Probleme cu gradinita

Cristina_C spune:

Am fost si azi, am ramas cu el cam o jumatate de ora, am stat impreuna in cerc, dar mi-a spus de la bun inceput ca nu vrea sa plec, era mereu cu ochii pe mine ca sa fie sigur ca sunt acolo. Educatoarea a incercat sa-i atraga atentia - degeaba. Era tentat de tot ce era pe acolo, s-a jucat un pic, dar singur nu vroia sa stea. Ca sa nu repet scena de ieri nu l-am mai lasat plangand si am plecat amandoi acasa. Educatoarea mi-a zis sa stau maine cu el acolo mai mult- o ora- poate, poate, e ia cu joaca si face abstractie de prezenta mea desi am mari indoieli stiind cum e el. A luat si catelul de jucarie de acasa, dar n-a ajutat. Pe drum inapoi acasa tot spunea ca nu mai vrea sa mearga acolo. Mai incerc si maine, dar teama mea cea mare este ca nu se lasa deloc convins, indiferent de cata munca de lamurire as face. Plangand daca-l las nu cred ca rezolv ceva - se enerveaza din ce in ce mai tare, ca ieri- si azi aproape ca am ajuns in punctul asta. Trebuie sa ma gandesc si la alte solutii in caz ca nu merge si nu merge, eventual sa ne intoarcem la grupa de joaca unde sunt si parintii- dar acolo nu seschimba cu nimic lucrurile pentru ca sunt cu el. Chiar nu stiu ce sa fac, ce-o sa fie. multumesc pentru incurajari. Sa-mi tineti pumnii sa fie bine.

Cristina,
mama lui
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C" target="_blank"> Robert, 14 decembrie 2002

Alina spune:

Cristina,
Incearca sa-l trimiti cu taticu'.Poate ca e mai mamos si nu renunta usor la tine dar cu tata e altfel,ca intre barbati .

La grupa de joaca unde a mers fiica-mea vreo 6 luni,mai erau copii care plingeau dimineata cind plecau parintii.De obicei educatoarele ii luau in brate sa le faca "bye-bye"la parinti,pe geam si le explicau ca ei au plecat la magazin sa cumpere alimente sau cu masina la reparat,etc,Unul din ei se calma greu dar nu-l lasau din mina si din atentie sporita pina nu-i trecea.Dar ii trecea intr-un fel ca la plecare,facea circ ca vrea sa ramina acolo,la copii .

Educatoarele lui nu au nici o idee?

Alina

Cristina_C spune:

Pai educatoarea a venit cu ideea sa staumaine cu el o ora - eu sunt oarecum sceptica, ma gandesc ca el intelege din asta ca eu pot totusi ramane desi i-am zis mereu ca nu pot, si-o sa vrea si in ziua urmaoare si poate mai vor si alti copii sa le vina mama - deci e clar ca asta nu poate dura la infinit. Mai departe nu cred ca are nici educatoarea un plan, o solutie miraculoasa. De ea nu a vrut sa se apropie, desi a tot incercat sa-l ia in brate, de mana, l-a alintat...Toate astea l-au lasat insa rece.
Cand am ajuns azi la garderoba si am inceput sa-l echipez de gradinita era deja stresat si-mi spunea ca nu vrea sa fie singur (fara mine)! N-a vrut sa se joace cu copiii, cu jucariile decat daca stateam si eu- chiar mi-a facut loc pe covoras.
Acasa a plans un timp, n-a vrut sa manance- acum si-a revenit si e cel din totdeauna- binedispus si vorbaret. La gradinita a spus ca nu mai vrea.
Luni o sa-l duca sotul inauntru- m-am gandit si la asta- dar tare ma tem ca va reactiona la fel si el chiar nu poate sta acolo, ca trebuie sa mearga la servici.

Ideal ar fi sa ne despartim fara sa planga, sa accepte el sa stea stiind ca eu plec si vin mai tarziu. Daca plec pe furis n-am nici o sansa, e dezastru, nimeni nu-l poate linisti si oricum ma suna educatoarea sa vin sa-l iau. N-am ideea ce ar mai putea face educatoarea ca sa-l atraga cumva acolo si sa uite pentru moment de mine. El nu vrea si gata, l-a luat pe Nu in brate.









