Biblia (6)

denizel spune:

Elena, Kay Kuzma e femeie .

quote:

---

Si mie tare mult imi place Psalmul 121 ! nu stiu, dar pe mine ma incurajeaza in special cand plec in calatorii: "Domnul te va păzi la plecare si la venire, de acum si până în veac."

---

Nu am putut sa rezist. Prea mi-ai oferit invitatia pe tava:-).
Cand plec eu in calatorii, nu ma poate incuraja nimic, da' absolut nimic.
Imi este foarte teama cand merg cu masina (si cu avionul, dar parca mult mai tare cu masina). Am o prietena buna care e psiholog si am descoperit impreuna cauza. Tatal meu conducea destul de imprudent. Ma rog, asta era parerea mamei, pe care o aud si acum: "iar ai viteza mare... Ti-a facut cu farurile, nu vezi?... Praf o sa ne facem... Etc, etc, etc"
Probabil ca oricum as fi avut aceasta teama, dar poate nu asa de pronuntata. Pe fratele meu, de ex., nu l-au influentat negativ observatiile mamei.
Deci :-), in momentul in care inchid portiera masinii si imi pun centura, ma simt groaznic. Stau parca la panda sa se intample ceva.
Nu conteaza cine conduce (eu oricum nu conduc, asta imi mai lipsea:)), nu conteaza cat de sigura e masina in care merg. Cred ca mi-ar fi teama si intr-un Tir...
Din cauza acestei fobii (e fobie de-acuma, nu?), orice iesire, orice vacanta este umbrita. Am ajuns pana acolo incat caut motive pt. a nu pleca undeva. Prietena mea a spus ca nu prea am ce face. Doar sa merg cu trenul (io si Kim Ir Sen:))
Asaaa!!! Credeti pana acum ca e grav? Stati ca abia acum urmeaza gravitatea adevarata:). Nu pot sa ma rog pt asta. Nu pot sa rog pe Dumnezeu sa nu mi se intample nimic, pt. ca imi vine imediat in minte intrebarea stupida si idioata: dar daca Dumnezeu trebuie sa ingaduie asta in viata mea?

Of, ce ziceti? Mai am scapare?:-)




" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.

Elena spune:

Denizelule drag, TREBUIE sa incerci sa te rogi pentru asta !! inteleg ca este un blocaj foarte mare pentru tine, de fapt ai doua blocaje, unul pentru calatorii si celalalt pentru rugaciunea in problema asta, dar cu atit mai mult trebuie sa te rogi !! tu nu stii cine ne impiedica pe noi de la rugaciune (in afara de noi insine) si cine se bucura de fricile noastre ?? tu nu stii ca unul din joburile celui rau este tocmai asta : sa ne impiedice sa comunicam cu El, sa-i spunem Lui toata apasarile noastre si sa semene in noi frica si deznadejde si angoase ?
Cel putin daca nu poti sa te rogi direct pentru asta, macar spune-i LUI exact ce ai scris aici pe forum, ca unui Prieten, si eu cred ca daca ii spui/te rogi cu staruinta si putere, vei reusi incet-incet sa depasesti aceasta frica !
Curaj gaina ca te tai !!

P.S. Multzu pentru email !

_

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)

denizel spune:

Elena, de acord cu fiecare cuvintel al tau.
Dar...problema mea nu este ca nu pot sa-I spun absolut tot ce am scris aici sau ca nu pot sa-L rog. Problema este ca nu pot sa-I cer sa opreasca ceva ce poate asa trebuie sa se intample.
Si cand ma gandesc la ceva ce ar putea sa se intample, nu-mi imaginez ca o sa dau cu nasu' in airbag si gata. Aaaaa, nuuuuu!!!! Nu-ti spun ce-mi trece prin minte.

Unde ma impotmolesc? Este intr-adevar ceva gresit in "poate trebuie sa se intample?"
Cand ma rog inainte de a pleca undeva, singurul lucru pe care i-L cer Domnului este ca, in eventualitatea in care s-ar intampla ceva, sa ma adoarma brusc inainte cu o secunda:) (e grav, nu? )

" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.

Jocelyn spune:

denizel dragutel, sigur ca poti sa il rogi ca aceasta fobie sa inceteze. E ca si cum ai spune ca daca te doare capul nu poti sa Il rogi sa te ajute fiindca poate "trebuie" sa te doara capul. Daca trebuie, o sa te doara in continuare sau poate ca e ceva ce depinde de tine si tu nu ai facut ce trebuia, vb in general.

