos dicen, dar pentru ca nu i-am gasit in romana un corespondent care sa rimeze l-am inlocuit cu „Mata”)

Mata sireata vine la smantana, (faceti un gest ca si cum v-ati strecura pe furis)
Miau, miau!
Mata sireata vine la smantana,
Miau, miau!
Se tot milogeste, (gest si privire rugatoare)
Dar de soareci mata ne fereste.

Toarce din furca numai siretlicuri (faceti gestul de a toarce)
Miau, miau!
Toarce din furca numai siretlicuri
Miau, miau!
Si se linguseste, (puteti sa va dati chiar pe langa copil, ca si cum ati fi o pisicuta)
Dar de soareci mata ne fereste.
Si se linguseste,
Dar de soareci mata ne fereste.

Din momentul in care copilul cunoaste deja rima, opriti-va inainte de a spune „miau!” si lasati-l sa anticipeze sunetul fie prin ras fie printr-un gest asemanator facut de dvs la cuvantul „miau” cand l-ati invatat cantecelul. Faceti o pauza la finalul rimei pentru ca micutul sa va indice, prin expresie corporala sau vocalizare, daca vrea sa continuati sau nu. Puteti interpreta reactia lui spunand: „mai vrei” sau „nu mai vrei”

Degetelele
„Degetul mare, pleaca la plimbare
Aratatorul, duce bastonul
Mijlociul, duce pardesiul
Inelarul, duce geamantanul
Iar degetul mic, duce un covrig”

La fiecare vers miscati-i copilului fiecare deget corespondent de la mana sau de la piciorus (deci incepand cu cel mare), iar la sfarsit puteti sa-l gadilati usor.
Acest mic joculet puteti sa-l faceti si in varianta prezentata mai sus: „asta vaneaza un iepuras, asta-l aduce, asta-l gateste, asta pune masa, asta zice: „Da-mi si mie o codita, da-mi si mie o codita”... (in acest caz, cand ajungeti la cuvintele „da-mi si mie o codita, da-mi si mie o codita” scuturati-i usor degetul mic imitand un catel care apuca hrana si nu-i mai vrea sa renunte la ea).
Copilul poate alege sa-si miste singur degetele in timp ce dvs recitati.

Incalzirea
Acesta este jocul incalzirii, haideti sa ascultam ordinele sergentului:
„Soldati! La atac! O mana! (ridicati o mana)
Soldati! Pe loc repaus! Drepti!”
Repetati versurile si apoi, a doua oara, in loc sa spuneti:”O mana!”, spuneti „Cealalta mana!” (ridicati cealalta mana); la a treia repetitie inlocuiti cu „Un picior!” (ridicati un picior), iar la a patra cu „celalalt picior!” si terminati cu ordinul: „Drepti!”, asezandu-va in pozitie de drepti dintr-un salt.

„Roata, rotisoara”
„Roata, rotisoara,
cozonac si scortisoara
bea-ti lapticul
si du-te la scoala.
Daca nu te duci
Du-te sa te culci”. (trantiti-va la sol, ca si cum ati dormi)
Faceti o pauza pentru a-i da copilului timp sa va imite, sa se tranteasca si el ca si cum ar dormi, sau sa spuna „culci”

Se pot confectiona „instrumente” din:
- capace de oala
- linguri de lemn
- linguri de metal
- sticle cu apa umplute pana la diferite nivele (se folosesc drept clopote)
- oale si cratite de diferite marimi, cutii goale (tobe)
- borcanele cu orez si cu fasole

Asezati aceste instrumente de percutie pe sol sau intr-o sacosa mare. Fiecare persoana, adulti si copii, aleg un instrument si il probeaza, exersand cateodata toti in acelasi timp, altadata cineva „canta” iar ceilalti asculta.
Variatii pe aceeasi tema:
- „muzicantii” pot folosi diverse metode pentru a-si alege instrumentele, de la a arata cu degetul pana la formularea de propozitii
- „muzicantii” pot descrie ceea ce fac

Se marcheaza ritmul batand din palme. Acompaniati cantecele si muzica inregistrata batand din palme, din picioare sau batand ritmul cu mainile pe coapse.
Variatie: Pentru acompaniament utilizati alte instrumente confectionate in casa sau cumparate.

Cautarea cutiei muzicale
Puneti cutia muzicala preferata a copilului sa cante si ascundeti-o sub o patura sau sub mobila. Lasati-l sa caute pana o gaseste. Puteti chiar sa va luati la intrecere, cine o gaseste primul.

Jasmin si micutzul Lucas Daniel (28.11.2007)

www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza

www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas

Jasmin012 spune:

Cautarea cutiei muzicale
Puneti cutia muzicala preferata a copilului sa cante si ascundeti-o sub o patura sau sub mobila. Lasati-l sa caute pana o gaseste. Puteti chiar sa va luati la intrecere, cine o gaseste primul. Puteti apoi sa ascundeti cutia muzicala. Se joaca precum „v-ati ascunselea”. Fiecaruia ii vine randul sa ascunda cutia muzicala in timp ce celalalt asteapta in alta camera. Cutiuta se gaseste ascultand muzica. Se pot folosi indicatii precum: „da”, „nu”; „rece”, „cald”, „fierbinte”.

Ce obiect scoate acest zgomot?
Aratati-i copilului doua obiecte care scot zgomote foarte diferite, precum o jucarie sunatoare si un capac de oala cu un betisor, pentru bate in el. Lasati-l sa faca zgomot cu ambele obiecte, apoi puneti-l sa-si acopere ochii in timp ce dvs faceti zgomot cu unul din ele. Cand va deschide ochii, copilul va semnala cu degetul si va numi obiectul care a scos sunetul pe care l-a ascultat.
Variante: se pot utiliza trei, patru sau cinci instrumente, inclusiv unele cu sunet similar.

Luati un cantec la alegere, de exemplu unul care sa cuprinda cuvinte ce desemneaza parti ale corpului. In timp ce cantati opriti-va un moment pentru a va indemna copilul sa cante cu dvs. Faceti pauze pentru a-i da timp sa arate acele parti ale corpului.
Cand va poate indica partile corpului puteti sa-i cereti lucruri mai dificile:
- sa-si maseze burtica
- sa miste capul
- sa-si atinga sprancenele

Inventati cantece
Inventati versuri pentru cantece cunoscute. Folositi cuvinte care sa va ajute copilul sa inteleaga. Faceti o pauza inainte de ultimul cuvant al fiecarui vers, pentru a va incuraja copilul sa pronunte acel cuvant. Apoi, dupa un timp, daca raspunde bine, faceti acelasi lucru lasandu-l sa completeze cantecul sau poezia cu mai mult de un cuvant. Majoritatea copiilor se distreaza repetand aceeasi strofa de mai multe ori.

„La unu, fac magiunu’
La doua prajesc oua,
La trei beau ceai de tei
La patru merg la teatru,
La cinci port opinci,
La sase ma voi juca,
La sapte voi cina,
La opt mananc mar copt!”

Varianta: Spuneti dvs numarul si lasati-l pe el sa completeze versul, apoi incepe el si incheiati dvs. Nu conteaza daca versurile nu se canta in ordine.

„Sa cantam tare, sa cantam incet”
Ridicati bratele deasupra capului cand cantati pe un ton ridicat. Duceti mainile la nivelul pieptului cand cantati pe un ton normal; duceti mainile spre sol cand tonul pe care cantati e coborat. Incurajati copilul sa va imite chiar si cand cantati pe un ton exagerat, fals, sau foarte coborat.
Varianta: Ton inalt-ridicati-va pe varfuri (sau asezati-va pe un scaun); ton normal-ingenunchiati sau ghemuti-va; ton coborat-culcati-va la sol.

Ecoul
Bateti o data din palme cand copilul dvs imita cuvinte sau sunete monosilabice. Si cuvintele inventate sunt distractive. La inceput, cand e randul copilului, acesta va scoate doar un sunet sau va bate o data din palme. Cu timpul va putea sa combine sunetul cu bataile din palma.
Varianta: repetati cuvinte formate din doua silabe sau fraze scurte precum: „ Buna”; „ce faci?”