Cristina,
mama lui
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C" target="_blank"> Robert, 14 decembrie 2002

monica ruxanra spune:

Draga Cristina,
ca si tine, l-am dus si eu pe baietelul meu la gradinita, de la trei ani, si am avut aceleasi probleme. Noi am inceput prin octombrie, si i-am spu s despre asta cu citeva luni inainite.In prima zi, la fel ca si in cazul tau, a sta, a fost chiar bucuros, dar a doua zi....
Bineinteles, ca l-am lasat progresiv, dar nu am ramas cu el acolo.El acum intelege ca poti sa stai. Eu i-am spus de la inceput, ca nu ma primeste doamna sa stau. La mine a mai mers si o alta metoda, si anume l-am mituit. I-am spus sa stea putin acolo, ca ma duc sa-i cumpar o masinuta, si a mers. Stiu ca nu-i o metoda tocmai buna, dar, sa nu-ti inchipui ca-i iau in fiecare zi. Nici acum nu e tocmai incantat, dar are prieteni, s-a mai integrat, in schimb nu cred ca maninca. Tot timpul imi spune ca nu0i place mincarea. Cred ca de fapt asta-i toata problema lui. Dar tu trebuie sa te gindesti, ca intii el trebuie sa-i cunoasca pe cei din jur.Cred ca trebuie sa-l lasi, chia daca plinge, macar cite o jumatate de ora, ca el sa interactioneze cu ceilalti. Gindeste-te ca si tu, daca te duci intr-un loc unde nu cunosti pe nimeni, te simti stinghera.El are nevoie ca ceilalti sa se apropie de el,dar daca tu stai acolo cu el, acest lucru nu se va intimpla.Asta mi-au spus si mie educatoarele, si atunci mi s-a parut chiar un pic barbar, si ma gindeam sa renunt, dar acum imi dau seama ca aveau dreptate. Tu trebuie sa-l lasi treptat, sa-i dai niste repere. De pilda eu ii spuneam ca ma intorc peste o ora, si daca nu plinge ii cumpar ceva. Si bineinteles, ca nestiind cat timp a trecut, statea cuminte.De multe ori, uita ca ii promisesem ceva.Daca mai interba de mine, ii spunea educatoarea ca i-am dat telefon, si mai intarzii un pic, ca stau la coada la masinute, sau mai astiu eu ce...
Pe mine m-au ajutat mult educatoarele, si-au dat tot interesul, si s-au ocupat foarte bine de el.Dar sa stii, ca fiecare copil reactioneaza diferit. Am vazut un copil, care plingea de dimineata pina seara, cand veneau sa-l ia parintii, si nu reactiona la nimic din ceea ce ii spuneau educatoarele.Erau exasperate toate, dar intr-o saptamina, i-a trecut. Probleme vor fi, si daca se obisnuieste, si dupa o perioada se imbolnaveste, il tii o perioada acasa, cand o sa-l duci o iei de la capat. Cel putin asa se intinmpla in cazul meu. Dar nici sa renunti nu este bine, caci cu cit o sa creasca, cu atit o sa fie mai greu. Trebuie sa fii perseverenta, si curajoasa. Si eu il lasam plingind, si plecam cu lacrimi in ochi, iar cind dadeam telefon, imi spuneau ca i-a trecut, se joaca, etc. Este important sa nu cedezi in fata lui.
Eu iti uerz sa ai multa putere, rabdare si curaj.Si succes!

Cristina_C spune:

quote:

---

Originally posted by monica ruxanra
Am vazut un copil, care plingea de dimineata pina seara, cand veneau sa-l ia parintii, si nu reactiona la nimic din ceea ce ii spuneau educatoarele.Erau exasperate toate, dar intr-o saptamina, i-a trecut.