Daca ceri cu credinta un asemenea lucru, sunt sigura ca vei primi raspuns! So... just ask

It is not enough to be good. You must be good for something. You must contribute good to the world. The world must be a better place for your presence. And the good that is in you must be spread to others. In this world so filled with problems, so constantly threatened by dark and evil challenges, you can and must rise above mediocrity, above indifference. You can become involved and speak with a strong voice for that which is right.

Jocelyn spune:

Cat priveste teoria sigurantei mantuirii, eu sunt de acord. Am vazut ca in general oamenii judeca in felul urmator: eu pot sa fac ceva (sau sa nu fac) in scopul de a fi mantuit, eu ma straduiesc etc si in cele din urma sunt si unii care spun ca pana la urma conteaza straduinta, chiar daca nu ai reusit sa faci cutare sau cutare si Dumnezeu te va ierta in final.

Pentru ca nu am timp foarte mult sa scriu despre lucrurile acestea o sa dau un link, nu stiu al cui e site-ul dar nu conteaza, sunt cateva idei importante http://www.gotquestions.org/Romana/siguranta-mantuirii.html

Siguranta mantuirii sta in Hristos. Comportamentul meu, roadele cum s-ar spune le dau pentru ca am acceptat viata vesnica, darul lui Hristos nu in scopul de a obtine acest dar. Pentru ca oricine crede sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Faptele vin in urma credintei. Crezi in Dumnezeu, ai primit darul Lui, motivatiile, gandurile si faptele tale vor fi in acord cu lucrurile anterioare.


It is not enough to be good. You must be good for something. You must contribute good to the world. The world must be a better place for your presence. And the good that is in you must be spread to others. In this world so filled with problems, so constantly threatened by dark and evil challenges, you can and must rise above mediocrity, above indifference. You can become involved and speak with a strong voice for that which is right.

ManyHope spune:

O problema practica,concreta imi pare mult mai potrivit de pus pe tapet pe un forum, decat probleme doctrinare shi foarte teologice, de o 'nalta specialitate, care numai la cearta s-a dovedit ca duc!

Spun shi eu !

FRICA ...de orice fel ar fi fatza de ceva de pe lumea asta, e o chestiune foarte serioasa!
In limite "normale" nu dauneaza, ca nu dezechilibreaza comportamentul firesc, dar daca este in exces... mult rau cauzeaza!

Frica de moarte este cea mai mare shi mai pregnanta fobie umana. Aceasta frica determina din cele mai vechi timpuri (de la Cain cel din Biblie incoace de fapt) o anume purtare-comportare ...sunt fapte shi lucruri care nici nu ar exista pe lumea asta daca nu ar fi asha de mare frica de moarte in fiecare om...insa pentru ca este neschimbata dintotdeauna in oamenii fireshti frica asta, indiferent cat sau cum s-a evoluat in orice alte privintze, faptele la care frica de moarte i-a impins shi-i impinge pe oameni sa le faca, sunt "traditzii" nezdruncinate shi foarte pretzuite chiar!!

Se poate "trata" frica! Este NADEJDE de vindecare! E ca o boala shi se poate macar atenua pana la un nivel acceptabil, daca nu chiar sa fie starpita definitiv!
Tratatul psihologic-psihiatric ajuta shi el, poate chiar sa rezolve unele probleme, dar dupa opinia mea este cam cum ar fi un lucru omenesc, cam cum ar fi o abordare pamanteasca = cand problema e strict pamanteasca shi nu e mare...mai merge, dar daca e mare de tot sau nici nu e din componenta pamanteasca a unei persoane, oricat sau oricum s-ar incerca tehnic-omenesc, rezultatul...
Mai este insa o posibilitate, mai este Cineva Care Poate sa Vindece shi altfel shi mult mai mult decat pot specialisti-psiho sa le sugestioneze altora cum sa "se descuie"!

Cum s-ar face parctic? Credintza mare ar trebui, adica rugaciune multa shi mare, tare, puternica, frecventa shi "alungatul gandului"! = este un gand anume care declansheaza frica... e ca shi punctul de sus al unui tobogan: daca ai intrat pe fagash, nu mai exista cale de oprire pana jos de tot orice ai face, dar daca te opresti s-o iei in sensul ala al lunecushului, daca te tzi de balustrada shi te indreptzi spre partea aialalta fara sa pashesti peste punctul critic...daca te concentrezi pe chestiune inainte rugandu-te shi la momentul potrivit(al intrarii in criza) negandindu-te la ce-tzi declansheaza frica shi tot rugandu-te sa gandesti altceva in partea aialalta...se poate !

