Casatoriile interetnice
Raspunsuri - Pagina 3
Mik spune:
Adela e bine ca stii sa alegi intre ceea ce e important si ceea ce nu e. In toate casatoriile se fac compromisuri, chiar daca tinerii insuratei sunt din acelasi sat.
Pentru prenumele fetitei, eu zic sa accepti prenumele soacrei daca nu e unul ridicol. Spun asta, caci pentru copilul tau va fi un semnal clar de integrare, atit in familia de pe partea sotului, cit si in societate. Nu mai zic ca soacrei ii va face o imensa placere si inca o bariera va cadea.
Sa-ti mai spun ca daca avem obiceiul sa ne numim copilasii : motanel, papusa, broscutza si alte denumiri ridicole, prenumele care nu prea iti place il vei transforma in diminutive sau il vei uita.
Mik.
hannen spune:
Criss75,eu n-as considera un arab care maninca porc "destupat la minte".Asta inseamna ca cei care nu maninca sunt prosti?
Eu il numesc ignorant
Adela20, nu inteleg pe prietena ta a carei piatra de poticnire a fost baticul.Acesta mi se pare un compromis.Si totusi zici ca nu-l mai lasa nici cind vine la parinti,dar totusi cere sorici
Eu astfel de compromisuri nu as face,nu stiu cum sa explic dar e vorba de mine...parca e prea mult sa ma schimb eu ,sa schimb ceea ce sunt din dragoste pt. el.Adica din dragoste pt. el a inceput sa poarte batic?Cred ca si pt. mine ar fi fost o stinca,nu o piatra
Eu cred ca trebuie sa ne acceptam asa cum suntem ,cu bune ,cu rele .Sa invatam sa ne cunoastem si sa ne respectam ,dar nu-i poti cere unui om sa se schimbe pt. tine.Poate sunt prea obosita si de aici incoerenta.
Totusi sper ca nu din dragoste pt.el poarta batic si ca nu mai cere sorici cind se duce acasa
O seara faina va doresc,eu fug la nani
-------------------------------------------
EL v-a orinduit voua religia pe care i-a prescris-o lui Noe,pe care ti-am revelat-o tie si am prescris-o pentru Avraam,Moise si Iisus:"Intemeiati religia si nu despartiti intru ea!"Li se pare prea mare politeistilor aceea la care tu ii chemi.Allah ii alege (pt. aceasta)pe aceea pe care EL voieste si ii calauzeste catre EL pe aceia care se caiesc.
(Coran 42:13)
lena spune:
Fetelor cat de mult credetzi ca se poate lasa de la voi in dragoste pentru a face un compromis, astfel incat sa nu pierzi nici dragostea, dar nici propria ta identitate...am o prietena care s-a indragostit recent de un baiat, jumatate marocan-jumatate francez...la inceput pana s-a indragostit de el, totul era ca din "o mie si una de nopti" precizez ca el i-a spus de la inceput ca a fost crescut doar de mama lui si este protestant si nu musulman, lucru care pe ea ar fi facut-o sa dea inapoi, fiind catolica practicanta si nevoind sa se converteasca, sau sa traiasca in alta tzara decat Frantza...totul bine si frumos, dar acum dupa jumatate de an, desi relatia lor a daunat mult prietenilor, care au parasit-o incetul cu incetul, familiei care l-a respins de la bun inceput...se vede nevoita a adopta alte obiceiuri, si sufera infiorator pentru ca isi da seama ca undeva se va produce o ruptura, mai devreme sau mai tarziu...dupa cum v-am zis nu este musulman, dar cu toate astea au inceput diferite restrictii, ea lucreaza in management undeva sus la o firma internationala si are tot timpul delegatii in Statele Unite...a inceput cu gelozia, este un pic obsedat, o controleaza la sange, nu vrea sa o lase sa plece cu jobul in calatorii, ca sigur va intalni pe altcineva, ca sigur colegii ii baga in cap sa se desparta de el, ca este jumatate marocan...plus ca atuncic and a venit vorba de casatorie, e a a zis ca nu-si schimba numele ei de familie cu al lui si de aici scandal ca ei ii e rusine cu numele lui de familie arab...a inceput sa spuna ca nu se simte bine in Frantza ca e considerat arab si atat si incetul cu incetul a inceput sa-si schimbe comportamentul...bine, cum v-am zis ea e indragostita lulea de el, dar in acelasi timp nu poate sa dea cu piciorul familiei, jobului, si mai ales libertatii ei care incepe sa-i fie ingradita.
grea dilema pentru ea, caci sufera mult si totusi nu exista o cale de intelegere??
matildasep spune:
quote:
Originally posted by fatima
eu una sunt o persoana foarte open-minded, inteleg si accept diversitate culturala, de opinii, etc. si nici nu sunt habotnica in privinta religiei.dar din experienta va spun ca nu as putea niciodata sa ma casatoresc cu un arab, sau mai bine spus, cu un musulman. oricat l-as iubi. si asta doar din cauza Craciunului. si nu din pricina implicatiilor religioase, ci strict pragmatice.sau mai bine zis, culinare. Pai cum sa gatesc eu sarmalute si carnaciori si piftiuta si caltabosi sa ma inchid in baie sa mananc singura? ca e "haram"! alcool, femei, nerespectarea ramadanului - mai calca ei pe alaturi, dar nici cel mai destupat la minte arab nu va accepta sau recunoaste ca porcul e un aliment foarte foarte gustos!!!
Eu, sunt casatorita cu un turc, deci musulman, si vreau sa spun ca nu am renuntat sa facem Craciunul sau Pastele , nu este de-acord sa mancam porc, si nici nu sunt mare mancatoare de carne de porc, dar de cate ori am pofta sa mananc mititei si sa beau o bere, de ex, nu-mi interzice, chiar daca el nu mananca porc si nici nu bea alcool.
Deci, depinde de la om la om, asa poate fi si intre persoanele de aceasi nationalitate.
Criss75 spune:
[quote]Originally posted by hannen
Criss75,eu n-as considera un arab care maninca porc "destupat la minte".Asta inseamna ca cei care nu maninca sunt prosti?
Eu il numesc ignorant
HANNEN, cred ca m-ai inteles gresit. Eu de fapt am citat-o pe Fatima, care spunea ca nici cel mai destupat la minte arab, nu ar admite ca porcul este un aliment gustos.
Nu vreau sa jignesc pe nimeni, departe de mine gandul. Eu am un prieten drag, care este musulman, arab din Tunisia. El consuma carne de porc de cate ori vine in Romania. Acum, musulmanii din Tunisia nu sunt atat de fundamentalisti, acolo se vede clar influenta franceza, de fapt ei au fost colonie franceza. Acolo femeile nu poarta vesmintele traditionale pe care le imbraca femeile arabe si au o gandire foarte europeana.
hannen spune:
Criss,poate ca n-am inteles dar cu siguranta n-am sa-l consider nici destupat la minte si nici n-am sa respect mai mult femeile alea cu "gindirea mai europeana" in defavoarea celor care poarta abaya.
Asta nu este un criteriu de a cuantifica inteligenta nimanui.Fiecare popor,natie,religie ,are ceva specific,traditional...etc.
De ce sa consider pe unul care-si respecta valorile incuiat la minte,pe cind pe cel care le arunca deoparte "open minded"??
Lena,vorbesti de parca aceste "caracteristici" gen gelozie,interdictii,controlul si obsesia pt. o persoana sunt tipic ,exclusiv ale barbatilor musulmani.
Asta este o prejudecata .Sa nu te superi ca iti zic si dupa cum vezi exemplul pe care pui accentul canu e musulman o arata.
Si mai sunt milioane de exemple care pot dovedi ca am dreptate,dar e o chestie asa nasoala sa te lovesti mereu de prejudecati.
-------------------------------------------
EL v-a orinduit voua religia pe care i-a prescris-o lui Noe,pe care ti-am revelat-o tie si am prescris-o pentru Avraam,Moise si Iisus:"Intemeiati religia si nu despartiti intru ea!"Li se pare prea mare politeistilor aceea la care tu ii chemi.Allah ii alege (pt. aceasta)pe aceea pe care EL voieste si ii calauzeste catre EL pe aceia care se caiesc.