---

Cred ca asa ar face si al meu, cu diferenta ca educatoarea nu-l tin mai mult de jumatate de ora daca plange (cum a fost ieri), daca este inaccesibil, respinge pe toata lumea si nu da semne ca se potoleste. Una din conditiile de inscriere(pe langa scapatul de pampers) a fost sa fie in stare sa se desparta relativ usor de mine -stiu ca nu-i batut in cuie regulamentul, dar ma gandesc si la asta, in definitiv sunt conditiile lor. Educatoarea efectiv nu stie ce sa-i mai faca si cum sa si-l apropie, a incercat tot ce-a stiut dar n-a reusit. Si are si o grupa de 20 de copii in grija, impreuna cu ingrijitoarea de copii, nu poate sa-i acorde doar lui atentie, mai au si anumite activitati in program. Cand plange e suparat pe toti -azi, de exemplu, l-a luat un copil de mana si a vorbit cu el dar l-a respins. A plans pentru ca nu vroia sa accepte sa stea singur acolo. Spre deosebire de ieri, cand mi-a zis ca azi merge la gradi cu catelul si sta fara mama, azi dupa ce-am iesit de acolo mi-a zis ca maine nu mai merge nici cu catelul, nicí cu mine, nici cu tata, vrea sa stea acasa. Maine dimineata o sa mearga sigur macar pana acolo, e obisnuit sa iasa mereu cu noi, dar la gradinita parca vad c-o sa se blocheze iar si o luam de la capat.

Eu as putea fi mai curajoasa, l-as putea lasa plangand desi ma simt oribil, problema e ca ma suna oricum sa-l iau inapoi si am senzatia ca batem pasul pe loc. Mi-as dori sa imi spuna chiar el ca vrea sa ramana la gradinita si ca pot sa plec - adica as vrea acordul lui, altfel inseamna ca-l fortez si cu forta n-a mers niciodata, are o vointa foarte puternica.

Si mai este si limba care deocamdata este straina pentru el. Poate si de asta se simte nesigur pe cont propriu - in prima zi la gradinita a vorbit mult romaneste insa, fireste, n-a putut comunica. De ieri nu mai vrea sa-i mai spun nimic in germana, desi altadata ii placea - imi spune ca el vorbeste numai romaneste, ca nu vrea sa vorbeasca germana ceea ce ma ingrijoreaza. Culmea e ca in ultima vreme am facut progrese cu germana si acum nu-l mai intereseaza.

Toata povestea cu gradinita il streseaza in mod evident. Dar perseveram.

Cristina,
mama lui
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C" target="_blank"> Robert, 14 decembrie 2002

ruxij spune:

Mai, nu stiu, aici la noi educatoarele nu ne permit sa ramanem cu copiii deloc. Eu prima data cand l-am dus am zis ca sa stau si eu bla bla si mi s-a spus ca nu este bine, copilul este derutat, trebuie sa stie ca mama pleaca si se intoarce, chiar daca plange pana intelege asta. Ca sa nu plec pe furis, sa ii spun scurt ca mama pleaca si se intoarce dupa snack si il ia si sa plec. Ca va plange si se va opri, iar apoi va intelege ca mama vine intotdeauna sa il ia la aceeasi ora a zilei. Ca poate sa planga chiar si o luna, dar daca tergiversam asa dureaza mult mai mult ca ii derutam. Bogdan a plans mai putin de o saptamana si a si mancat si a si dormit acolo. Vad ca in Europa au alte idei, poate e bine asa, ca asa voiam si noi sa facem initial si mi se parea brutal aici, dar acum parca inclin sa zic ca au dreptate astia pe aici, vazand ca a mers la fi-miu. In nici un caz nu te cheama sa il iei pentru ca plange. Pana la urma ii lasa sa planga si o zi intreaga, dar nu te cheama. Sper sa treaca repede la voi, Cristina.

monica ruxanra spune:

Am uitat sa-ti spun, ca Pavel, in prima luna incepuse sa faca pe el. Si la somul de dupa-amiaza, si noaptea. Ma trezeam noaptea de 3-4 ori sa-l pun pe olita. Dar mi-am dat seama ca era doar o reactie de impotrivire.Pentru ca nu voia sa-l duc acolo, el facea pe el. Asa s-ar putea sa fie si la tine cu limba germana. Problema ta e chiar la educatoare. Cred ca ar trebui sa schimbi gradinita. Faptul ca ele nu vor sa-l accepta asa, si ca te cheama imediat sa-l iei, l-a facut pe el sa inteleaga ca toti cedeaza in fata lui. Eu cind l-a dus, le-am spus de la inceput ca nu l-am mai lasat niciodata cu nimeni, ca e mai dificil, ca nu stir sa se joace cu copii, ca nu stie sa manince, si mi-au spus ca nu trebuie sa-mi fac griji.Multi copii vin asa, si experienta lor isi spune cuvintul. Pavel are o jucarie preferata, un soricel, de care nu se desparte niciodata. Noi oriunde plecam, merge si "Chitu`".Asa ca e nelipsit de la gradinita, si nu pune mina nimeni pe el.Toti copii stiu acum ca Chitu este al lui, si nu au voie sa puna mina pe el.De aceea cred ca i-a fost si mai usor, caci in mintea lui chitu face parte din familie, si daca il intreb pe cine iubeste, imi spune, pe mami, pe tati si pe chitu. asa ca daca are o jucarie, o paturica, ceva la care tine el mult, lasa-l sa le ia.Ti-a mai scris cineva, si ti-a spus ca trebuia sa pleci. El acum a inteles ca poti sa ramii, sau ca vii inapoi atunci cind plinge. Daca zice ca nu vrea ceva, incearca sa-l ignori, adica nici nu-l contrazici, dar nici nu-l aprobi. Mie mereu imi spune ca nu vrea sa manince acolo, caci stie ca eu mereu m-am plins ca nu maninca, stie ca asta ma ingrijoreaza. mult timp ii spunbeam ca trebuie sa maince, sa se faca mare. etc.Acum m-am plictisit sa-i spun mereu acelasi lucru, si-i spun ca-i treba lui, daca nu maninca lui o sa-i fie foame, si o sa se supere doamna pe el.Si am vasut ca merge, ca mi se spune ca maninca. Asa ca nu-l mai contrazic. I-am explicat ca mergem de luni pina vineri, si in week-end stam acasa,si daca imi spune ca nu vrea sa mearga,ii spun ca-i marti de pilda, si ca mai avem putin pina vineri, etc.Dar cred totusi ca si educatoarele grasesc. E intradevar si problema cu limba, caci supa ce ca ramine singur, se mai vorbeste si intr-o limba pe care nu o stapineste, si nici nu-si poate face prieteni foarte usor.Nu stiu ce sa-ti mai spun, e destul de complicat. Poate ar trebuie sa cauti o gradinita in care se vorbeste limba romana, macar un an, pina se obisnuieste cu ideea,si o sa stea fara tine.Cred ca e foarte greu pentru el, ca se simte strain.Cred ca totusi o sa ai mult de furca, pentru ca dupa cum ai spus si tu, vei fi pe drumul cel bun, atunci cand se va duce de buna voie, si va accepta sa ramina.

Cristina_C spune:

Am fost si azi, am stat amandoi in cercul de dimineata, copiii au invatat o poezie, dar n-a vrut sa coopereze, sa spuna si el sau sa faca anumite gesturi care insoteau poezia desi l-am incurajat mereu si am participat si eu la joc, i-am mai tradus, i-am mai repetat cuvinte in germana pe care deja le stia - dar era stresat, statea foarte aproape de mine si nici n-a avut rabdare pana la capat, spre sfarsit (a durat un sfert de ora) s-a ridicat si-a vrut sa iesim din cerc. Pe covoras s-a jucat langa copii numai daca stateam chiar landa el- sa sttau la distanta nu era de acord. Educatoarea n-a avut nici azi succes la el, n-a vrut s-o priveasca in ochi si sa-i raspunda la salut, sau la intrebarea "ce mai faci?" desi stia cum sa zica. Daca ar vrea si mai ales daca ar putea (este o fire emotiva), cu putina germana pe care o stie ar putea sa se faca inteles, nimeni nu-i pretinde sa vorbeasca si sa inteleaga tot din prima. Dar e inca departe de a se simti in largul lui acolo. Trebuie sa incepem de undeva si nu stim de unde, pana si educatoarea asteapta sa vada cum va reactiona de la o zi la alta.

Luni iar o sa merg, de data asta mai devreme, in jur de 8, cand sunt putini copii si numai educatoarea si ingrijitoarea de copii si vreau sa-l las sa se familiarizeze cu locul, sa circule liber pe acolo, sa se uite la ce jucarii vrea si sa aiba si mai mult timp la dispozitie. Azi am ajuns la timp, dar dupa cerc n-a mai vrut sa stam sa ne jucam si a trebuit sa plecam acasa- de data asta in liniste si pentru ca el a vrut sa plece.

