copilul inafara casatoriei

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns voinea spune:

eu nu pun aparare sotului, nici pe departe, poate e mai vinovat ca amanta (care initial stiu sau nu ca acesta e casatorit, dar el cu siguranta stie ca are o familie acasa). dar raspunzatori sint amandoi pentru situatia creata, si singurii afectati de tot ce se intampla sunt doar copii (si nu conteaza ca sunt din casatorie sau din afara ei).

atat de alambicata e problema asta cu infedilitatea, si depinde atat de mult de personajele implicate si de cat de fericita e casnicia, si daca mai sunt copii, si de modul cum reactioneaza fiecare in situatia de fata, incat nu poti sa faci o prezicere, poti doar sa spui ce ai face tu la acest moment.

tre sa-ti vezi de copil, sa-i dai iubire multa, multa, si el sa aiba macar bunul simt sa recunoasca copilul asa incat la certificatul lui sa nu fie liniuta (in caz contrar eu l-as da in judecata) si sa-i trimita periodic bani pentru ca un copil nu traieste cu aer, si nici nu e facut doar de tine. cat despre familia lui , tine-te departe si sa accepti situatia ca daca nu vine el la tine este un risc pe care ti l-ai asumat atunci cand ti-ai luat statutul de amanta.

toate cele bune va doresc la toti

Adina si dragalasii ei

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

Desigur - aveti dreptate , un ume e mai bun decit o liniuta pe certificatul de nastere.
Totusi, ce sacrificii merita acest nume?

Am o prietena buna care a reactionat la fel: a vrut sa ii asigura copilului "drepturile" si l-a fortat pe taica-sau biologic sa il recunoasca.
L-a dat in judecata.

Toate bune si frumoase: evident, a castigat procesul.... individul a platit niste bani lunar... dar peste citiva ani s-a trezit ca, daca tot plateste, trebuie sa aiba drept de vizita si sa se implice in educatia copilului!
Si asa a ajuns un copil de 4 ani impartit intre injuriile pe care taica-sau i le aduce maica-sii, in mijlocul lui conflict de familie in care aude tot feluld e kestii si nu le intelege...in care e facut ping-pong de la unul la altul...
Sa va spun ca "taica-sau" l-a dus la un moment dat acasa?
Acasa la familia lui?
Unde evident toata lumea l-a privit cu ostilitate?
Sa va povestesc ca de cite ori se intilnesc cei doi - mama si tatal copilului - nu se pot abtine sa se faca ca la usa cortului, cu copilul imbracat frumos si asteptind la usa sa-l ia tat-sa?
Pare un mediu propice pentru un copil de 4 ani?

Merita sa il faci sa treaca prin toate astea pentru un nume pe un certificat... pe care cine il vede, in fond?!

Dupa parerea mea...nu.
N-am fost in situatia asta, dar daca individul ar fi demonstrat atit de mult caracter incit sa nege ca e copilul lui, as fi renuntat la el si mi-as fi crescut copilul cum credeam eu de cuviinta.....

Elise

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns irina.c. spune:

quote:
Originally posted by Elise

Desigur - aveti dreptate , un ume e mai bun decit o liniuta pe certificatul de nastere.
Totusi, ce sacrificii merita acest nume?Am o prietena buna care a reactionat la fel: a vrut sa ii asigura copilului "drepturile" si l-a fortat pe taica-sau biologic sa il recunoasca.
L-a dat in judecata.Toate bune si frumoase: evident, a castigat procesul.... individul a platit niste bani lunar... dar peste citiva ani s-a trezit ca, daca tot plateste, trebuie sa aiba drept de vizita si sa se implice in educatia copilului!
Si asa a ajuns un copil de 4 ani impartit intre injuriile pe care taica-sau i le aduce maica-sii, in mijlocul lui conflict de familie in care aude tot feluld e kestii si nu le intelege...in care e facut ping-pong de la unul la altul...
Sa va spun ca "taica-sau" l-a dus la un moment dat acasa?
Acasa la familia lui?
Unde evident toata lumea l-a privit cu ostilitate?
Sa va povestesc ca de cite ori se intilnesc cei doi - mama si tatal copilului - nu se pot abtine sa se faca ca la usa cortului, cu copilul imbracat frumos si asteptind la usa sa-l ia tat-sa?
Pare un mediu propice pentru un copil de 4 ani?Merita sa il faci sa treaca prin toate astea pentru un nume pe un certificat... pe care cine il vede, in fond?!Dupa parerea mea...nu.
N-am fost in situatia asta, dar daca individul ar fi demonstrat atit de mult caracter incit sa nege ca e copilul lui, as fi renuntat la el si mi-as fi crescut copilul cum credeam eu de cuviinta.....Elise