Tobele vorbitoare
Asezati intre dvs si copil o toba mare, o cutie sau o oala. Fiecare jucator isi rosteste mesajul, recitand si batand in acelasi timp in toba (improvizata).
Ex: „Ce fa-ci?” „Bi-ne”; „Sa-lut, Ma-ria”, „Sa-lut” etc.

Coperte de discuri
In timp ce ascultati muzica impreuna cu copilul dvs, puteti vorbi despre ilustratiile de pe coperta discului sau a CD-ului, referitoare la cantece: de exemplu :”despre ce este vorba in acest cantec?”. Aceasta metoda se poate aplica si cartilor pe care le citim copilului

Aici se incheie capitolul 6

Jasmin si micutzul Lucas Daniel (28.11.2007)

www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza

www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas

Jasmin012 spune:

CAPITOLUL VII

Sa citim impreuna

„La ce buna o carte – se intreba Alice – daca nu are nici ilustratii, nici dialog?”
(Lewis Carroll, Alice in Tara Minunilor”

In acest capitol se vorbeste despre:
- cum sa cream o infinitatate de oportunitati de a ne ajuta copiii sa descopere, in carti, minunile si intelepciunea pe care le cuprind;
- cum sa transformam momentele de lectura in oportunitati de a comunica cu copiii intr-un mod creativ;
- cum sa inventam povesti care sa-i fascineze si sa-i ajute sa invete avantajele lecturii

Intr-o lume deseori confuza si imprevizibila, cartiel ofera copiilor nostri posibilitatea de a intra in contact cu obiecte, fapte si situatii clare si constante. Pentru copiii mici ceea ce se povesteste in carti, personajele pe care le cunosc in ele, obiectele pe care le „vad”... totul e real.
Cartile sunt un izvor nesecat de posibilitati de dezvoltare a comunicarii cu copiii nostri, pentru ca:
- privind cartile ii ajutam sa-si dezvolte capacitatea de concentrare si de atentie;
- citindu-le cu interes ii ajutam sa-si insuseasca limbajul;
- impartasind cu ei lecturarea unei carti procesele de imitare, numire, largirea notiunilor si capacitatea de a-si astepta randul se realizeaza intr-un mod natural;
- citindu-le de multe ori cartile preferate ii ajutam sa-si insuseasca cuvintele recent invatate;
- alegand carti in care sunt prezentate situatii, cuvinte si concepte diferite putem atrage atentia copilului la acele cuvinte si concepte, cerandu-le sa indentifice, sa numeasca si sa arate animale, jucarii, alimente, etc, care apar in acele carti.

Momentele pe care le petrecem alaturi de copiii nostri citindu-le sunt momente ideale pentru a le vorbi, sunt momente linistite si placute in care stam impreuna privind ceva si vorbind despre ceva, momente in care traim impreuna o experienta.

Experienta de a imparti o carte cu copiii nostri va fi mult mai edificatoare daca investim putin timp in a o planifica cu multa atentie.
La inceput, pe copii nu-i intereseaza foarte mult sa se uite in carti. De aceea, daca planificam evenimentul in mod creativ vom contribui foarte mult la a-i face atenti si a le mentine acest interes. Am putea:
- incepe cu cartile de „atins”, „mirosit” si „facut” care-i permit copilului sa participe in mod activ atingand, mirosind, deschizand si inchizand cartile cu capse, inchizatori, arici, etc.
- tine la indemana obiecte cunoscute ce apar in carti, precum o cescuta, o perna sau o palarie,a stfel incat copilul sa le poata vedea si „studia”
- accepta ca micutul sa aibe initiativa , sa-l lasam sa dea paginile si sa se uite la ilustratiile care-i atrag atentia
- sa alegem carti ce au de-a face cu ceea ce copilul traieste in viata de zi cu zi.

