copil sensibil sau alintat ?

Andrada, puiul meu de 3 ani si 4 luni, a devenit foarte 'sensibila' spun eu. Adica nu pot sa-i spun nimic ca incepe sa planga. Nici nu apuc sa o cert ci doar sa-i spun ceva pe un ton de dojana sau suparat.
Incepe sa planga si daca ma supar pe ea.
In plus nu vrea sa doarma decat cu mine. Inainte dormea si cu taica'su dar acum doar cu mine. La camin imi spun ca o apuca cate un dor de mine si incepe sa planga.
Ce se intampla cu ea oare?
A fost un copil foarte dorit si iubit, nu avem certuri in familie, e liniste si armonie. Ne jucam cu ea, ii facem poftele dar cu o anumita masura si atunci cand nu se poate ceva de cele mai multe ori intelege.Nu am lasat-o cu altcineva mai mult de o zi si atunci a ramas cu mama mea si am vorbit la telefon.
Aveti vreo idee, vreun sfat? Va multumesc.

ps. Daca se uita la desene (ex. Dumbo) incepe sa planga cand Dumbo plange dupa mama lui. Intr-o zi era un desen cu o ratusca care se pirdu-se si a inceput sa planga pt ca ratusca s-a pirdut de mama ei.

Criss si Andrada (12.09.2002)

lalaandreea spune:

in ceea ce prieste chestia cu desenele animate, dupa parerea mea este clar vorba despre un copil sensibil, aici trebuie sa ii explicati ca este vb. doar de o poveste care vrea sa ii invete pe copii ce rau e sa nu ai mamica si noi, cei care avem trebuie sa o iubim si sa o respectam,....etc si astfel se pregateste terenul pt problema nr.2 - plansul la camin. aici mami tre ' sa fie un mic excroc sentimental, ca si copilul. daca mai devreme ati pregatit-o...."tre' sa avem grija de mamici", urmeaza pasul: "daca o iubesti pe mami o sa fi vesela la gradi si o sa te joci frumos si o sa fi cuminte pt ca daca plangi mami o sa simta si o sa fie si ea trista si nu o sa isi mai poata face treaba la servici si..... tu daca vrei sa o ajuti o sa fi vesela; ea va simti si treaba o sa ii para mai usoara si o sa o termine mai repede"

iar referitor la faptul ca plange cand o certi,.....nu stiu ia incearca sa nu o mai certi....? ce ar fi daca v-ati hotara amandoua sa faceti o conventie: ea incearca sa nu mai faca greseli, tu nu o mai certi. daca totusi greseste, ea repara singura, sau isi gaseste singura o pedeapsa asa cum crede ca merita (ai grija sa nu isi aleaga pedepse prea aspre, fiind un copil sensibil exista riscul)
ex: a varsat ceva,sterge singura(chiar daca dupa va trebui sa stergi si tu) a facut o boroboata pe care nu o poate repara isi gaseste o mica pedeapsa: nu se mai uita seara aceea la tv, sau eu stiu ce... tu tre' sa ii dai exemple ca sa aiba de unde isi alege si astfel, tu ai scapat de cearta si o si inveti sa fie responsabila (ai totusi grija sa nu pici in extrema cealalta, totul tre sa semene a joaca, ca sa fentati plansul)

concluzia mea,... sensibila, este, alintata, ...poate, dar asta este(zic eu) un lucru foarte bun. daca nu ii alintam pe copii acum, cand sa ii alintam?
cand nu mai au nevoie?

succes cu piticiiiiiiii

daniella4 spune:

Si eu cred ca e sensibila, prea sensibila. Trebuie sa ai grija, daca acum o poate necaji pana la lacrimi un desen animat, peste niste ani vor fi mai multe lucruri care o vor rani decat alina.

Daniella, mama lu'Alexis

Principesa spune:

Crissandrada, daca acest comportament a aparut la un moment dat, deci daca nu a fost dintotdeauna asa, in opinia mea pot fi doua motive cu acelasi rezultat: anxietatea de abandon. Fie a luat contact cu ceva ce i-a activat- o, fie in dezvoltarea ei emotionala, atingand varsta complexului oedipian si a tendintei de respingere a parinteluli de acelasi sex, se teme ca ai putea descoperi aceste ganduri ale ei si sa o respingi tu si atunci se simte abandonata.
Lalaandreea, poate pe moment strategia ta este eficienta. Insa pe timp indelungat, comportamentele manipulatorii ale parintilor au efect negativ asupra dezvoltarii emotionale a copiilor, care ajung sa se simta responsabili pentru ceea ce simt parintii, sa se simta responsabili de fericirea parintilor, in conditiile in care fiecare om este responsabil de ceea ce simte. Este de preferat ca iubirea sau exprimarea ei sa nu fie conditionata de manifestarea unor comportamente dezirabile pt altcineva. Iubirea exista pur si simplu chiar daca un copil plange sau nu. Iar copiii nu trebuie sa aiba grija de parinti ci invers. Altfel se inverseaza rolurile. Parerea mea

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Andrada spune:

Criss,
poate Andrada (frumos nume) iti arata altceva. Cineva imi spunea ca atunci cind copiii pling, sint sensibili, sau nervosi, irascibili, astea pot fi semne de nesiguranta. Si semne pentru mama ca trebuie sa "let go" nitel, sa lase copilul sa experimenteze mai mult, sa capete incredere in ea ca se descurca si atunci cind e singura fara mami. Si se pare ca in jur de 3 ani este virsta la care copiii incep constientizarea propriul eu. Eu zic ca e momentul sa ii dai putin spatiu sa se manifeste singura sub supraveherea ta fireste.
A

www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu

crissandrada spune:

Pai ce sa fac sa aiba mai mult spatiu?
Ea merge de la 2 ani in colectivitate. Anul trecut a fost la cresa si anul acesta la gradi cu program prelungit - grupa mica. Pana acum vreo 2 -3 saptamani era totul OK. Cand o las dimineata la gradi nu plange, de abia pe la pranz o apuca plansul.
Azi dimineata eu am plecat la servici si a ramas cu sotul meu dar numai o gura a tinut-o, ca vrea sa-i dea mami sa manace, sao spele, sa o imbrace , etc. Nu vrea cu el. Nu stiu din ce cauza . El o iubeste, se joaca cu ea chiar mai mult decat mine, e mai calm... Nu stiu cum sa rezolv problema.
Eu o mai imping spre sot dar mi-e frica sa nu cad in extrema cealata. Sa nu creda ca nu o iubesc si o indepartez.
Delicata situtie.

ps. Ea doarme singura in camera ei, dar pana adoarme trebuie sa stau cu ea. Sotul meu lucreaza 24 cu 48 ore si atunci o noapte din 3 e la servici. In acea noapte o iau cu mine in camera si dormim amandoua. Oare aici e problema? Oare a sesizat ca doarme cu mine numai cand nu e tati si atunci vede in el un rival?

Criss si Andrada (12.09.2002)

Elise spune:

Criss,

Poate e un copil normal, si aceasta sensibilitate e doar o alta etapa in evolutia ei.

Si eu am plins cu lacrimi de crocodil cind mi-a citit maica-mea "Gandacelul".
Si ma impresionau toti catzeii fara stapin de pe strada.
Si nu vroiam sa stau nici cu maica-mea, nici cu bunica-mea, doar cu TATA, care era idolul meu.
Daca se apropia cineva de el, in afara de mine, era jaleeee....
Pe la 4-5 ani chiar vroiam "sa ma marit cu el".
Iar maica-mea, in gluma, mi-a zis ca ala e barbatul ei, sa-mi gasesc altul.
A fost nenorocire!
Am fost disperata o saptamina.... n-am mai lasat-o sa ma imbrace, sa imi dea sa maninc, sa se mai apropie de mine....

Aveam tot felul de faze de genul asta, ciclice.

Si, ca adult, nu cred ca sint mai sensibila sau mai putin sensibila decit media.

Elise

Principesa spune:

Ce frumoasa exemplificare, Elise.
Nu mai fi asa de dura si intransigenta cu propria-ti persoana! U are just human :)

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Elise spune:

Principesa -
Off topic - cred ca eu cu mine am o problema de rezolvat.... cea cu bb.

Elise

michelle7 spune:

nu pot sa nu-ti raspund la subiect chiar daca nu am copii pt ca ma descrii pe mine cand eram la varsta andradei. la fel ca ea plangeam la desene animate ( tin minte ca a fost un documentar cu elefanti si un pui de elefant a cazut intr-o capcana a oamenilor si in ziua de azi imi vine sa plang de suferinta de atunci). sa nu te sperie faptul ca e impresionata de anumite scene si plange-descopera lumea in felul ei ,mai sensibil. daca o feresti nu stiu care va fi rezultatul .ai mei nu m-au ferit si am ramas tot sensibila dar PUTERNICA, am impresia ca nimic nu-mi poate sta in cale. In ceea ce priveste comunicarea dintre voi imi permit sa-ti dau un sfat ,in loc sa o faci pe suparata sau sa o certi, incearca sa-i explici pe un ton neutru ce astepti de la ea. daca e sensibila ,fi sigura ca deja stie ce a facut si sufera cand greseste si fara sa trebuiasca sa o certi tu. Nu-i subaprecia inteligenta , la varsta asta poti discuta cu ea ca si cu "un om mare".

crissandrada spune:

Michelle7 ai mare dreptate.Sufera cand greseste sau face o boacana ca imi e si mila sa o mai cert. Dar .... nu tot timpul.
Oricum situatia a revenit oarecum la normal.
Nu stiu daca am procedat bine dar a avut rezultat. Am facut-o putin pe dura.
1 .I-am spus ca daca mai plange dupa mine la gradi nu mai vin sa o iau si nu a mai plans.
2. Am culacat-o in camera ei si nu am mai stat sa adoarma. A plans putin in prima noapte si ma tot striga, dar a adormit. A doua zi la pranz a vrut ea sa doarma singura si a zis : 'sunt fetita mare'. Acum maraie un pic seara dar nu mai plage si doarme toata noaptea fara sa mai vina la noi.

Criss si Andrada (12.09.2002)