In schimb pe drum acasa si acasa a fost foarte nervos, a spus ca nu vrea sa mai fie mare si sa-l fac inapoi mic, ca nu mai vrea sa creasca- el refuza realitatea pentru ca se simte depasit de evenimente - reactia de impotrivire si regresul de care vorbeai, Monica.

Cat despre gradinita romana, nu exista asa ceva, poate ca ar reactiona altfel daca toti ar vorbi romaneste in jurul lui- asta vara s-a jucat in Romania cu copiii, a vorbit cu ei. Si in Germania s-a jucat in astia 3 ani cu copiii in parc si la grupa de joaca unde erau si parintii, il stimulam sa vorbeasca germana pentru ca acolo o vorbeam si eu si mai spunea cate ceva, se simtea mereu in largul lui.

Si mie mi se pare totul complicat, dar o sa incerc tot ce se poate ca sa rezolvam problema. Copiii vecinilor sunt mai mari si au alte preocupari, au deja cercul lor de prieteni, deci gradinita si colectivitatea de acolo ar fi solutia, de acolo ar trebui sa inceapa. Dar inceputul este greu, trebuie sa castige incredere in el - cu cei pe care-i cunoaste bine este cel mai volubil copil, vorbeste tot timpul, ia initiative...






















































































































































Cristina,
mama lui
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C" target="_blank"> Robert, 14 decembrie 2002

Cristina_C spune:

Azi am aplicat metoda educatoarei, am stat cam o ora cu el, ne-am jucat, Robert a interactionat cu copiii si educatoarea, chiar a spus cate ceva in germana, dar totul mers bine pana in momentul in care joaca s-a terminat. La 9 educatoarea trebuia sa inceapa programul cu toti copiii care deja o asteptau in cerc si Robert a avut de ales:ori sta si el cu toti copiii in cerc - si cu mine, desigur, ori plecam acasa. Nu, el nu vroia nici in cerc, nici acasa, vroia sa ramanem la gradinita si sa ne jucam cu altceva in timp ce copiii stateau in cerc. Asta nu se putea, ca doar nu eu fac regulile acolo. Stiam ca nu-i place in cerc inca de data trecuta. Iar a iesit scandal, am plecat pana la urma amandoi, ca acolo eu statusem deja prea mult- de la 8 la 9- programul cu toti copiii incepe la 9, pana la 9 vin toti. A ramas totul in aer, educatoarea nu mi-a propus nimic pentru maine ca nici n-am avut timp sa vorbim, iar copilul meu a spus clar ce vrea: sa stea mult timp la gradinita, unde-i place dealtfel foarte mult, dar neaparat cu mine. A mai spus ca nu vrea in cerc (pentru cine nu stie, la inceputul programului copiii fac un cerc si, impreuna cu educatoarea, povestesc, spun poezii, canta). Copilul meu pur si simplu nu se conformeaza, el vrea sa fie lasat in pace sa se joace in alta parte- si ma vrea si pe mine langa el. Desi am vorbit si i-am explicat de nenumarate ori cum stau lucrurile la gradinita, nu vream inca sa renunte la ideile lui.


Cristina,
mama lui
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C" target="_blank"> Robert, 14 decembrie 2002

mamica dulce spune:

cristina,sper sa fie mai bine cu gradinita,macar de saptamana viitoare.Marc al meu e la fel de infipt ca robert.Cu cercul..nici eu nu ma gandeam ca sta-ca poate sta!cat am fost cu el la gradi in primele zile se purta ca si cum nici nu ar fi observat ca se face cerc-urla numai cand incercam sa.l pun pe scaunel.El voia sa se joace cu mine cu trenuletzul.La fel si masa,i-am dat in gura,in timp ce el era ocupat cu lego.
In PRIMA zi cand a ramas singur 2 ore numai-l-am gasit pe scaunel,mancase singur si nu facuse nici un scandal.
Am ramas blocata,sincer.Educatoarea a spus exact la fel ca foarte rar copiii-si mai ales baieteii,mai ales cei singuri la parinti NU se conformeaza la reguli atata timp cat au spatele asigurat(aici prezenta mamei)
eu zic ca o sa fie bine si la voi,in doua saptamani or sa fie uitate problemele astea!!!