Daca mama considera ca tatal nu este o influenta buna asupra copilui,poate rezolva acest lucru in justitie.Pana la urma,ea ce fel de carcter are,daca s-a incurcat cu un astfel de om?Cine se-aseamana se aduna.Irina si bb Ilinca(26 apr '04)
Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul
today

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns iren spune:

Irina, faza cu "cin' se-aseamana, se-aduna", e discutabila, sint o gramada de fete cu sotzii alcoolici sau violentzi, iar ele sint blindetzea intrukipata, sau nu pun picatura de alcool in gura...nu e obligatoriu ca daca unul are un caracter urit, celalalt sa fie la fel...

Iren dubla mamica Bogdanelu nazdravanu si Julia turbo
decembrie
degetzeii


In caz de greturi si alergii la anumite persoane, se recomanda retragerea intr-un loc izolat si racoros si consumarea, in liniste, a patru- cinci lamii pe ora.

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=62378" target="_blank">Ajutatzi-o pe micutza Alina sa vada

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

Irina, cam asta vroiam sa spun si eu: uneori nu-ti cunosti sotul dupa 10 ani impreuna: e obligatoriu sa stii ce "coace" in timp caracterul unuia cu care ai fost la un moment dat?

In ce priveste "rezolvatul in justitie"... scuza-ma, dar mi se pare cel mai urit mod de a-ti irosi viata, o data chemindu-l in judecata sa iti recunoasca copilu', dupa un timp te razgindesti si il dai in judecata sa nu se mai apropie de el... dupa vreo 3 ani poate te razgindesti iar si il dai in judecata ca nu si-a indeplinit obligatiile de tata?!

Chestia asta cu justita mi se pare ultima, dar ultima solutie la care apeleaza un om rational, care are capacitatea de comunicare nealterata.

Eu personal nu consider un proces un fel de "spuse lui tovarasa" ca nu mi-a placut cum te-ai purtat!
Parerea mea!

Elise

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns spic de grau spune:

quote:
Originally posted by irina.c.

quote:
Originally posted by Elise

mailsabra,
Sfatul meu: nu te baza pe el.
Copilul tau va fi al tau.
Si punct.

Nu cauta sa te confrunti cu familia lui.
Nu cauta nici sa il obligi sa il recunoasca.
Ce beneficii ti-ar aduce asta, daca oricum tu esti independenta financiar?

Daca tot ti-a intors spatele... lasa-l cu el intors, si vedeti-va de viata voastra.
Iti doresc sa iti cresti copilul frumos si sa fiti fericiti!

Elise



Fiindca individul e un iresponsabil,in loc sa fie atentionat,sugerezi sa i se faca viata mai usoara si sa nu fie deranjat?Ce concluzii o sa traga de aici?Ca poate sa faca copii in stanga si-n dreapta,fara sa-si asume vreo raspundere.El se alege cu placerea,iar altii cu durerile de cap si cu greutatile.

