Casatoriile interetnice

cipcipcip spune:

Adela20. In afara de "proverbul" "cauta-ti petecul in gunoiul tau" care mi se pare oribil (eu una nu l-am auzit niciodata) mi se pare normal faptul ca atunci cind te casatoresti cu un om de alta nationalitate si te si muti in alta tara, ca trebuie sa fi pregatita ca lumea are alte obiceiuri care difera de ale tale, alta cultura, alt mod de gindire etc. Mi se pare un semn de inteligenta sa poti renunta la unele din obiceiuri si a te adapta la mediul nou in care te afli. Eu am schimbat mai multe tari si de fiecare data am "adoptat" obiceiurile locului. De exemplu, aici in Portugalia pup pe toata lumea pe obraji, indiferent daca imi convine sau nu, respect regulile lor si obiceiurile lor etc. Si nici eu nu i-am pus cercei fetitei pentru ca si aici e considerat urit, dar nu m-a deranjat asta.


Dar daca partenerul se asteapta ca tu sa te schimbi complet si sa devii "grecoaica" in cazul tau, asta e exagerat si tind sa cred ca asta nu se datoreaza faptului ca are alta nationalitate decit tine, ci caracterului. Probabil daca era roman ar fi hotarit totul in casa si ar fi trebuit ca totul sa fie cum vrea el. Si familia sotului trebuie sa respecte ca tu ai alta origine si vrei sa faci diferit anumite lucruri care sint importante pentru tine. Nu e drept ca numai unul sa se schimbe complet dupa cerintele celuilalt. Cum ar fi ca tu sa vii cu pretentii ca el sau familia lui sa adopte anumite obiceiuri romanesti?
Cipcipcip si bebe Julia 4 august 2005

nadyana spune:

Si eu am vazut cateva casnicii chiar reusite intre doua persoane de nationalitati diferite.

AB spune:

Mda.. daca nu e acceptare de chestii noi de ambele parti e jale.
Daca e...macar un numar bun de ani te poate surprinde mereu ceva nou. Si ideea e sa fii surprinsa placut. Nici mandra mea n-are cercei, dar al meu mi-a zis-o foarte dragut punand accentul pe faptul ca la cum se joaca dracusorii la gradi si cat de lejer supravegheati sunt... mai ajungem si sa reparam urechile copilei.

Andreea Abushsor Aburit

Lately, I'm always late, completely disorganized, and usually a mess! A penny for my thoughts. A dime for my ideas.
Here's penny for your thoughts too, a nickel for your kiss, a dime if you tell me that you truly love me and my kids too.

laura_dimitris spune:

Eu nu am avut probleme legate de numele copilului. Adevarul este ca mi-a placut numele socrului meu - Dimitris - foarte mult si am acceptat cu placere traditia lor cu privire la nume. Mai frumos este acum cand sotul meu vorbeste de numele unui eventual al doilea copil ca fiind numele tatalui meu... Vasile!! Nici gand pentru mine! Mie imi place numele cumnatului meu - Kostas!
Cu caratul sacoselor l-am invatat eu - pe mama lui nu o ajuta, pe mine - da.
Mie altceva mi se pare greu.... Avem glume diferite! Rade de se prapadeste uneori la chestii care mi mi s-ar parea eventul de plans...
Si, priveste mirat cand rad eu cu sora-mea de glume care lui nu-i spun nimic amuzant!
Dar, nu stiu daca asta tine de diferenta de origini ci practic de firea mea si a lui...
Noroc ca mai gasim si glume comune....
In rest,... cred ca dragostea, intelegerea, compromisurile dintre partenerii de nationalitati diferite conteaza la fel de mult ca si cei de aceeasi nationalitate!!

Laura mama lui Dimitrakis

apsara spune:

Din punctul nostru de vedere, casatoria interetnica e o alianta intre doua culturi, asta inseamna de doua ori mai bogata la nivel culinar, de obiceiuri si traditii. Diferentele care exista le-am acceptat ca un surplus, un castig personal. Noi ne-am casatorit doar civil, religia nu are ce cauta intre noi, la nivel de familie ci doar ca element sufletesc al fiecaruia dintre noi (oricum nici unul dintre noi nu e atat de ortodox sau atat de catolic incat sa incerce sa-i impuna celuilalt respectarea obiceiurilor lui). Sarbatorirea Pastelui de doua ori e perfect normala, cand vom avea copii ei vor fi jumatate spanioli, jumatate romani (jumatatea spaniola va fi mai mare ce-i drept pt. ca traim in Spania), vor vorbi cel putin trei limbi (romana si cele doua limbi din Galicia), vor purta si numele meu de familie pentru ca asta e obiceiul locului. In fine, ideea e ca secretul unei casnicii mixte, din punctul meu de vedere, evident, e sa-l accepti pe celalalt in totalitate, cu obiceiurile, credintele, toanele lui, sa te bucuri de posibilitatea de a invata o noua cultura, sa nu incerci sa demonstrezi ca adevarurile tale culturale sunt mai adevarate decat ale celuilalt, si fara indoiala dragoste, intelegere, comunicare.

apsara

Aldebaran spune:

Am 8 ani de cand sunt casatorita cu un grec si n-am regretat nici o secunda. E adevarat ca sotul meu nu prea da 2 bani pe traditie si cam non-conformist dar si de asta il iubesc
Nu m-a lasat niciodata sa car nimic oricat de greu sau usor era acel ceva iar numele baieteluilui nostru l-am ales impreuna, eu vroiam nume grecesc ca aici va trai puiul nostru, insa sunt taaare mofturoasa cu numele grecesti de baieti, pur si simplu nu imi plac. Soacra-mea a cam strambat din nas ca nu e numele bunicului(decedat) insa pe noi nu prea ne intereseaza parerea ei.
In concluzie eu sunt fericita pt. un sot cu care ma inteleg perfect si nu-mi pasa ca e grec asa cum nu mi-ar fi pasat daca era roman.