A nu putea sa ma rog pentru ceva ar fi foooarte grav - am vazut pe cineva care refuza sa se roage pentru o chestie, adica a incercat putzin shi gata, a abandonat = de fapt shi-a respins vindecarea shi shi-a pastrat boala...a ramas acolo unde era pana la urma ....
Este shi asta, mai mult decat alte trimiteri teoretice, o modalitate practica de a-mi verifica credintza: functzioneaza rugaciunea mea? ma ajuta cand ma rog sa ma apropii de ceea ce vreau sa nu mai am asupra mea sau nu ma ajuta cu nimic? ca daca nu ma ajuta,nu inseamna ca rugaciunea in sine nu e de nici un folos, ci mai curand ca inca nu am facut-o eu cum shi cat trebuie !

Elimina cauza si elimini efectul!
"Taie" pricina fricii si va "fugi" frica de la tine !

Bolile de tot soiul, pamantesti sau spirituale, au un soi de "mecanism de auto-aparare"(am observat eu)...adica tu dai in ea cu tratamentul shi ea se apara, opune rezistentza, cauta sa se mentzina... se zice ca in general parazitzii nu cauta sa-shi omoare victima, ca asta ar veni ca o sinucidere shi nu apartzine asta vietatzilor non-umane, ci doar e vorba despre o insuficienta adaptare la gazda shi este un accident nefericit din punctul de vedere al parazitului ca si-a omorat gazda, in loc sa o lase in viatza shi sa prolifereze pe spatele ei,din gresheala ....
La fel e cu gandurile care ne vin shi ne alunga de la a ne confrunta cu problemele spre rezolvare = unele ganduri vin din "boala": par "logice shi super logice shi supra-super logice"...dar de fapt pentru ca practic te impiedica sa te tratezi, este clar(sau ar trebui sa fie) cam cat de bune sunt acele ganduri, cam cata ascultare ar trebui sa ai fatza de ele, cam care le este "intentzia", cam cat sunt in favoarea ta !!
Cu gandurile proaste,chiar daca ne apartzin,trebuie sa procedam la fel ca shi cu pacatele, ca shi alea par ca ne apartzin...da de fapt shi de NE-drept noi le "apartzinem" lor, ca pacatele "calaresc" persoana shi nu invers !


Nu Va Suparatzi pe mineeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee Pliiiz!
ca mi-am dat cu parerea

denizel spune:

Fete dragi, multumesc pt. tot! Sunteti niste !

Madalina, cand ai tu timp si dispozitie, vrei sa-mi mai spui cateva de astea? Esenta am prins-o, dar as mai vrea parca niste detalii.

" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.

ManyHope spune:

quote:

---

Originally posted by denizel

Madalina, cand ai tu timp si dispozitie, vrei sa-mi mai spui cateva de astea? Esenta am prins-o, dar as mai vrea parca niste detalii.

---

Vorbim despre Biblie. Ca shi carte, putzin o stiu shi eu,foarte putzin chiar de am citit-o, da cunosc cate ceva din ea prin traire directa shi personala shi de aia indraznesc sa vorbesc de ceva despre care nu cred ca oricine/oricand ar trebui s-o faca (nici eu cu o vreme in urma nu aveam nici o treaba cu Biblia...eram in paralel, dar m-am intersectat intre timp cu ea shi cu EL, AUTORUL !)

Denizel, timp nu prea am, dar dispozitzie maxima este!
Ce poate ieshi din combinatzia asta "neputintza&bunavointza" ...nu stiu, sa vedem! Tu intreaba punctual shi eu ma voi stradui sa-tzi raspund!
Bine asha?