Mama lui Katie spunea: „Am inceput sa-i aratam lui Katie tot felul de desene pentru a-i largi orizonturile. Acum folosim carti ce descriu situatii cunoscute cu scopul de a intari tot ceea ce Katie a experimentat in viata sa de zi cu zi; de exemplu o vizita la medic, o aniversare...”
- rasfoiti cartile. Inainte de a-i citi copilului e preferabil sa aruncati o privire asupra cartii. Cele mai bune carti sunt acelea in care se nareaza un basm interesant prezentat intr-o forma simpla insotit de desene frumoase ce dau stralucire povestii. Copilul va „gusta” mai mult cartile ce corespund nivelului sau de intelegere si va invata mai mult din ele.
- stabiliti-va un obiectiv. Daca atunci cand citim avem un scop il putem ajuta pe copil sa inteleaga cuvinte, sa gaseasca povesti in care apar cuvinte noi. Daca vrem ca micutul sa invete cuvantul „urs”, o carte buna este cea a „Ursului Teddy”. Observand reactia copilului in fata cartilor sale favorite ne putem face o idee asupra activitatilor si cuvintelor care-l intereseaza si asupra lucrurilor despre care prefera sa vorbeasca.

Cum alegem o carte

Carti noi si carti vechi

Biblioteca publica este cel mai bun loc pentru a incepe sa cautati carti pentru copilul dvs. Ofera o infinitate de ocazii de a incerca tot felul de carti. Daca vedem ca o carte de la biblioteca l-a fascinat pe micutul nostru ar trebui sa ne gandim sa cumparam acea carte, putem fi siguri ca o va citi si o va adora. Multe din cartile de pe lista de la sfarsitul acestui capitol sunt ieftine si se gasesc in editii de buzunar. Librariile nu sunt singurele locuri de unde puteti cumpara carti; cautati-le si la lichidari de stoc sau in talcoicuri, targuri sau anticariate.E important sa aveti carti in casa, in felul acesta veti putea avea cu copilul experiente amuzante si educative atunci cand veti citi impreuna.

Cunoasteti cartile preferate ale copilului.
Pe masura ce copiii isi stabilesc preferintele si isi dezvolta interesul, depun din ce in ce mai mult efort in a-si alege propriile carti. E important sa le cunoasteti preferintele. Unii copii prefera figurile stilizate si fara perspectiva, pe altii nu-i intereseaza absolut deloc. Ceea ce ar putea sa sperie un copil (de exemplu un mostru, sau bau-bau), pe altul nu l-ar impresiona absolut deloc. Conteaza si preferintele noastre: daca ne place mult o carte va fi mult mai usor sa i-o citim copilului cu entuziasm.

Inventati o poveste
Daca obiectivul nostru este sa-l invatam pe copil un anumit cuvant si nu reusim sa gasim o poveste care sa includa acel cuvant, putem sa inventam una urmarind modelul traditional. Rezultatul s-ar putea sa nu fie o poveste clasica precum „Carlionti de Aur”, dar isi va atinge scopul si s-ar putea transforma in povestea preferata a familiei.
De exemplu, daca vrem sa-l invatam pe copil verbul A PUNE am putea inventa o poveste de genul:
Cum pantofii lui Mihai erau aruncati pe jos, mama i-a PUS in dulap.
Cum jucariile lui Mihai erau aruncate pe jos, mama le-a PUS in dulap.
Cum cartile lui Mihai erau aruncate pe jos, mama le-a PUS in dulap.
Si tot asa, lasand copilul sa ne sugereze obiecte pe care mama le-ar putea pune in dulap.
Cum Mihai voia sa-si puna pantofii, a deschis dulapul si i-a SCOS de acolo (in felul acesta va invata un al doilea verb).
Ar trebui sa incercam sa NU inventam povesti complicate; cu cat sunt mai simple cu atat vor fi mai usor de amintit iar cuvantul pe care vrem sa-l invatam nu se va pierde intr-un noian de cuvinte.

