Poeti dragi si opere nemuritoare

Nu cred ca era bine sa continui in topicul deschis despre citatele adunate de pe forum ceea ce voi scrie aici.
As vrea sa ne amintim poeti sau simple fragmente din carti, care ne-au ramas in memorie pentru ca la vremea respectiva ne-au marcat. Poate am simtit ca ni se potrivesc, ca autorii lor stiu sa exprime gandurile noastre asa cum noi nu reusim sau pur si simplu ne-au placut.

Desi nu sunt intr-o dispozitie melancolica si nici o persoana pesimista nu-s, mi-am amintit o poezie pe care in adolescenta am iubit-o si am retinut-o fara a face vreun efort de-a o memora. Este scrisa de Magda Isanos. Si desi perioada melancoliilor adolescentine a trecut de mult, inca imi mai place.

Cu scuze, daca va plictisesc, si cu speranta ca voi trezi amintiri si voi atinge corzi sensibile am s-o scriu acum.

"E-asa de trist sa cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or sa mai stee
voiosi, in vreme ce vom putrezi.

Atata soare, Doamne,-atata soare
o sa mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare...

Si iarba asta o sa mai rasara,
iar luna tot asa o sa se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o sa fim a doua oara.

Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
cand viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate

si celalalt - si-mi pare ne-nteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim."





Cristina si Damiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina