x

Nadia1976 spune:

quote:

---

Originally posted by zanazanelor

Vor ramane niste probleme destul de serioase care vor trebui rezolvate:

1. Cum vom rezolva vesnicele dispute legate de casa?
2. Cum vom rezolva vesnicele nemultumiri ale mele datorita faptului ca bea?

Pe mine ma macina aceste intrebari si tare mult as aprecia orice sfat din partea voastra...

---

Incerc si eu sa-ti raspund; La problema nr. 1, casa: de ce nu incerci sa-i pui problema altfel: e o caruta de bani sa schimbi casa pe numele amandurora, bani cu care puteti face altceva, de ex. sa plecati intr-o excursie romantica, doar voi doi; explica-i, frumos si dragastos ca ce-i al tau e si al lui si invers, asa cum ar si trebui sa fie intr-o casnicie, ca nu conteaza numele cui e in acte, ca el e sotul tau si aia e casa lui, in aceeasi masura ca si a ta (indiferent de ce crezi tu cu adevarat);
Problema nr. 2, obisnuinta lui sa bea: explica-i ca pe tine te deranjeaza, ca tu il vrei treaz si cu mintea limpede 24h/zi, ca iti faci griji cand bea, ca nu vrei sa-l vada copilul baut, ca nu vrei sa se transforme, incet-incet intr-un alcoolist, ca il iubesti si de-aia iti pasa, ca vrei sa imbatraniti impreuna, nu tu cu copilul si el prin centre de dezalcoolizare. Adevarul e ca despre problema nr. 2 nu prea stiu ce sa-ti spun, ca personal nu am avut niciodata de-a face cu barbati care beau; pe tata l-am vazut "afumat" o singura data in viata mea, acum vreo 25 de ani, sotul meu bea si el bere (nu ne lipseste din casa), dar daca avem treaba nu se atinge de bere; sincer, personal nu ma deranjeaza berea sotului si nu stiu daca m-ar deranja cum as reactiona sau cum l-as convinge sa renunte;
cineva iti spunea sa-i pui tu berea pe masa, chiar daca te deranjeaza. Imi amintesc a venit odata sotul meu acasa, dupa o partida de poker cu prietenii cam ametit si mi-a cerut o bere; sincer atunci am crezut ca nu mai are nevoie de inca una, dar m-am conformat si i-am adus o bere; stii ce mi-a spus? Ca nu conteaza ca (la vremea aia nu prea aveam bani, acum suntem ok) suntem broke, ca el cand se gandeste ca vine acasa si eu il astept in pragul usii zambindu-i, chiar daca-i baut, parca toata lumea in jurul lui e mai frumoasa, si ca banii nu conteaza, ca-i facem impreuna; si i-am facut, multumesc lui Dumnezeu, si am iesit din impas. OK, ce incerc eu sa spun aici: fii langa el asa cum ai jurat: "la bine si la greu". Daca o sa urli din momentul in care intra in casa, crede-ma ca nu o sa mai vina cu drag acasa; zambeste-i, fii dragastoasa, spune-i ce te deranjeaza dar nu daca e baut, si nu pe ton de repros, ci asa, ca intr-o discutie intre 2 adulti si, mai mult, o discutie intre 2 persoane care se iubesc si care doresc o viata impreuna.


Winners don't quit; quitters don't win.

Podeanu spune:

Zinazinelor, ma bucur ca ti-am ajuns un pic la suflet. De fapt nu prea raspund de felul meu, dar aseara am simtit nevoia tocmai ca stiu cum sint eu, ca varsatoare.

Sper din tot sufletul sa va rezolvati problemele, ai vazut ca si el vrea sa ramineti impreuna? Cred ca nici unul din voi nu gasiti calea spre sufletul celuilalt.

Incerc sa-ti raspund la cele 2 intrebari.
Casa: cred ca este numai un orgoliu de-al lui sa se simta cumva inclus,nu cred nici o clipa ca de asta te-a luat.
Daca miine m-as desparti de sotul meu, mi-as lua copii si nimic altceva, poate ptr copii ceva. Nu as mai vrea nimic sa-mi aminteasca de el.As lua-o de la zero. (ca sunt varsatoare si mindra)
Incearca sa discuti cu el,explica-i ca este munca parintilor tai si poate chiar lor nu le-ar conveni. Dar tu ai spus ca vrei teren, canalizati-va pe asta. Stringe-ti bani impreuna ptr altceva, care sa fie la amindoi.Si mai explica-i ca deja a-ti ajuns la prea multe discutii din cauza casei si nu se merita.

Bautura:inteleg ca e mai mereu plecat nu? banuiesc ca nu bea unde se duce, tu esti nemultumita de cum e acasa. Tu bei ceva vreodata? E ceva ce va place la amindoi?
Asteapta-l pregatita cu ceva (dar nu in cantitati mari)beti impreuna si apoi spune-i mai in gluma mai in serios ca ai alte planuri mai "indraznete" ptr el si ca nu vrei ca bautura sa-l distraga de la surpriza ta. Apropie-te dragastoasa, sterge-ti din minte supararea si incercati sa va iubiti ca la inceput.
Vezi daca merge asa, nu cred ca te va da la o parte sa-si ia sticla de bere.


Eram tineri amindoi (26 ani),prieteni, si el facea curse spre Sibiu.Venea frint din cursa, bea o bere si adormea instantaneu.La insistenta unei prietene,care cu stupoare a aflat ca eu nu aveam nici un compleu sexi in casa, m-am dus si mi-am luat unul, care mie personal mi se parea extraordinar de deochiat.

Seara m-am asezat in bratele lui, era obosit , nebarbierit si i-am spus ca am o surpriza ptr el.M-am imbracat in camera si mi-era rusine sa ies...intr-un final am iesit ca mi-era ca adoarme pe fotoliu. A fost f incintat, si i-a trecut ca prin minune oboseala.
Mai am si acum costumul, intre timp mi-am mai luat citeva.

Lupta ptr casnicia voastra, peste ani vei vedea ca a meritat. Nu te gandi ca daca divortezi, va suferi dupa ceea ce a avut si se va intoarce in genunchi. Odata raul facut e greu sa dai timpul inapoi.

Mult succes.



Dana si gemenii
Voiculestii

daniela_b spune:

zanazanelor, va ginditi prea mult la casa ( aparatament sau ce-o fi..), si tu si el...dar mai ales tu!
S-a gindit "imediat"! Asta te framinta? da-o incolo de casa, daca vrei sa te lamuresti si ai curaj sa afli ce e dincolo de el, fa-i un cadou de ziua lui, da-i jumate sau toata si te vei linisti...decit o mie de ani in suspans mai bine taie coada pisicii in trei secunde, in acest fel te vei lamuri intr-o saptamina sau doua...Nu te mai feaminta! Nimeni n-o sa-ti dea inapoi neuronii aia care mor gramada din cauza stresului. Ia-o ca pe o investitie pe termen lung: creierul tau bine conservat si limpede...

Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii

dyadya spune:

zanazanelor, am si eu o intrebare, si daca ai raspuns deja dar n-am fost eu pe faza, imi cer scuze: cum ramane cu declaratia lui ca nu te mai iubeste? Adica vad ca tu te indrepti din ce in ce mai mult spre o remediere a situatiei, el iti acorda tot suportul ca totul sa fie bine, dar tu l-ai intrebat daca te mai iubeste sau nu? Imi veni intrebarea asta in minte cand am vazut ca multe fete iti spun ca el poate se simte lezat de vorbe pe care le arunci tu la nervi si de-aia reactioneaza pe termen lung. Tu, pe de alta parte, te mandresti ca-ti trece repede supararea dupa o cearta. Si tutusi, cand sotul tau iti spune in fata ca nu te mai iubeste, nu cred ca poate sa-ti treaca atat de repede. Chiar daca a spus-o la manie. Pai ce vorbe-s astea?
Eu inainte sa-l intreb daca vrea sa lupte pt casnicia asta l-as fi intrebat de ce vrea sa lupte. La tine mi-e clar: indiferent ca recunosti sau nu, inca il iubesti si treaba cu divortul e mai mult un fel de "bate saua sa priceapa iapa". Dar el unde se situeaza in dorinta asta de reconciliere dupa ce ti-a spus raspicat ca nu te mai iubeste? A retractat? Te-a convins? L-ai intrebat de ce ti-a spus asta daca nu-i adevarat?


Diverse pentru nunta

vikinga spune:

Mai zina, ce-ar fi daca te-ai apuca de munca? Asa poate nu ai mai fi fixata pe problemele astea. sa stii ca o femeie care a fost foarte activa inainte de copil, resimte maternitatea si statul acasa cam greu. Adica se concentreaza pe alte aspecte si de cele mai multe ori nu tocmai cele mai bune, si ii da acolo cu lupte. Daca nu esti pregatita sa faci cu inima impacata nici unul din pasi, adica divortz sau casnicie fericita, atunci schimba altceva. Nu stiu, poate e o idee munca. Mai iesi, mai ai alte pe cap, nu fixatia pe prezenta sotzului, cu ce face si ce drege.Asta pt ca stiu citeva cazuri asemanatoare.Vikinga& micul viking Aldo(15noi2003)

turtita fermecata spune:

La modul cum vorbesti despre sotul tau(betiv), am impresia ca sufletul tau e de mult pregatit sa-si caute drum in alta parte. Intrebarea e de ce mai stai cu el? Inteleg din ce-ai scris ca nimic, nici de ordin material(casa ai...) si nici afectiv. Pentru copil? Nu e nici pe departe cea mai buna solutie, pentru ca orice bebe merita parinti sau macar un parinte linistit, cu mintea limpede si cu zambetul pe buze, iar situatia asta va macina oricum.
Si de ce sotul tau alege sa stea cu tine? Tot pentru copil, zice el. Incearca sa vorbesti cu el. Explica-i cat mai clar ca bebe simte ORICE stare existenta intre voi, chiar o privire mai urata. Si ori e laie, ori balaie! Decat o viata chinuita si pt voi si pt bebe, mai bine se vede cu copilul de cateva ori pe saptamana si toata lumea e linistita, nu?
Te simti in stare sa continui asa cine stie cata vreme? Si daca nu, ce rost mai are sa amani? Doar daca reusesti sa intelegi de ce bea sotul tau, pentru ca in mod sigur are un motiv. Oamenii care sunt multumiti de ei insisi si de viata lor isi gasesc oricand ocupatii nedistructive, deci ceva o fi...FA CEVA CU VIATA TA!
Curata-ti mintea si sufletul.

irina

iubibubi spune:

zanazanelor, nu exista vreo solutie juridica prin care casa sss sa fie trecuta pe numele fetitei voastre (fiind minora, nu stiu care este solutia, daca ea exista)? asa ai fi si tu impacata si el, cred.

Danro spune:

Nu ceda casa in nici un caz!
Iti incalci principul enuntat de tine si iti bati joc de munca parintilor tai.
Daca totusi vrei sa incerci,eventual,suma care valoreaza juma' din casa sa-ti plateasca el(din resursele voastre) si o pui intr-un cont pe numele tau.

dyadya spune:

zanazanelor, aici sunt total de acord cu tine. plus ca o astfel de actiune nu ar reprezenta nici pe departe un act de incredere, ci ar avea darul de a-i confirma ca il banuiesti de "ganduri necurate". Adica, ceva de genul: "uite cata incredere am in tine, pun casa si pe numele tau, dar da-mi banii pe ea!!!!" Pai cu ce difera asta de un act de vanzare-cumparare?! Poate o solutie ar fi cea cu trecere casei pe numele copilului, dar copilul fiind minor, trebuie probabil facut un alt act prin care unul dintre voi sa ii administreze bunurile. Si iar ajungem la o singura persoana. Daca te treci pe tine, nu se schimba practic nimic. Daca il treci pe el, ajungem de unde am plecat.
Eu tot mai cred ca singura solutie, ar fi o dicutie cu el, dar discutie pornita nu la nervi, ci cu titlul de discutie. O discutie pregatita. Adica fiecare sa aiba un timp de gandire, sa-si pregateasca argumentele, intrebarile, temerile etc si apoi, fara nervi, fara scantei sa discutati ca doi oameni maturi toata situatia. Si poate asa afli si ce anume il inversuneaza pe el in situatia asta cu casa. Poate afli ca el are un sentiment de nesiguranta generat de ceva ce tu nici nu ai luat in seama la mom respectiv. Poate afli ca sentimentul asta isi are radacinile in cu totul alte probleme, si nu are leg cu tine, dar tu esti cea care suporta consecintele. Spui ca parintii lui sunt cum sunt. Poate ca toata copilaria lui a trai sub semnul lui "vindem casa ca nu ne mai descurcam" Poate asta i-a generat un constant sentiment de insecuritate: daca ramanem pe drumuri? Si poate ca-l macina ca nici acum nu e in siguranta. In mintea lui nu e in siguranta, dar cand tu ii mai si spui punctual ca asta e casa ta.... Nu stiu poate aberez, dar daca oi avea un pic de dreptate, sa stii ca nu vei ajunge la o astfel de marturisire din partea lui, decat cu foarte mult tact, calm si dandu-i impresia de siguranta. Nimeni nu o sa recunosca la 30 de ani ca toata viata a trait cu teama de a nu ramane pe drumuri si ca acum simte la fel, si nu o sa recunoasca asta intr-o cearta. Tb sa-l aduci in punctul destainuirilor, al apropierii dintre voi, ca sa afli daca nu cumva toata aceasta situatie este inradacinata in mintea lui din motive mult mai grave decat faptul ca sta in casa ta.

Diverse pentru nunta

Edessa spune:

...Nasol momentul.
...Curaj mult!
...Poate o fi un semnal de alarma sa se trezeasca? Sau poate nu...
Iti doresc sa iti iasa asa cum vrei tu si cum va fi cel mai bine pentru tine!