(Coran 42:13)
enn spune:
Draga Adela,
asa cum ai spus-o si tu, eu nu cred ca problema ta tine de diferente culturale, ci mai degraba de atitudinea socrilor. Prietena mea grecoaica si sotul ei, tot grec, n-au vrut sa-i puna fetitei lor numele bunicii, Niki, pe motiv ca-i demodat si au hotarit s-o numeasca Hristina. Doamna Niki bineīnteles ca s-a suparat, dar cu timpul i-a trecut supararea si fetita Hristina a ramas.
Din moment ce tu ai acceptat punctul lor de vedere īn legatura cu numele baiatului, īn mod normal si ei ar trebui sa fie mai concilianti īn cazul fetitei. Ar fi oare dispusi sa accepte un prenume grecesc, altul decit cel al soacrei? Chiar daca nu le plac prenumele "moderne", ca de ex. Stella, īmpotriva unuia clasic, cum ar fi Irina sau Ioan(n)a, n-ar trebui sa aiba obiectii. Si inca ceva: sotul tau cum se raporteaza la situatie?
Filakia
Criss75 spune:
lena, de multe ori familia, parintii nu sunt de acord cu alegerile pe care le facem. Eu nu zic ca nu trebuie sa ascultam parerea lor, dar asta nu inseamna ca vor decide ei in locul nostru. Adica, daca prietena ta e indragostita, cred ca ar trebui sa-si asculte inima. Si nu vad de ce s-ar lovi de lucruri minore cum este schimbarea numelui dupa casatorie. Insa, inca ceva foarte important, daca iubitul ei este excesiv de gelos si posesiv, asta nu e semn bun. Poate fi foarte greu sa traiesti cu un astfel de barbat care iti face mereu scene de gelozie fara motiv, asta e lipsa de incredere in omul de langa tine. Se spune ca barbatii arabi sunt gelosi si posesivi, insa eu nu cred ca asta este o caracteristica a lor. Dimpotriva, prietenul meu este foarte cald, foarte protector si la fel sunt toti arabii pe care ii cunosc eu. Cred ca difera de la om la om.
http://pg.photos.yahoo.com/ph/br_cristina30/album?.dir=3fe9&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//photos.yahoo.com/ph//my_photos
adela20 spune:
In orice casnicie se fac compromisuri, fie ea interetnica sau de aceeasi etnie. Asta e clar. Ideea e ca nu trebuie sa le faci pana la anularea personalitatii....la pierderea identitatii. De multe ori, din dragoste oarba le faci dar pana la urma cred ca vine si acel moment de "trezire" in care nu te mai regasesti, si constati ca ai lasat prea multe de la tine.
Asa cum am mai spus, totul e sa existe RESPECTUL RECIPROC. Asa ca Lena, cred ca cineva trebuie sa o trezeasca si sa faca o balanta a situatiei in care se afla. Gelozia mi se pare o boala crunta. E fireasca pana la o limita, ne "gadila" uneori orgoliul dar nu trebuie dusa la extrem.
Cat despe "problemuta" mea, ENN, ai punctat bine, e vorba si de soacra-mea. Eu nu voi accepta numele ei sub nici o forma(Athanasia).Am acceptat ca numele primului copil sa fie al bunicului, consider ca am si eu dreptul de a decide acum. Eu am propus Alexandra pentru ca exista si la greci si la noi. Sotului insa nu-i place acest nume dar nici nu vine cu alta propunere si amana discutia. Mai astept....
enn spune:
Adela, mie propunerea ta mi se pare absolut acceptabila, dar daca sotul nu te sprijina si nu ai nici alti aliati (de ex. cumnata, viitorii nasi de botez), nu va fi usor.....
Si īnca o īntrebare: soacra ta tine īntr-adevar la traditii sau vrea doar sa-si impuna autoritatea fata de tine? Īn cazul prietenilor mei, argumentul sotului a fost ca el nu e dispus sa se certe cu sotia, doar pentru a-i da mamei lui un motiv īn plus " sa se dea mare īn ochii vecinelor". Asta pentru ca doamna respectiva are vederi de stinga si nu insista de dragul traditiilor, ci de teama sa nu-i scada prestigiul social pentru c-a cedat īn fata norei.
Oricum, īti doresc rabdare si intelepciune!