Confectionati-va propriile carti
Nu exista nimic mai bun ca o carte facuta in casa, despre ceva ce il intereseaza pe micutul nostru! Avem nevoie doar de hartie, foarfece, carton, scoci si guma. Taiati doua bucati patrate din carton pentru „coperta” si faceti-le o gaura in coltul superior stang. Faceti acelasi lucru cu mai multe foi de hartie si cand ati terminat „cartea” puteti intari foile si copertile cu scoci. Cartea va fi neteda si usor de deschis. In fiecare pagina puteti lipi imagini care-i plac copilului: camioane, animale, obiecte de atins, papusi Revistele si cataloagele de cumparaturi sunt pline de poze care servesc acestui scop. Mai exista si abtibilduri cu diferite imagini.
Mama lui James spunea: „ Ne gandeam la James si la ce i-ar atrage lui atentia in afara de propriile sale maini. Astfel ca am pus in „carte” poze cu tot ce-l interesa: desenul mainilor sale, poza cu aspiratorul, trenulete, etc. James adora trenurile si acum, de fiecare data cand se uita la carte, zice „tren”.

Un album de fotografii i se pare mereu fascinant. Copiii sunt incantati sa vada fotografii cu membrii familiei si fotografii cu ocazii speciale. Puteti sa va bucurati mult timp de compania copilului dvs vorbindu-i despre fotografii si descriindu-i persoanele, intamplarile si obiectele ce apar in ele.

O carte cu surpriza
Copiilor care tind sa rasfoiasca o carte fara a arata nici un interes s-ar putea sa le placa o carte „cu surpriza” . Un mod fabulos de a atrage atentia copilului este sa-i aratati un album de fotografii sau un caiet cu decupaje in care toate paginile sa fie albe in afara de una care sa contina imaginea decupata a obiectului sau favorit. Ar putea fi propriul sau portret sau poza unei jucarii favorite sau a animalutului sau (preferat). Ati putea sa-i cereti sa va ajute sa adaugati o pagina: de exemplu, sa-si „imprime” manuta sau piciorul, sau sa-l „desenati” purtand hainele sale preferate (depinde de imaginatia fiecarei mamici). Acesta e un bun mos de a incepe sa-l inavatati denumirile partilor corpului si denumirile hainelor.

A avea si a pastra
Majoritatea cartilor copilului ar trebui sa se pastreze intr-un loc unde el sa poata ajunge cu usurinta pentru a si-o alege pe cea dorita, s-o „citeasca” singur sau sa ne-o aduca sa i-o citim. Inca de cand de-abia a-nceput sa tina o carte in mana trebuie sa avem cateva pe care sa le poata tine in mana cu usurinta, cum ar fi carticelele de carton gros sau cele micute ca marime. O carte este un obiect de folosit, nu de pastrat. De aceea e important nu numai sa imprumutati carti de la biblioteca ci sa si cumparati cateva pentru copil, pentru ca acesta sa fie proprietarul propriilor sale carti la care sa aiba acces cand si de cate ori doreste.

Sa citim impreuna
Sa petrecem cu copilul nostru cateva momente speciale in compania unei carti poate deveni un obicei placut si amuzant.
Mama lui John spunea: „ partea cea mai buna la carti este ca ne da oportunitatea de a fi impreuna. In fiecare dimineata si in fiecare seara John si cu mine facem ceva ce amandurora ne place foarte mult”
Putem alege un moment linstit si un loc comod si sa stam fata in fata. Sa tinem mereu cont de faptul ca micutului trebuie sa-i dam timp, sa avem rabdare. Sa-i observam expresia fetei si expresia corporala si sa observam ce-i atrage atentia. Sa-i cerem sa tina cartea, sa intoarca paginile si sa arate cu degetul. Sa-l asteptam, lasandu-i tot timpul necesar sa priveasca imiaginile si sa raspunda cu sunete sau cuvinte.
Tatal lui Claudiu: „Ceea ce am invatat citind impreuna cu Claudiu este ca trebuie sa am rabdare, sa astept ca el sa poata sa-mi arate ce-l intereseaza si apoi sa ia initiativa. Pentru mine aceasta a fost cheia: sa-l las sa ia el initiativa in loc s-o iau eu”.

