Casatoriile interetnice

Cred ca multe fete care s-au casatorit cu straini au trait experiente in care si-au amintit de proverbul "cauta-ti peticul in gunoiul tau". Suna cam dur, dar asta e realitatea. Ma refer doar la chestii care tin de traditia, de cultura poprului din care provine partenerul.Desigur, in momentul in care am spus acel "da" solemn, ne-am sumat si aceasta raspundere, de a-ti accepta sotul si tot ceea ce tine de lumea in care s-a nascut si a crescut.
De exemplu, in Grecia copiii se boteaza dupa varsta de un an si pana atunci, in certificatul de nastere exista doar o liniuta in dreptul numelui. Pentru mine a fost socant acest lucru. Inca de cand eram insarcinata mi-am tot dorit sa-mi alint burtica si sa-mi strig copilul pe nume, dar acest lucru nu a fost posibil.
La fetite nu se fac gauri in urechi, "ca doar nu suntem tigani" Aceasta replica am considerat ca e doar opinia sotului meu, dar spre stupoarea mea aceeasi replica au primit-o alte doua fete casatorite cu greci.
Un alt obicei care pe mine ma enerveaza e acela de a pune copiilor numele bunicilor, si tin foarte mult la aceasta chestie.Am auzit multe cazuri in care s-a ajuns la divort din aceasta cauza, fiecare tinand mortis sa puna numele parintilor sai.
Am sa mai revin cu alte exemple.

michelle7 spune:

ce bine ca nu m-a vrut nici un grec. pai grecoaicele nu poarta cercei ? ( ce ma doare pe mine care n-am purtat cercei de vreo 10 ani ). apropo de grecia. e adevarat ca femeile poarta plase grele de la piata spre casa si barbatii nu le ajuta ? mi-a spus o amica ca soacra-sa grecoaica ) sustine ca tine de mandria femeii sa-si care singura plasele .

mamaluidavid spune:

Da,intr-adevar nu e foarte usor,dar nici imposibil.
Noi cel putin am invatat sa facem amandoi compromisuri.Adica faptul ca eu locuiesc in tara lui nu a insemnat ca a trebuit sa ma schimb radical si sa devin peste noapte japoneza.
Eu sunt diferita,am fost crescuta diferit,normal ca fac lucrurile diferit si el a acceptat si inteles acest lucru.
La fel si eu.Cateodata scoate niste chestii din gura de raman socata ,la fel eu il sochez pe el de multe ori cu modul in care fac ceva.
Dar noua ni se pare interesant si mereu sotul meu imi spune cat e de fericit cu mine si ca in fiecare zi invata ceva nou. La fel si eu.
Cu numele la copii. I-am pus copilului 2 nume. Unul japonez si unul roman,mi se pare normal.
Desi numele romanesc nu este trecut in acte,doar cel japonez(am vrut sa fie cat mai "japonez" cand va merge la gradi,scoala in plus e greu aici cu 2 nume,eu a trebuit sa renunt la unul pentru ca nu incapea pe cartea de credit,alien card,etc) dar asta a fost ideea mea si nu ma impiedica faptul ca nu scrie in acte David sa il strig asa,de fapt David e numele crestin,numele de botez.
Nici aici nu se fac gauri in urechi la fetitze,aici chiar nu e voie la scoala cu cereci in urechi insa sotul meu a spus ca e decizia mea daca vom avea o fetitza daca o sa ii facem gauri in urechi,stiind ca la noi se fac inca de cand sunt bebei.
Hai ca nu e chiar asa greu,chiar daca ati fi amandoi romani tot ar exista diferentze de opinie,importtant e sa comunicati!
Succes!


Stefania 14+ si David(24 dec 2004)

www.babiesonline.com/babies/b/bebenr2/" target="_blank">bebe din burtica

Elise spune:

cred ca si 2 oameni care provin din aceeasi tara, acelasi orash, aceeasi comunitate sint diferiti.
Cu atit mai mult oameni care au culturi diferite, religii diferite si sisteme de valori diferite.

Totul tine de capacitate fiecaruia de adaptare si de intelegere a diversitatii.
Cit timp nici unul dintre cei 2 nu bate cu punmul in masa sa zica "asa e cel mai bine, ca stiu eu!" - nu vad un inconvenient...

Ba poate fi chiar mai interesant, asa cum spunea si mamaluidavid - inveti lucruri noi, traiesti experiente inedite....

Elise

Nadia1976 spune:

Eu cred ca totul depind ede respectul reciproc dintre cei doi parteneri; sotul meu e canadian, nascut din parinti scotieni; eu sunt romanca, mama era de origine germana. Nu s-a pus vreodata problema sa nu-mi "tzin" Pastele ortodox, sau sa sarbatoresc Craciunul in stil romanesc. Incerc cat pot mai bine sa combin cele 2 stiluri de viata, al lui si al meu, astfel incat amandoi sa ne putem pastra traditiile si obiceiurile. Si el e de multe ori surprins de anumite gesturi de-ale mele, nu stiu daca le intelege 100%, dar le accepta si nu incearca sa ma impiedice in nici un fel. De ex., aici nici nu se stie de "a da de pomana", dar cand eu am cumparat, de ex., cutii de ciocolata si am dat de sufletul lui mami, nu a reactionat nici cum; m-a lasat in pace sa fac ce cred eu... ar fi multe exemple de gesturi, traditii si superstitii pe care stiu sigur ca nu le intelege, dar le respecta, ptr. ca sunt parte din traditia mea si le urmeaza, cel putin cand sunt eu de fata.