Elena spune:

Pentru ca astazi este Vinerea neagra pentru crestinii catolici si protestanti, m-am gandit sa pun un fragment dintr-o poezie care descrie atit de bine ce s-a intamplat in urma cu mai bine de 2000 de ani, in acea zi de Vineri :

Viata

Zi de-april. Un aspru vânt leagănă smochinii.
Sus pe deal, cu chip ciudat, supt de priveghere,
iată-L tintuit pe lemn, Omul de durere,
Om deprins cu suferinti... Vai, întoarce-ti fatza!
Nu-L privi, că te-nfiori! I se stinge viata.
Numai sânge. Numai răni. Ce păcate grele
L-au adus între tâlhari? Ce blestem să spele?
Împrejur cei întelepti Îl lovesc cu gluma:
-S-a-ncrezut în Dumnezeu... Să coboare-acuma!
Unul din tâlhari, rânjind, s-a întors să-I spuie:
-Dacă esti Mesia Tu, smulge-ne din cuie!
Celălalt se-ncruntă trist: Nu te prinde teama?
Pentru câte-am făptuit drept e să dăm seama.
Dar acesta, fără vină, toate le îndură.
Si-ntorcând către Isus ochii lui de zgură:
-Doamne, când vei fi-mpărat, să-Ti aduci aminte.
De-oi fi tărână în grădini, de-oi fi colb fierbinte,
să mă chemi să-Ti văd si eu zilele senine...
Si-a răspuns Isus: -Vei fi... azi... în Rai cu Mine!

Numai tu, sărman tâlhar, vezi lumina sfântă?
tu, opaitul ce s-a stins, trestia cea frântă?
Cum? N-o văd cei priceputi? Doctorii? Soborul?
Preoti, nu vedeti în El Răscumpărătorul?
Când Avram a scos cutitul fiul spre-a-şi străpunge,
Domnul l-a oprit: „Destul! Nu-l lovi! Ajunge!“
Azi, când Domnul pentru noi Fiul Îsi jertfeste,
nu se-naltă nici un glas dintre noi: „Opreste!“?
Vai! Acel ce ne-a creat să ne poarte vina?
Orbi, voi nu strigati: „Destul! El ne-a dat lumina!“
Voi, leprosi, ati si uitat trupul plin de sânge?

Dacă voi nu veti striga, pietrele vor plânge,
paturile-n care, tristi, au zăcut ologii,
colbu-n care care-L asteptau orbii sinagogii,
cârjele rămase-n drum, pestii din pustie,
giulgiurile ce-au rămas goale în sicrie!
Cum? Să moară chiar Isus? El, Cel fără pată.
Dar a mai iubit ca El cineva vreodată?
Pe-al cui piept si-au mai plecat tâmpla ucenicii?
Cui I-au pus vesminte-n drum, despoind finicii?
Cui Maria I-a jertfit lacrimi la picioare?
Înfioară-te, pământ! Stinge-ti raza, soare!

Cinste jertfei lui Isus! El S-a dat ca plată!
Prin credintă-n El, acum, Viata-i câstigată!
Mii de îngeri spre Isus îsi apleacă zborul:
„Aleluia! A învins Mielul, Salvatorul!“

(Costache Ioanid)

_

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)

Elena spune:

Pentru toti catolicii si protestantii care sarbatoresc astazi Pastele va doresc : Lumina in suflete de la Hristos Cel Inviat !

El a venit pe acest pamant sa ne slujeasca noua, oamenilor si ma intreb oare e 'corect' sa spunem ca noi 'ii slujim lui Dumnezeu" (in orice fel ar fi acesta) ? eu am ajuns la concluzia ca ne cam inselam atunci cand credem ca ii slujim in vreun fel lui Dumnezeu atunci cand facem vreo milostenie sau fapte bune sau postim sau orice altceva ! pentru ca de fapt El a venit sa ne slujeasca noua, El a venit sa ne spele noua picioarele, nu noi Lui !! El, Hristosul, Dumnezeu cel Intrupat a venit sa aduca mangaiere si vindecare si mantuire si Putere de a ne schimba si a starpi raul din noi !!!
Atunci cand suntem buni, cand acordam iertare sau avem empatie pentru altii, atunci cand facem o milostenie, pentru El o facem oare ? Nicidecum, ci pentru noi.....noi suntem de fapt beneficiarii faptelor bune pe care le facem, pentru ca sufletelor noastre le aducem vindecare si echilibru si armonie atunci cand ne alaturam Binelui. Are El oare nevoie de milosteniile noastre, are Creatorul nostru nevoie de faptele noastre bune, ii aduc ele vreun 'folos' Lui ? Nicidecum.
Bucuria Lui este sa ne ajute si sa ne vada ca am invins raul si pacatul din noi, iar cei care reusesc sa duca 'lupta cea buna' pana la capat vor fi in Cer chiar mai presus de ingeri (fapturi ceresti superioare omului, dar care au si ei au liber arbitru si pot gresi).

Multa, multa Bucurie in Domnul urez tututor crestinilor !!!

_

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)