Sa citim pe rand
Lectura cu voce tare ofera ocazii excelente de a citi pe rand impreuna cu copilul nostru. Facand o pauza copilul are ocazia sa completeze frazele: „ Si cand deschise usa, ea vazu...- „ Atunci cand citim o poveste cunoscuta sau o carte ilustrata putem citi o pagina iar copilul pagina urmatoare. Binenteles, contributia copilului va depinde de nivelul sau de dezvoltare a limbajului: va arata cu degetul, va spune „muuu” cand va vedea o vaca sau va putea descrie ceea ce se petrece la pagina respectiva. Prin raspunsul nostru putem adauga informatii si elemente ale limbajului. Daca suntem atenti la ce spunem si cum spunem il vom ajuta sa invete.
Mama lui Julian: „Mi-am dat seama ca e destul de important sa citim pe rand, pentru ca e ceva destul de dificil de facut. E usor sa vorbesc in locul lui, dar e mai bine sa-l las pe el sa vorbeasca. Totusi, ceea ce mi se pare mai greu este sa astept cand stiu ca Julian cunoaste cuvantul sau inceputul cuvantului. E mult mai bine sa nu i-o iau inainte, lasandu-l pe el sa spuna cuvantul respectiv si apoi sa i-l repet, ca sa invete pronuntia corecta. In plus, este ca si cum Julian ar gandi: „Ia te uita, am spus cuvantul iar mami l-a repetat cum l-am spus eu. Am nimerit-o”. Asta-i place mult lui Julian, ii da incredere in el”.

Dramatizati
E mult mai interesant si amuzant sa-i cititi copilului cu dramatism si cu intonatie rimele si cuvintele pe care vreti sa le-nvete. Cand ne aratam nerabdatori sa spunem urmatorul cuvant sau sa dam pagina povestea devine mai interesanta. Reactia copilului ne va spune daca suntem pe drumul cel bun si ne va arata partile corpului pe care le considera mai interesante.

Jasmin si micutzul Lucas Daniel (28.11.2007)

www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza

www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas

Jasmin012 spune:

Improvizati
Uneori putem face ca o carte sa fie mai interesanta daca schimbam numele unuia dintre personaje cu cel al copilului sau al unui membru al familiei sau al unui prieten. Se poate modifica povestea astfel incat aceasta sa corespunda circumstantelor vietii copilului nostru. Daca copilul are preferinta pentru o anumita pagina a cartii si invata mult din asta putem sa ne aplecam mai mult asupra acelei pagini. Daca celelalte pagini sunt mai putin interesante, putem sa nu insistam prea mult asupra lor; nu exista nici un inconvenient in a citi doar una sau doua pagini ale cartii daca astfel reusim sa atingem obiectivul nostru sau pe cel al copilului. Daca textul unei carti este peste nivelul de intelegere al copilului, am putea povesti basmul cu cuvintele noastre sau sa ne limitam la a vorbi despre ceea ce se intampla in ilustratii.

La nesfarsit
Uneori copilul va dori sa i se citeasca o carte iar si iar. Am putea incerca sa-i trezim interesul pentru alte carti (citind pe rand si spunand: „eu aleg o poveste si apoi tu alegi alta”), dar ar trebui sa recunoastem ca, in acel moment, acea carte este in mod special importanta pentru copil. S-o citim de fiecare data cand suntem solicitati si s-o facem cu delicatete si cu emotie, binenteles.
A citi impreuna este o modalitate foarte eficienta de a invata sa comunicam atata timp cat:
- adaptam povestea astfel incat s-o putem impartasi cu copilul nostru
- adaugam informatii si experiente conform nivelului sau de intelegere
- acceptam ca micutul sa ia initiativa