Irina si bb Ilinca(26 apr '04)
Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul
today




Irina - ai si nu ai dreptate.
Tu judeci lucrurile ca si cand am fi in fata unui...viol de exemplu. Sa nu uitam ca placerea a fst de ambele parti.
Spunem ca sotia inselata ar trebui sa ceara socoteala sotului. Corect. Dar oare EA, AMANTA, nu stia ca tipul e insurat? Oare nu ar fi trebuit sa se gandeasca: "e insurat - ce fac? stric o familie?". Oare nu mai existau barbati burlaci pana la acel tip? Ah, sa nu-mi spuneti de "dragoste la prima vedere"....

Daca ar fi fst sa zicem o aventura de scurta durata, si ea nu stia ca el e insurat, ca el, magarul, a mintit-o, iar ea e victima la fel ca si sotia - as mai intelege chestia cu judecata. Dar - aventura a durat 2 ani! (ca sa nu mai spun ca sotia stia de amanta).

Daca barbatulo iubea atat de mult pe amanta ar fi divortat; nu a facut-o, deci inseamna ca sotia reprezenta mult mai mult decat amanta.
Daca sotia nu a divortat, inseamna ca dragostea ei ptr EL, a putut trece peste tradarea lui.
Daca ea - AMANTA, stia toate lucrurile astea, de ce nu s-a protejat? De ce a iesit un bebe din aceasta relatie? Ca sa mai fie inca un suflet chinuit?
Ea e la fel de vinovata ca si el. Pensie alimentara as intelege sa ceara daca nu ar fi stiut ca el e insurat, sau daca ar fi fst sotia lui si el ar fi parasit-o. Insa in situatia ei - cu ce drept sa ceara pensie alimentara? POate el are copii cu sotia lui. De ce sa priveze acei copii de niste bani? Dupa ce ca EA, AMANTA, "a furat" timpul pe care acel tip l-ar fi putut petrece cu familia lui (vorba vine furat, ca a fst cu acordul lui), acum sa vina si cu pretentii financiare?
Imi pare rau Mailsabra, insa ti-ai facut-o cu mana ta, constienta fiind pe ce pozitie te afli. Imi pare rau de copil, ca el nu are nu are nici o vina. Dar de multe ori, copii platesc pacatele parintilor, din nefericire.

Parerea mea: gaseste-ti un barbat care sa fie numai al tau. Care sa iubeasca copilul tau ca si cand ar fi al lui. Fa-ti familia ta, si uita-l pe acel barbat.. Mama si tata sunt cei care te cresc, nu neaparat cei care te concep.

Lumy- mamica lui www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=spic%20de%20grau" target="_blank">David Andréi (11 Martie 2004)


www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=34758" target="_blank">Povestea nasterii lui David


Yesterday was the past, tomorrow will be the future,but today is a gift, that’s why we call it PRESENT

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

spic de grau, acceptarea sau nu a statutului de amanta cred ca poate genera alte polemici...intr-un subiect separat.

Nu ajungi la statutul de amanta din calcul.
De ce il accepti linga tine?
Poate pentru ca e bun la pat.
Poate pentru ca nu mai esti la fel de singura.
Poate il iubesti. Desi asta e varianta cea mai nefericita.

Mie, am mai spus-o, mi se pare mai putin de condamnat femeia care isi umple singuratatea cu o jumatate de masura decit el, cel care in fond minte si inseala.

In majoritatea cazurilor nevasta si amanta nu se cunosc.
Si din postura de amanta e foarte greu sa judeci daca strici o casa, in ce masura o strici, sau daca esti bomboana de pe un compromis.

In schimb, el e cel care sta cu fundul in 2 barci, si stie exact si situatia de acasa, si in ce relatie e cu tine.

Asta, in ce priveste raportul dintre ei.

In ce priveste copilul: uite, eu n-am copii. Retrospectiv privind, as fi preferat sa ii am cu amantul, la 20 de ani, daca atunci se putea (si probabil s-ar fi putut, dar la momentul respectiv m-am ferit ca draku de tamiie).
Era mai bine decit sa nu-i am deloc.