Corina, mami de leutz blond si bb Aris (12.08.2005)
http://photos.yahoo.com/corinastp

Carolyne spune:

Cateodata dragostea chiar orbeste
Am citit recent, dar nici sa ma pici cu ceara nu-mi amintesc unde, ca o femeie din Belgia, Olanda parca, in fine o tara europeana, si-a lasat super job, casa, rude, iubit, si a plecat in...Africa. Ea fusese acolo de cateva ori si cunoscuse in nu-s ce trib viitoarea mare dragoste. Urmarea? Si-a lasat viata europeana in urma si s-a mutat in tribul respectiv, se trezea dis de dimineata, mulgea vaca, dormea la cort, etc , etc...viata si conditii de trib in Africa. A nascut si o fetita, iar dupa cativa ani sotul a devenit si gelos si alcoolic, asa ca a divortat de sot si s-a reintors in Europa. A spus ca nu regreta nimic, ca este pur si simplu experienta ei de viata.
Ei ce mai ziceti de asa ... casatorie interetnica???

Dincolo de exemplele date de noi cred ca mariajul este efectiv o loterie. Ca poti sa-l cunosti si de la gradinita, daca nu-i sa fie, nu este si gata. Si la fel de bine te poti casatori si dupa o luna si sa ai o casatorie fericita indiferent de nationalitatea ori cetatenia consortului.
Personal admir cuplurile mixte, asa cum au spus multe fete, inveti multe din cultura celuilalt si te imbogatesti sufleteste.

Multa fericire va doresc,

Carolyne si bobocelul Veronica

Porumbita spune:

quote:

---

Originally posted by Carolyne

Cateodata dragostea chiar orbeste
Am citit recent, dar nici sa ma pici cu ceara nu-mi amintesc unde, ca o femeie din Belgia, Olanda parca, in fine o tara europeana, si-a lasat super job, casa, rude, iubit, si a plecat in...Africa. Ea fusese acolo de cateva ori si cunoscuse in nu-s ce trib viitoarea mare dragoste. Urmarea? Si-a lasat viata europeana in urma si s-a mutat in tribul respectiv, se trezea dis de dimineata, mulgea vaca, dormea la cort, etc , etc...viata si conditii de trib in Africa. A nascut si o fetita, iar dupa cativa ani sotul a devenit si gelos si alcoolic, asa ca a divortat de sot si s-a reintors in Europa. A spus ca nu regreta nimic, ca este pur si simplu experienta ei de viata.
Ei ce mai ziceti de asa ... casatorie interetnica???

Carolyne si bobocelul Veronica

---

pe tipa o cheama Corinne Hofmann si cartea ei se numeste Indragostita de un masai; sincer tipa mie mi se pare ca e.... : (n-am rabdare sa caut un emoticon mai "nebun"); si cred si eu ca nu regreata pt ca altfel nu ar vinde cartea; scrie-o pe a doua si vinde drepturile pt filmare...

mariana_1976 spune:

Adela,
Si eu am auzit de obiceiul cu botezul si numele copilului la greci.
Noi am dat copiilor atit nume romanesti cit si suedeze,pentru ca am dorit ca si rudele din Romania sa le poata pronunta corect.
Daca mi s-ar fi impus numele,as fi facut un compromis cu 2 prenume si i-as fi strigat pe numele care mi-ar fi placut.

Sunt foarte fericita pentru alegerea facuta de a ma casatori la 20 de ani desi familia mea a fost impotriva.(familia lui e foarte numeroasa si chiar mai de treaba decit a mea)

Atunci cind ne alegem parteneri de alta etnie cred ca amindoi suntem constienti ca exista niste diferente culturale.Respectul reciproc,lipsa de prejudecati si mai ales dragostea sunt cei mai buni aliati impotriva problemelor ce ar putea rezulta.

In Suedia statisticile arata ca divorturile intre parteneri de etnii diferite sunt mai frecvente decit cele intre parteneri de aceesi etnie.

Desi nici nu mi-ar fi trecut prin cap sa-i cer asa ceva,sotul meu a inceput sa invete romaneste,din proprie initiativa a "preluat" niste obiceiuri romanesti care i-au placut lui mai mult...Este un tata si un sot minunat pe care nici nu stiu daca-l merit...

M-am inteles cu el mult mai bine decit cu prietenul roman pe care l-am avut 2 ani inainte de a ma casatori.Asa ca...nu etnia ci CALITATEA UMANA conteaza.

numai bine

Mariana
mama Monicai(1998) a lui Matei(2001) si a lui Markus(2006)

Criss75 spune:

pe tipa o cheama Corinne Hofmann si cartea ei se numeste Indragostita de un masai; sincer tipa mie mi se pare ca e.... : (n-am rabdare sa caut un emoticon mai "nebun"); si cred si eu ca nu regreata pt ca altfel nu ar vinde cartea; scrie-o pe a doua si vinde drepturile pt filmare...
[/quote]

Cred ca aceasta femeie e cel mai bun exemplu ca in dragoste nu conteaza chiar nimic in afara de omul iubit. Am vazut-o pe Corinne Hofmann intamplator (pentru ca de obicei nu ma uit) la emisiunea Andreei Marin, candva inainte de craciun, venise in Romania si povestea despre experienta pe care a trait-o in tribul din Kenya. Am vazut si imagini, inclusiv de la nunta ei. Ce sa spun, dragostea e oarba! Insa cred ca totusi s-au intrecut unele limite, dar pana la urma fiecare e liber sa aleaga cum sa traiasca si pe cine sa iubeasca.