Winners don't quit; quitters don't win.

fatima spune:

eu una sunt o persoana foarte open-minded, inteleg si accept diversitate culturala, de opinii, etc. si nici nu sunt habotnica in privinta religiei.dar din experienta va spun ca nu as putea niciodata sa ma casatoresc cu un arab, sau mai bine spus, cu un musulman. oricat l-as iubi. si asta doar din cauza Craciunului. si nu din pricina implicatiilor religioase, ci strict pragmatice.sau mai bine zis, culinare. Pai cum sa gatesc eu sarmalute si carnaciori si piftiuta si caltabosi sa ma inchid in baie sa mananc singura? ca e "haram"! alcool, femei, nerespectarea ramadanului - mai calca ei pe alaturi, dar nici cel mai destupat la minte arab nu va accepta sau recunoaste ca porcul e un aliment foarte foarte gustos!!!

ingerash spune:

mie mi se pare cam aiurea faza asta cu <<cauta-ti peticul in gunoiul tau>>, uite, ai mei parinti sunt impreuna de 23 de ani si niciodata nu au avut probleme (ma rog, certuri cateodata ca in fiecare cuplu), ea e romanca (moldoveanca) si el ungur. si mama lui a facut tot posibilul sa ii desparta (tocmai pt ca mama e moldoveanca) si nu a reusit! si uite asa am aparut si eu (banateanca get-beget )& tot asa se continua povestea (sa-ti spun ce beton e ca tinem de 2 ori Pastele? )
deci? eu zic ccc ca se poate

Nu înceta niciodata sa zâmbesti, nici chiar atunci când esti trist, pentru cã nu se stie cine se poate îndragosti de zâmbetul tãu!

Iubika spune:

quote:

---

Originally posted by fatima
dar din experienta va spun ca nu as putea niciodata sa ma casatoresc cu un arab, sau mai bine spus, cu un musulman. oricat l-as iubi.

---

Interesant ca esti asa de critica la adresa lor, si totusi ai un nick de origine musulmana...

SevdiklErim arasiNda en Sevdigim kim bilIyor musuN?

Elise spune:

fatima, ba eu daca l-as iubi as fi in stare sa renuntz la porc, ca si asa nu prea maninc carne grasa... si nici nu face bine.

Elise

fatima spune:

iubika, nu stiu daca am fost critica, dar am spus-o dintr-o experienta strict personala. am lucrat si trait intr-o tara araba 2 ani, si in opinia mea sunt cam inflexibili in privinta subiectului "porc" (si in multe alte privinte dupa parerea mea, dar repet, cand am spus ca nu m-as fi casatorit cu un arab e strict o optiune personala). nick-ul meu provine din lipsa de rabdare la logarea pe forum..si pur si simplu imi placuse si ramasese numele asta in cap..
elise, glumeam, normal..nici eu nu mananc prea mult porc de fel, as putea sa traiesc fara sa consum respectivul godanel grasut, de fapt nu de slaninuta in sine nu m-as lipsi eu, ci de ideea de porc de Craciun, care mi se pare asa, o chestie traditionala romaneasca pura..(nu sunt nationalista, doar foarte mandra ca sunt romanca - bine, dar asta-i alta discutie..)..imi aduce aminte de familie, de copilarie...precum madlenele lui M. Proust..simbolic, porcul de Craciun e parca amanuntul care intregeste tabloul unei familii fericite..are miros de sarbatoare....parca face parte din identitatea mea..din ceea ce am fost pana la un moment dat..si mi s-ar parea o lasitate sa renunt la identitatea mea, si nici corect ca el sa mi-o ceara..

Elise spune:

quote:

---

Originally posted by fatima
parca face parte din identitatea mea..din ceea ce am fost pana la un moment dat..si mi s-ar parea o lasitate sa renunt la identitatea mea, si nici corect ca el sa mi-o ceara..

---

aici sint de acord - ma rog, nu ma refer la porc, asta nu prea face parte din identitatea mea.

Dar daca mi-ar cere sa renunt la ceva important pentru mine, ceva ce consider ca ma defineste, mi s-ar parea injust si nu cred ca as accepta.
Pentru ca, daca m-a placut cind ne-am cunoscut si ma iubea cind m-a luat, de ce e nevoie sa ma schimbe ?!
La faza asta si eu am meciuri cu barbatu-meu, desi e roman.
Sint convinsa ca nici daca el ar fi fost eschimosh si eu nu am fi fost atit de diferiti.

Elise