Nu cred ca poate judeca cineva decizia unei femei care s-a hotarit sa isi creasca copilul, in loc sa-l omoare.
Indiferent cum a fost conceput acel copil.

Elise

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns spic de grau spune:

Elise - dar eu nu am condamnat-o ca a facut copilul. E singurul lucru bun care a iesit din acea relatie (care e de condamnat).
Am spus insa ca imi e mila de acel copil. Ca el va fi cel care va suferi. Ea, amanta, poate azi e cu acel individ, dar poate maine nu mai e. Copilul insa nu va avea (poate), niciodata pe tatal sau langa el. Iar in cazul in care el va fi acceptat de catre tatal sau (care va ramane, poate, langa sotia lui de drept), acea femeie nu stiu cum va reusi sa il accepte si sa il faca sa se simta "ca acasa" in acea casa (ptr ca prin recunoastere, tatal va avea aceleasi drepturi ca si mama). Nu e imposibil..insa mai greu.

Lumy- mamica lui www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=spic%20de%20grau" target="_blank">David Andréi (11 Martie 2004)



www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=34758" target="_blank">Povestea nasterii lui David


Yesterday was the past, tomorrow will be the future,but today is a gift, that’s why we call it PRESENT

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns michelle7 spune:

Pensie alimentara as intelege sa ceara daca nu ar fi stiut ca el e insurat, sau daca ar fi fost sotia lui si el ar fi parasit-o. Insa in situatia ei - cu ce drept sa ceara pensie alimentara? POate el are copii cu sotia lui. De ce sa priveze acei copii de niste bani? Dupa ce ca EA, AMANTA, "a furat" timpul pe care acel tip l-ar fi putut petrece cu familia lui (vorba vine furat, ca a fst cu acordul lui), acum sa vina si cu pretentii financiare?


Draga mea , responsabilitatea asupra unui copil nu are legatura cu certificatul de casatorie ci cu certificatul de nastere. asa este moral si din fericire asa este si legal . daca el divorteaza de sotie, dupa parerea ta nu mai trebuie sa aiba grija de copiii facuti cu sotia ca doar nu mai este casatorit cu mama. Nu ma lasa noua sotie , sorry nu mai pot sa va ajut ???? In ceea ce priveste timpul furat, hai sa fim serioase ca doar nu l-a sechestrat nimeni pe print.Oricum intre noi fie vorba , barbatii cauta in amante ce nu gasesc acasa ( exceptand situatia unui amor nebun) , adica afectiune, acel nu stiu ce care sa-i faca sa se simta special. Nu amanta distruge casnicia ci rutina , lipsa de interes pentru partener, lipsa de comunicare, kilogramele in plus puse pe seama nasterilor si nu pe seama sarmalelor, absenta de la coafor , cosmetica, petreceri pe motiv ca n-ai timp, bani sau chef. sunt multe aspecte de luat in calcul. Cea mai frecventa greseala a femeii(barbatului) casatorit(e) e sa creada ca prin amarata aia de hartie si-a achizitionat definitiv confortul casniciei. Cand te casatoresti nu cumperi un obiect , aduci langa tine un om care are niste pretentii/asteptari din partea ta. Normal ca atunci cand pornesti la drumul asta iti asumi o anumita responsabilitate , dar asta nu inseamna ca daca asteptarile tale nu sunt nici pe departe satisfacute o sa stai o viata intreaga sa astepti sa se intample minunea. Eu am mai spus-o si cred cu tarie ca barbatii sunt fiinte simple si egoiste , si in mare masura niste copii. Pentru ei ori e alba ori e neagra, culorile sunt pentru femei.

