Grigore Moisil - a lua aminte!

Pe 10 ianuarie s-au implinit 100 de ani de la nasterea matematicianului Grigore Moisil va postez un scurt interviu pe care Radu Cosasu i l-a luat candva, interviu care mie mi s-a parut superb, si care ar trebui citit si inteles de multi dintre noi..


"Să începem anul cu Grigore Moisil!

Pentru prima oară de cînd sînt redactor la Dilema, am regretat tradiția noastră de a nu apărea în ultima săptămînă a anului. Presa vuia zguduită de un scandal provocat de o piesă de teatru, autoarea nu dădea cele mai inspirate răspunsuri, iar pe masa mea de lucru aveam un interviu al lui Grigore Moisil acordat Valeriei Ducea, pentru revista Teatrul, datat exact 1 ianuarie 1970!* Aș fi vrut - fiindcă nu mi s-a atrofiat deocamdată instinctul de cronicar al vremii mele și nici voluptatea "documentului" presant - să fiu la zi și toată lumea dilematică să-l citească în acele ore de halucinație în etern concentrate între 30 și 31 "a douăsprezecea". Mă resemnez din ce în ce mai ușor. Poate că nici pe 6 ianuarie 2006 nu e tîrziu să se afle cum gîndea, în urmă cu 36 de ani, un Moisil, căci n-au fost doi, o problemă de-a noastră, deși sînt sceptic că după Sărbători putem fi mai deștepți.
"- Vreți să ne dați un interviu pentru revista Teatrul?
- Cu foarte mare plăcere, dar nu prea știu despre ce subiect.
- Dvs., desigur, vă duceți la teatru...
- Desigur, și-mi face mare plăcere. Îmi pare rău că am omis să mă abonez la revista Teatrul, dar o citesc adeseori, și acest lucru îmi face de asemeni mare plăcere.
- Ce piese v-au plăcut mai mult, ce actor sau actriță, ce autori vă plac?
- Asta nu ți-o spun.
- De ce?
- Fiindcă eu găsesc că nu mă pricep destul în lucrurile acestea și că părerea mea nu ar fi o părere competentă, deci că nu ar putea să influențeze decît în rău evoluția teatrului nostru care - asta pot să ți-o spun - progresează.
- Dvs. sînteți o personalitate și părerile dvs. ne interesează.
- Nu știu dacă sînt o personalitate, dar tocmai fiindcă sînt dispus să cred că sînt, cred că părerile mele nu am dreptul să le comunic publicului, fiindcă l-ar putea influența.
Eu cred că am datoria să nu influențez publicul decît în lucrurile în care mă pricep, și anume în cele în care mă pricep destul de bine. Sînt destul de încrezut ca să cred că sînt și unele lucruri în care mă pricep, dar despre ele nu pot să vorbesc la revista Teatrul. Dacă vreți, poftește...
- Dacă nu acceptați să vă cer părerea ca unei personalități, răspundeți-ne ca un om oarecare, să avem părerea unui spectator oarecare.
- Anchetele statistice se fac altfel. Trebuie ca fiecare din cei întrebați să știe că nu i se comunică numele său și deci, în cazul acesta, nu ai putea să-mi ceri un interviu mie. Tehnica anchetelor statistice este foarte dezvoltată, și dacă vrei sfaturi în această privință îți sugerez să te adresezi Centrului de statistică matematică al Academiei RSR. Eu personal, știind că statistica este o disciplină foarte importantă, nu o cunosc.
- Și nu vreți să ne mai spuneți chiar nimic?
- Ba da. Eu cred că ar fi bine ca atitudinea mea să fie adoptată de toți cei care se pricep în ceva. Imaginează-ți dumneata că eu mi-aș da cu părerea despre teatru sau despre actori sau despre autori sau despre regizor, despre sufleuri, despre electrician, despre regizorul de culise sau despre croitoreasă. În cazul acesta, de exemplu, croitoreasa ar putea să-și dea cu părerea asupra activității Combinatului de gheață fierbinte, iar directorul acestui combinat mi-ar putea da sfaturi cum să fac logică matematică. Eu nu mă îndoiesc că directorul sus-numitului combinat are o anumită părere despre logica matematică, dar exact pentru acest motiv îți dau interviul, ca să n-aibă el curajul să mă învețe să fac logică matematică.
- Credeți că e nevoie să-i trimitem un număr din revista Teatrul, cu interviul dvs.?
- Cred că trebuie să trimiteți prea multe exemplare și mi-e teamă că interviul meu, costîndu-te prea scump, n-o să mai îmi ceri altul.
- La revedere?
- Crezi?"
(Teatrul, 1 ianuarie 1970)
Cred că se înțelege - sublinierile, oarecum de prisos, îmi aparțin și îmi dau avînt să susțin că Grigore Moisil a fost nonconformistul necesar pentru toate anotimpurile și în toate orînduirile.
_____________
* Addenda 5 din volumul Vioricăi Moisil, A fost odată Grigore Moisil, Editura Curtea Veche, 2002."

O zi frumoasa,

Cornelia si taurasul Rares Costin (nascut in 22.04.2002)
Fotografii


Ajutati-l pe George!
www.cuzuc.netfirms.com

adrienne12 spune:

Superb interviu si atit de actual. AM citit in liceu o biografie a lui scrisa de nevasta-sa, Viorica Moisil. M-a impresionat profund. pacat ca nu avem mai multi oameni ca el...

Mik spune:

Eu stiam ca Viorica e fiica lui Moisil si Moisil e mai ales, parintele informaticii in Ro.


Mik.