Transformati-va in povestitor
Povestile traditionale precum „Carlionti de Aur si cei trei ursuleti”, „Degetel” si „cei trei purcelusi” au fost narate de multe ori si finisate de catre povestitorii lor din generatie in generatie, au facut deliciul a milioane de copii si e probabil ca si pe copiii nostri sa-i fascineze.
Cum povestim aceste basme:
- frazele emfatice si repetitive precum: „voi sufla, si voi sufla pana vi se va darama casa” ne ofera multa ocazii de a ne lasa copiii sa participe la povestit prin cuvinte si gesturi;
- putem povesti si repeta basmul in orice moment si in orice loc! Ne putem privi copiii sa vedem cum reactioneaza si participa si apoi vom putea modifica basmul sau exprimarea dupa cum ne convine.Metoda cea mai simpla de a invata o poveste este s-o citim cu copilul de cateva ori intr-o carte ilustrata. Apoi putem s-o repetam in minte inainte de a o povesti. Nu trebuie sa stam pe ganduri atunci cand suntem nevoiti s-o adaptam sau s-o scurtam in functie de capacitatea de atentie sau de intelegere si participare a copilului. Ce e amuzant la aceste carti este repetarea lor sistematica si frecventa. Daca prima oara spunem: „te voi manca de viu”, iar a doua oara uitam si ne exprimam altfel, de exemplu „am sa te devorez” vom pierde ocazia de a folosi frazele repetitive pe care copilul asteapta sa le auda si din care invata. Repetarea sistematica creste interesul copilului pentru ca poate sa-si imagineze ce urmeaza. In plus, copiii nu ne lasa sa ne indepartam prea mult de deznodamant: ii incanta precizia! La fel ca atunci cand citim cu voce tare, e bine sa ne gandim din timp si sa anticipam gesturi, sunete, cuvinte sau fraze pe care copilul le poate invata pe masura ce asculta povestea. Daca povestim basmul de multe ori pana cand acesta devine cunoscut, copilul va sti sa fie atent la cuvintele sau frazele-cheie iar mai tarziu ar putea sa devina el insusi un povestitor. Si, logic, cele mai bune povesti pe care le putem spune copiilor nostri sunt cele referitoare la propria noastra tinerete si copilarie.

Cum descoperim cartile
„ La inceput, daca ma lasi singur cu o carte, voi musca din ea, o voi arunca, o voi lovi, o voi rupe si o voi sifona;ii voi privi copertile si-i voi „vorbi” . Si daca tu ma ajuti putin voi deschide si voi inchide cartea, voi privi desenele, cand vei da pagina eu voi atinge ce e in ea, iti voi asculta vocea, te voi auzi cand imiti sunetele pe care le scot, voi reactiona la zgomotele pe care le face cartea. Mai tarziu, daca ma lasi singur cu cartea voi continua s-o musc (cartile de carton sunt delicioase!), voi arunca, lovi si musca toate cartile, le voi smulge de pe raft si le voi arunca la pamant; le voi deschide si inchide, ma voi uita pe poze, voi recunoaste pozele sau fotografiile clare si simple ce-mi amintesc de persoanele, animalele, jucariile si alimentele mele favorite; te voi „anunta” ca vreau sa-mi citesti o poveste aducand cartea aproape de tine si cu ajutorul tau voi da paginile. Daca ma ajuti sa incep voi lovi incet o pagina si voi incerca sa apuc cartea, iti voi urmari degetul si voi fi atent la gesturile tale; ma voi emotiona atunci cand voi vedea o imagine care se ascunsese dupa o pagina indoita sau, daca dai pagina incetisor, la urmatoarea voi asculta cuvintele si sunetele pe care le scoti cand imi arati imaginile, iti voi imita sunetele si gesturile; voi incerca sa gasesc cartea daca vad ca o ascunzi sub patura...
Mai tarziu:
- voi musca mai putin din carte si voi da mai multe pagini
- ma voi aseza un moment sa „studiez” eu singur cartile
- le voi „aranja” apoi in raft (Iti vine sa crezi?)
- voi recunoaste cartea mea preferata si o voi lua de pe raft
- iti voi aduce cartea sau voi incerca sa ma asez la picioarele tale si-ti voi arata ca vreau sa-mi citesti o poveste
Si cu ajutorul tau:
- voi aduce o carte
- iti voi urmari degetul si te voi asculta cand imi vei spune; „Ia uite!”
- voi semnala cu degetul imaginile cunoscute si te voi privi ca si cum as spune: „Ce e asta?” sau „Recunosc asta!”
- voi imita sunete noi usoare
- voi intoarce paginile cand tu ma vei ajuta sa incep
- voi cauta ceva „ascuns” in carte
- te voi imita cand vei atinge ceva in carte
- voi „gusta” cartile unde se vorbeste de acelasi lucru si cartile care au indoituri, buzunare atasate sau lucruri care ies din pagina
Iar si mai tarziu:
- nu voi mai musca, arunca si nici lovi cartile
- o voi lua de pe raft sau o voi cauta pe preferata mea
- o voi gasi singur
- voi semnala si voi „citi” pentru mine
- iti voi aduce cartea;
Si cu ajutorul tau voi putea sa:
- caut si sa gasesc o anumita carte
- folosesc un cuvant sau un gest pentru a-ti semnala cartea pe care vreau s-o citesc
- intorc paginile
- voi spune sunetul sau cuvantul de care e nevoie sau voi face un gest atunci cand „e randul meu”
- iti voi arata pozele cu degetul
- voi face legatura intre ilustratii si viata reala
- voi „gusta” povestiel pe aceeasi tema sau cu acelasi personaj principal sau o serie de intamplari”