Michelle 7

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mailsabra spune:

Nu ma asteptam la asa multe pareri. In primul rand va multumesc.
Subiectul e vechi de cand lumea cu nevasta si amanta. Nu vreau in nici un caz sa imi caut scuze pentru relatia pe care am acceptat-o. Dar poate ar fi bine sa spun povestea pe scurt pt a se intelege cum am ajuns aici.
Relatia a debutat cu ce s-ar chema dragoste la prima vedere. El mi-a spus ca ar avea o sotie dar o buna perioada am crezut ca e o farsa nostima pt ca era cu mine seri si nopti nenumarate, disponibilitate la orice ora. nu exista nici cea mai mica retinere in a ne afisa oriunde si in fata oricui. Intr-un final a tinut foarte mult sa ma invite acasa unde m-am convins ca acolo locuia o femeia dupa lucrurile existente. Mi-amintesc ca am avut o stare foarte neplacuta cand am inteles are intr-adevar o sotie si am plecat foarte repede. M-a asigurat ca e doar o chestiune de timp si ca relatia e foarte , foarte proasta si ca daca vreau nu ne mai vedem pana nu divorteaza. Tot in aceeasi perioada a incercat sa ma lase insarcinata , lucru pt care eram complet nepregatita si mi se parea prematur din cauza situatiei. Am luat medicamente "de dupa", poate in doza prea mare pt. ca am ajuns pt doua zile in spital. Intr-un week-end ne-am certat si am crezut ca s-a terminat, dar a revenit mai insistent si mai plin de dragoste. Intre timp toti prietenii mei au ajuns sa-l cunoasca, parteneri de afaceri, rude, parinti, avea grija ca orinde ajungeam sa-si faca si el simtita prezenta.
Dupa vreo jumatate de an cand relatia luase amploare , eu asteptam de la o zi la alta sa-mi spuna ca toate s-au clarificat. Si vine cu o veste bomba. Sotia luni e gravida in trei luni, se culcase cu ea in acel week-end cand am fost noi certati.Nu-mi spusese pana acum de firca sa nu ma piarda. Eu i-am spus sa-si vada de responsabilitatile lui si sa terminam. A facut tot ce se poate omeneste sa ma convinga ca nu trebuie sa renuntam pt ca oricum nu mai exista de multi ani nici o sansa pt casnicia lui chiar daca vine un copil. Atunci eu l-am incurajat sa aiba grija de sotia lui si sa nu inceapa un scandal care ar putea afecta viitorul copil. Intre timp sotia a aflat de mine si a inceput o hartuire de care nu vreau sa-mi amintesc, . Nici in situatia asta nu a vrut sa ne oprim si relatia a continuat la vedere ca si pana atunci cu ideea de a avea grija de sotie pana dupa nastere. A venit si ziua in care s-a nascut fetita. A fost evident bulversat. Intr-un final mi-a spus ca nu poate sa-si paraseasca propriul copil. De atunci ne-am desparti de multe ori dar cel mai mult a durat 2 saptamani. Sotia lui a luat pozita " nu stiu, nu cred, nu ma interseaza" si a lasat lucrurile sa curga. Aproape ca ne obisnuisem cu situatia cu toate ca imi doream tot mai mult sa se termine compromisul in care ma scaldam ....cand am ramas insarcinata.
Am considerat ca sunt la varsta la care pot sa-mi asum totul si n-am su[ortat gandul ca as putea intrerupe sarcina. Pur si simplu n-am putut gandi astfel, chiar daca din momentul in care i-am spus relatia noastra s-a rezumat doar la niste discutii reci si sterile. Pur si simplu m-a lasat sigura.Fara sa-mi dea un telefon saptamani. Intre timp mi-am schimbat apartamentul cu unul mult mai spatios pentru a-l intampina pe bebe, sa nu povestesc cum m-am ocupat singura de amenajarea casei cu multimea de zidari, instalatori etc, in luna a sasea fiind .
N-am reusit sa fiu scurta cum mi-am propus. Astept parerile voastre pentru ca oricat de plina de inconstienta si curaj par in cele ce-am facut, ma simt in continuare derutata cu tot supotul psihic si afectiv al prietenilor si al familiei mele.

Mergi la inceput