COPILUL

Lista de carti pentru copii

Papusa de turta dulce
Degetel
Scufita Rosie
Motanul incaltat
Vulpea si strugurii
Aladin si lampa fermecata
Ratusca cea urata
Gaina cu ouale de aur
Carliont si cei trei ursuleti
Cenusareasa
Cei trei purcelusi
Croitorasul cel Viteaz
Frumoasa din padurea adormita
Sirena
Flautistul din Hammelin
Alba ca Zapada si cei 7 pitici
Soldatelul de plumb
Pinochio
Casuta de ciocolata

Sfarsitul cartii

Sper sa fie de folos cuiva

Jasmin si micutzul Lucas Daniel (28.11.2007)

www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza

www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas

adrisimo28 spune:

fetelor sunte-ti extraordinare. multumesc ptr traducerea acestei carti. acum am descoperit topicul si suntem la varsta potrivita ptr a exersa din aceasta carte, baiatul meu are 1an si jumate si nu vorbeste, adica zice numai apa, pa, uite, ata(asta),unde-i si cam atat.listez tot si ma apuc de lucru
inca odata multumesc si la cat mai multe carti interesante traduse.

dragastoasa de Dragos

ami_84 spune:

Puteti citi aici o parte din carte. In mare e toata si e foarte interesanta. Pe mine m-a ajutat sa inteleg mult mai bine ce s-a prezentat aici. Spor la citit!

Cartea

Andreea, mami de Irina (8 martie 2010) si din nou 14+ (DPN 15 august 2011)

corinasmile spune:

Vreau si eu sa multumesc fetelor pentru efortul absolut extraordinar de a traduce aproape toata cartea!
Am aflat lucruri noi si interesante, pe care le voi pune in practica impreuna cu fetita mea.

suzuran spune:

Bravo fetelor! E minunat sa ajuti!

monicus spune:

Multumim frumos pentru carte draga mamica... sunt interesata sa aflu mai multe metode de a-i starni curiozitatea sa vb mai multe cuvinte din propria initiativa. Deocamdata mersul nostru in arta vorbirii este mai inceata.. dar o las pe ea.. sa spuna si sa ia initiativa...am inceput de o luna sa spuna faca si propozitii... .. imbucurator este ca, chiar daca am inceput sa vb mai multe cuvinte dupa varsta de 2 ani totusi am inceput sa vb corect.. chiar daca 1% mai stalcim unele cuvinte care contin mai multe litere de "r". Sper din toata inima sa fim pe drumul ce bun. Asa de mult ma topesc dupa copii mici care vb. Asa de dulci sunt.. si atat de placut este sa ii vezi vorbinad ca nu se poate exprima in civinte. Va multumesc pentru sfaturi puse pe forum. O zi buna va doresc.

Citat:

citat din mesajul lui ami_84

Puteti citi aici o parte din carte. In mare e toata si e foarte interesanta. Pe mine m-a ajutat sa inteleg mult mai bine ce s-a prezentat aici.

Spor la citit!

Cartea

Andreea, mami de

Irina (8 martie 2010) si din nou

14+ (DPN 15 august 2011)